Nu putem vorbi despre noi fără a-i pomeni pe cititorii noştri, fără a-L pomeni pe Bunul Dumnezeu. Aceasta pentru că revista s-a născut dintr-o nevoie, dintr-un fapt de comuniune. Adică a împărtăşi împreună un anumit mod de a cugeta şi a simţi, cât mai apropiat de ceea ce se numeşte firea omului, aceea pe care Părintele Rafail Noica o numea Ortodoxie.
În graniţele acestui firesc am încercat să ne mişcăm, împreună cu cititorii noştri, în ultimii patru ani – fie învățând cum să ne creştem copiii, fie cum să ne menţinem sănătatea dăruită de Dumnezeu, fie aflând care sunt problemele reale ale lumii în care trăim, ale vieţii noastre lăuntrice.
Da, revista Familia Ortodoxă este şi un fel de incursiune în interiorul fiinţei omului contemporan; a căderilor, dar şi a învierii sale sufleteşti; a necazurilor, dar şi a bucuriilor sale. Este, poate, un drum invers decât al celei mai mari părţi a presei zilelor noastre, din afară spre înăuntru, de la risipire către adunarea minţii şi concentrarea ei în rugăciune.
Şi, mai mult decât toate, Familia Ortodoxă este o poveste de dragoste, potrivit logicii după care fiinţează tot ceea ce există cu adevărat în lumea noastră. Nu de presă au nevoie românii astăzi, ci de dragoste – iar dragostea nu poate să existe decât atunci când eşti împreună cu ceilalţi, în familie, fie că este vorba de mica familie în care ne-am născut fiecare dintre noi, fie de „marea familie” a Bisericii. Şi, într-adevăr, de-a lungul timpului, pe nesimţite, revista a început să fie tot mai mult o familie. Dar nu una virtualizată pe Internet, ci sedimentată, cu răbdare, în ritmul epistolei vechi de când e lumea. Scrisori în care durerea şi dragostea găsesc răgazul atât de necesar astăzi de a se maturiza şi a se împlini.
Încet, încet, prin jertfa împreună pentru cititorii noştri, Familia Ortodoxă a ajuns să devină tot mai mult o realitate. Am învăţat unii de la alţii ce este dragostea, cum e să fii sau să nu fii căldicel, i-am cunoscut pe eroii de acasă, am aflat cu bucurie cum mulţi dintre noi am ajuns la credinţă, am trăit cu sufletul la gură ultima zi din viaţă, totul împreună… Am privit chipurile inocente ale copiilor noştri, uneori bucuroase, alteori uimite, am sărutat mâinile de mamă care i-au crescut, am căzut pe gânduri, cu privirile pierdute în lumina lină pătrunsă prin ferestre de biserici…
Ar fi trebuit, poate, în acest cuvânt de prezentare să spunem mai multe despre noi, cei care scriem aici la revista Familia Ortodoxă, despre sensul pe care-l vedem în această lucrare şi altele cuvenite unei pagini de prezentare. Dar, după ani de frământări, am înţeles că, până la urmă, cel mai important lucru care rămâne după noi este cât am iubit şi cât am reuşit să înmulţim iubirea în lumea în care trăim. Iar dacă în paginile revistei apar şi lucruri mâhnicioase, este pentru că întotdeauna în ecuaţia dragostei intră şi durerea, şi compătimirea pentru celălalt, dar totodată şi Adevărul. Acestea am vrea să fie şi coordonatele după care ne călăuzim în alcătuirea acestei reviste, şi credem că acelaşi lucru îl simt toţi cei cu care ne-am întâlnit în ultimii ani la bogata masă a Familiei Ortodoxe.
Draga Familie,
incercand sa evit inceputurile “tipice” de scrisori / mesaje, va marturisesc si eu ca va citesc si va admir de multa vreme…
Cred ca sunt multi cei care va scriu sa va sustina (si ma bucura asta) si, de asemenea, cred ca fiecare – asemeni mie – va trimit, odata cu randurile lor, o farama din dragostea, respectul si incurajarea lor spre a merge mai departe. Va spun deschis si sincer: avem nevoie de aceasta publicatie ca de aer. Familia traditionala – cea ortodoxa prin excelenta – trebuie sa supravietuiasca acestor vremuri neclare. Iar dvs. – aceasti misionari fara de arginti – contribuiti din plin – va asigur! – la sustinerea deschisa si fara menajamente a valorilor familiei autentice.
Hristos – Domnul sa va intareasca si sa va lumineze si pe mai departe.
