S-au înmulţit lucrurile până la refuz. Lucruri de consum, dar şi formele nesfârşite ale divertismentului. Şi, în definitiv, nu lucrurile în sine sunt mai multe, ci proiecțiile lor teleecranizate. S-ar putea spune că visele sunt mai multe, dar nici acesta nu este adevărul deplin. Da, sunt mult mai multe visele (şi coșmarurile), dar nu sunt ale...

Mi-e dor de oameni! De oameni din aceia adevăraţi, vii, chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Mi-e dor de ei pentru că, de ceva timp, cei mai mulţi dintre ei au murit… de frică! De frica virusului sau a amenzilor. Şi atunci s-au îngropat singuri în case, şi-au făcut provizii în aceste „buncăre antivirus”, au sorbit cu sete tot ceea ce...

Am obosit. Şi nu pentru că lumea este așa cum este, ci mai mult pentru că iar și iar mă găsesc înfrânt de patimi, de propriile-mi patimi, în care se răsfrânge starea acestei lumi care mă înfricoșează. Mi-e frică şi numai să mă gândesc la cum va arăta lumea de mâine ‒ iar acest mâine este tot mai aproape. Neocomunismul antihristic...

Soarele răsare în fiecare dimineaţă! De ce nu ne bucurăm de vederea lui? Florile înfloresc, iar copiii râd şi se bucură. Avem ce pune pe masă şi ne putem bucura unii de alţii. Putem să ne închinăm încă liber la bunul Dumnezeu în sfintele biserici, şi cei mai mulţi dintre noi ne-am putea bucura de sănătate, dacă am sta mai departe de...

Unii îi spun „smerenie”. Nu ştiu cum înțelege smerenia poporul nostru, minunatul nostru popor, însă urmările acestei înțelegeri asupra comunităţii româneşti de pretutindeni sunt atât de dezastruoase, încât ajungi să te gândeşti: ce fel de smerenie mai e și asta? Nichita Stănescu observa undeva că noi, românii, avem un „exagerat...

Au trecut deja treizeci de ani de atunci. Câtă frământare, câtă tulburare, câte speranţe şi visuri au murit în toţi aceşti ani ce au trecut de la Revoluţia Română! Şi îi spun revoluţie, deşi am tot oscilat în ultimii ani, gândindu-mă la manipularea care a însoţit acel eveniment. Da, a fost revoluţie, dar nu revoluţia la care ne...