Nu va lasati intimidati de duhul acestei lumi, NU VA LASATI DOBORATI DE GREUTATILE FINANCIARE! Nu sunteti singuri (stiu ca stiti asta!), suntem inca multi in tara asta carora ne pasa de familia cea adevarata si de credinta ortodoxa!!!
Va purtam in rugaciune si va “cumparam” luna de luna cu mult drag!
Cu BUCURIE in Domnul,
Mihai Ciucur, Resita / CS
ps: nu pot sa nu va fac partasi la BUCURIILE primite in Dar de la Milostivul Dumnezeu: Grigorie – 7 ani, Arsenie – 5 ani, Serafim – 4 ani, Ioan – 10 luni.
Va multumesc din suflet ca existati!Dumnezeu sa va aute si sa va dea pueter sa mergeti inainte!
Mihai Ciucur, sa va traiasca copilasii. Frumoase nume le-ati ales. Dumnezeu sa va ajute!
In afara de partea cu copilasii, cuvant cu cuvant impartasesc aceleasi lucruri ca cele scrise mai devreme de dl Mihai.
Locuind in afara tarii, cu atat mai mult articolele din revista ne sunt de mare folos. De.a lungul vremii ne-am ghidat mult dupa “luptele” date in ortodoxia de acasa.
De mare folos ne-au fost articolele scrise de dl Virgiliu Gheorghe. Si daca revista ar fi plina de ele, si tot nu ar fi indeajuns mai ales in vremurile nostre.
La fel au fost articolele legate de vaccinuri ale d-nei dr Christa. Dansa se jertfeste ca noi doar, doar om intelege in ultimul ceas ce avem de facut. La fel si dl DR Pavel Chirila. Dumnezeu sa-i intareasca. La cati mai multi astfel de doctori luptatori.
Articolele legate de educatia copiiilor, in special a tinerilor, le citim si le recitim si niciodata nu ne sunt indeajuns. De altfel acestea sunt cele mai putine si tinand cont ca viitorul depinde de educatia tinerilor de azi, va rugam sa adaugati articole special pentru tineri. La ora actuala nu exista nici o publicatie de incredere pentru sufletele tinerilor si asta in timp ce noi suntem atatia ortodocsi. Nu inteleg motivul.
Multumim si pentru toate articolele de sanatate, de noutati si avertismente.
Multumim pentru toate articolele despre inchisorile comuniste. Ioan Ianolide cu Intoarcere la Hristos m-a trezit la viata. De atunci am citit tot ce am gasit despre inchisorile comuniste si cred ca cu toate ca nu am intalnit pe niciunul din acei traitori, cred ca mi-i am ca prieteni in cer. De aceea orice articol pe care-l citesc despre ei imi arata mie ca roman ca am o datorie ptr tara mea indiferent de locul unde traiesc acum.
Am scris mult insa cu siguranta am uitat multe lucruri care ne-au mangaiat sufletele.
Intr-un numar trecut am citit povestea minunata a unor profesori casatoriti la o varsta mai tarzie si care au deja 5 copilasi. Am citit povestea in familie si am vorbit despre ea prietenilor si tinerilor le-am dat-o ca exemplu de credinta si iubire. Dumnezeu sa ajute acea familie si mama sa se faca sanatoasa. Cu toata durerea pe care o traiesc, noua felul lor de a fi ne-a transmis numai bucurie si nadejde. Oameni care stiu sa glumeasca chiar si in cele mai grele clipe.
Dumnezeu sa va ajute sa continuati la fel de frumos ca si pana acum.
Doamne ajuta. As dori sa ma abonez la acest site de pee adresa de email, dar nu stiu cum sa procedez. Ma ajutati D-voastra va rog din suflet, si inca o intrebare. As dori sa ma abonez la revista Fam Ortodoxa de pe luna mai, iunie , iulie si august (2013). Eu locuiesc in strainatate, ce ar trebui sa fac sa primesc revista??Va multumesc din suflet si Doamne ajuta. Georgiana
Buna ziua,
Marturisesc ca am descoperit site-ul dvs.recent, acum cateva zile. Ce am citit pana acuma mi-a incantat sufletul. As dori sa stiu daca este posibil sa va trimit un email in care sa expun niste fapte din viata mea si sa va cer un sfat. Am de luat o decizie importanta si trec printr-o perioada destul de neclara pentru mine. Spre deosebire de alti ani, in ultima vreme mi-e mai greu ca niciodata sa iau decizii, sa fiu clara si sa ma mentin pe pozitie.Nu-mi pot explica de ce. Oscilez foarte mult. Daca s-ar putea sa gasesc niste ajutor aici, as fi profund recunoscatoare. Va multumesc!
„Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, decât femeia de lângă el”.
Dacă aceste cuvinte ne-ar îndruma calea noastră, a femeilor, am putea avea cu adevărat o viaţă şi o familie împlininită. Deşi însemnătatea stării materiale în ziua de azi este foarte mare totuşi rar cine îşi întemeiază familia alegîndu-şi partenerul de viaţă doar din aceste considerente. Ne dorim să găsim în el un suflet pereche, care să ne înţeleagă dintr-o privire şi dintr-un cuvînt. Cineva care să ne fie sprijin la bine şi la rău .
Însă perioada de „bine” rar cînd este de lungă durată, ne apar primele încercări la care nu prea rezistăm şi se începe perioada „la rău”. Foarte repede înţelegerea de altă dată dispare cedînd locul reproşurilor, nemulţumirilor şi chiar învinuirilor. Şi din păcate foarte rar se termină doar cu atît.
Întreaga noastră societate este bolnavă de un egoism profund. Şi nimeni nu mai vrea să fie acela care cedează primul. Rar cine pronunţă cuvintele „iartă-mă” dacă este vinovat, şi mai rar (dacă nu niciodată) cînd nu e vinovat . Deşi aşa o vrea chiar Dumnezeu de la noi, să iertăm noi, căci în comparaţie cu ce ne iartă nouă este o nimica toată. Dar de ce să ne ascultăm chemarea înspre bine? Mai bine mergem pînă la sfîrşit în egoismul nostru. Cînd uităm că avem copii, cînd aşa de uşor pronunţăm cuvintele „hai să divorţăm” sub pretextul că nu ni se potrivesc caracterele. Aceasta se întîmplă acum cînd avem dreptul singure să ne alegem viitorul soţ. Nu ne mai impune nimeni la căsătorii forţate. Dar n-ar trebui să ne asumăm şi o răspundere faţă de ceea ce facem? Am uitat total şi de Dumnezeu şi de frică de El. De unde să avem şi dragoste faţă de El ? Dacă principala dragoste pe care o avem este dragostea de sine. Timpurile în care au existat femei devotate soţilor săi n-au foat chiar aşa de demult. Şi suferinţele lor fiind incomparabile cu nimicurile care ne aduc pe noi acum în pragul divorţului. Fiindcă pentru ele căsătoria era un lucru sfînt. Era cu adevărat o Taină. Acum faţă de această taină e o altă atîrnare – „n-am reuşit acum , hai să mai incerc o dată.„… Probăm căsătoriile de parcă ar fi o haină oarecare „se potriveşte – nu se potriveşte”.
Dumnezeu ne-a creat cu un scop pe noi femeile. Şi în acest scop este şi o mare misiune. „ Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui”. (Tobit 8.6) Oare sîntem noi ajutor bărbaţilor noştri? Oare îi sprijinim noi cu adevărat? Atunci cînd nu-i reuşeşte la muncă , cînd problemele nu-şi găsesc soluţii , cînd îşi perd nădejdea le sîntem noi ajutoare? Sau le ajutăm să cadă în greutăţi şi mai mari?
“Femeia este liman al barbatului”. De ce să nu căutăm adevărul şi în aceste frumoase cuvinte ale Sfintului Ioan Gura de Aur? Am vrut să fim nu numai casnice, dar şi să ne realizăm şi în plan profesional, social. Dar oare aceasta ar trebui să ne abată de la scopul nobil de a fi un bun ajutor şi sprijinitor? Succesele şi insuccesele noastre în careva activităţi în afara familiei n-ar trebui să ne abată de la adevărata noastră misiune. Să ne îndepărteze de cel mai apropiat dintre oameni, fiind uniţi cu el printr-o legătură sfîntă.. Chiar dacă nu e el acela care era în visurile noastre de altă dată. Dar ce am făcut ca să fie ? Prin dragostea nostră , prin rugăciunile noastre către Creator l-am putea face chiar mai mult decît am visat. Nu există om care fiind întîmpinat zi de zi cu dragoste şi bunatate n-ar putea să se schimbe spre bine. Orice cuvînt bun , orice încurajare poate face minuni. Dar dacă zi de zi îl întîlnim doar cu reproşuri că nu este suficient de bun, că nu are un salariu suficient de mare… De unde ne aşteptăm că va vrea să facă ceva mai mult? Cît de greu nu ne-ar fi trebuie să-l încurajăm şi susţinem. Dacă îi vedem neajunsurile nu înseamnă că trebuie să şi i le indicăm. Dar să încercăm să le modelăm prin dragoste şi înţelegere. Şi atunci nu va rezista. Fără ca să îi cerem ceva, va face mai mult decît îi va sta în puteri pentru realizarea scopurilor şi dorinţelor comune.
Nu trăiesc într-o lume nereală. Şi ştiu prin cîte lucruri urîte trec familiile din ziua de azi. Dar nu avem nici un drept la deznădejde şi abandonare . Dragostea nostră şi rugăciunile noastre pot face mai mult decît ne putem închipui. “Nu te teme. Crede numai.” (Marcu 5.36)
Şi poate atunci nu vom mai merge singure la biserică dar cu întreaga familie. Iar lăcrimile pe care le vărsăm acum pentru căsătoria nereuşătă vor fi cu totul altfel atunci cînd for fi lăcrimi de recunoştinţă faţă de bunul Dumnezeu…
Doamne, dă minte femeii și gând de răbdare veșnică bărbaților
Buna ziua, asi dori sa ma abonez si eu la acest site sa pot invata mai multe despre viata de familie. Doamne ajuta.
Doamne ajuta!
Nu avem inca aceasta posibilitate, insa ne puteti urmari postarile cand intrati pe internet sau pe pagina noastra de facebook https://www.facebook.com/pages/Revista-Familia-Ortodox%C4%83/356296037818306
DRAGA FAMILIE ORTODOXA !!!
In primul rand asi dori sa-i multumesc Bunului Dumnezeu ca existati si ca ne ajutati pe toti asa cum fiecare ar trebui sa ne ajutam unul pe celalalt. Ma bucur si am o liniste sufleteasca cand citesc atatea minunate articole. Va doresc din suflet Binecuvantarea Bunului Dumnezeu sa fie peste voi, peste noi toti.
Un crestin / patriot din Suedia, cu respect pentru toti Robert.
Bună ziua, în primul rînd doresc foarte mult să vă mulțumesc pentru spusele frumoase și gîndurile bune pe care ni le aduceți mereu în paginile revistei prin munca Dvs susținută și demnă de laudă!
Informațiile prețioase regăsite în revista Familia ortodoxă sunt un adevărat pansament pentru suflet, o binecuvîntare.
M-aș bucura din toată inima dacă românii, mai ales, conștientizează că singura noastră salvare este întoarcerea noastră către credință, către lumină, către Dumnezeu!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne regăsim cu toții într-o lume mai bună și mai frumoasă. Vă rog, dragi români, oameni de pretutindeni, participați cu tot sufletul la crearea unei vieți mai bune a omului pe pămînt, la Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt și Dreptatea Sa.
Ioana, Timișoara
Draga Familie!
Sunteti oxigenul nostru, linistea si puterea lui Dumnezeu pentru noi! Dumnezeu lucreaza prin oameni! Dumneavoastra sunteti unii dintre acesti minunati oameni, prin care Dumnezeu Isi face cunoscuta prezenta! Luna de luna asteptam cu nerabdare randurile intaritoare, cuvintele de curaj si nadejde, puterea care ni se transmite din fiecare pagina a revistei!
Dumnezeu sa va ajute sa nu va opriti niciodata din ceea ce faceti!
Cu noi este Dumnezeu! Ce bucurie avem in sufletele noastre de fiecare data cand primim de acasa nepretuita revista, „Familia Ortodoxa”! O bucurie pe care incercam sa o impartasim cu fiecare nou numar si cu ceilalti membri ai comunitatii romanesti din Chicago! Sunteti minunati si ne rugam permanent Bunului Dumnezeu sa va dea puterea de a merge inainte, indiferent de greuratile care va incearca. Plecaciune tuturor celor care muncesc din greu pentru a ne darui noua, cititorilor, o oaza de Lumina in intunericul acestei lumi! Mii de multumiri si domnului Virgiliu Gheorghe pentru ca si-a sacrificat pretiosul sau timp pentru a veni in mijlocul nostru saptamana trecuta! Prea nesemnificative ar fi cuvintele daca am incerca sa marturisim bucuria de a-l fi avut alaturi de noi… un om deosebit de simplu, cald, cu o intelepciune si credinta pe care nu ne-am imaginat-o vreodata ca un om de stiinta le-ar putea avea.
Va iubim si va purtam in sufletele si rugaciunile noastre!