De vorbă cu Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe

Fără să ne dăm seama, am păşit într-o nouă dictatură, de data aceasta una medicală. Medicamentele sau procedurile care chiar pot salva viaţa oamenilor sunt prezentate de mai toată mass-media ca principalii duşmani ai sănătăţii noastre. În schimb, experimentele medicale pe oameni sunt promovate ca salvatoare. În mijlocul acestei confuzii întreţinute, care planează în jurul simptomatologiei și tratamentelor COVID-19, am cerut lămuriri domnului Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe, autorul unui amplu studiu pe această temă. (M.C.)

Domnule Virgiliu Gheorghe, suntem în plină desfășurare a valului patru al pandemiei COVID, anunţat încă din vară. Care credeţi că este impactul acestui nou val asupra sănătăţii populaţiei?

În primul rând, trebuie să conştientizăm că tulpina Delta este mult mai agresivă decât cele de anul trecut sau din prima parte a acestui an. Nu mai cedează atât de uşor la dozele mari de vitamine, iar agresiunea are o componentă digestivă care trebuie să ne îngrijoreze. Aşadar, trebuie să fim mult mai atenţi şi mai bine pregătiţi în întâmpinarea noii tulpini.

Totuşi, experienţa din ultimii ani nu ne poate ajuta?

Desigur, însă trebuie să ne-o însuşim. Din păcate, oamenii stau astăzi prea mult la televizor, ceea ce le-a diminuat multora uzul raţiunii. Nu mai pot gândi singuri. Fac numai ceea ce li se zice, chiar dacă sunt lucruri aberante.

Dar medicii?

În momentul de față, medicii de familie au dreptul oficial consemnat de a trata ambulatoriu bolnavii de COVID. Din păcate, nimeni nu i-a îndrumat cum să procedeze în terapia COVID. Cel mai revoltător mi se pare faptul că Ministerul Sănătăţii nu a considerat necesar să facă o minimă instruire a medicilor de familie, bazată pe experienţa infecţioniştilor şi a clinicienilor din spitalele COVID.

Prejudecăți vs. realități în tratamentul COVID

Şi, totuşi, există multă informaţie pe internet, s-a vorbit mult despre anumite tratamente. Cum de nu se pot informa singuri?

Cred că mulți nu sunt obişnuiţi să se informeze în felul acesta. Trebuie să te implici serios în terapia bolii ca să te poţi lămuri. În plus, mulți medici sunt de-a dreptul speriaţi. Nu au contact direct cu bolnavii, deci nu pot avea o experienţă clinică completă.

Pe de altă parte, există o sumă de dezinformări venite, din păcate, chiar din sursele oficiale, care creează multă confuzie. De pildă, despre Ivermectină, deşi este cel mai puternic antiviral existent la această oră, mulţi cred că afectează ficatul. În schimb, recomandă fără să clipească Paracetamol de 4 ori pe zi (şi chiar mai mult), care chiar distruge ficatul în numai câteva zile. Eu nu am cunoscut persoane cu enzimele hepatice crescute (TGO, TGP) de la Ivermectină. În schimb, recent am aflat despre un pacient care, după administrarea a peste 4 pastile de Paracetamol/zi a făcut encefalopatie. Din studii rezultă, într-adevăr, că Paracetamolul distruge ficatul, scăzând semnificativ şi glutationul intracelular. Aşadar, după prima săptămână a bolii, omul se trezeşte cu un ficat incapabil să mai facă faţă toxicităţii induse de boala în sine, dar şi de restul medicaţiei care trebuie să i se administreze.

Un alt exemplu este Remdesevirul. Se știe că Remdesevirul are o toxicitate hepatică şi renală ridicată, iar acest lucru îl poate spune orice medic de spital COVID, fapt confirmat şi de studii. Cât privește însă acţiunea lui antivirală în Sars-Cov-2, este foarte scăzută. De ce se mai dă în spitale chiar şi celor care au depăşit faza virală?…

Ce credeţi că ar trebui să ştie medicii de familie care tratează ambulatoriu?

Există multă confuzie! De pildă, ne-a sunat la clinică săptămâna trecută o doamnă de 44 de ani cu saturaţia de 89%, fără factori de risc, care primise recomandarea de la medicul din zona respectivă să stea la o temperatură cât mai scăzută, căci „COVID-ul cedează la frig”. Singură această recomandare a fost suficientă pentru a-i agrava boala. Prima indicaţie în COVID-19, mai mult decât în oricare altă boală respiratorie, este să se stea la căldură, în jur de 24°C, căci va ajuta mult la vindecare. În nici un caz să nu se expună la frig. Aerisirea camerei trebuie să se facă atâta timp cât bolnavul se află în altă încăpere izolată şi încălzită.

O altă eroare este administrarea Dexametazonei sau Medrolului în prima săptămână de la debutul bolii, care va duce la o formă mult mai severă. Cortizonul este foarte eficient, chiar în doze foarte mari, dar numai din momentul în care debutează inflamaţia, adică la scăderea saturaţiei sau după ziua a 7-a a bolii, nu mai devreme. Altfel, antiinflamatorul stereoidian este un puternic inhibitor al reacţiei imune, deci, administrat în prima săptămână, determină creşterea titrului viral, şi prin urmare o mai puternică inflamaţie ulterioară.

O a doua eroare este că nu se recomandă Dexametazonă sau Medrol atunci când inflamaţia ajunge să pună în pericol viaţa bolnavului. De pildă, acum două săptămâni mă sună un prieten să-mi spună că l-au internat pe socrul lui în spital cu o saturaţie scăzută. Cu câteva zile înainte de internare, medicul de pe Salvare le-a spus să ceară medicului de familie să le prescrie Dexametazonă, pentru că persoana intrase deja în faza inflamatorie, având o saturaţie destul de scăzută. Ei bine, medicul de familie a refuzat să le dea reţeta, motivând că nu are experienţă în recomandarea medicamentului în această boală. A preferat să trimită bolnavul la spital, deşi putea fi tratat foarte bine și acasă. Bietul om nu mai ştia ce să facă, întrucât chiar medicii de la Salvare îi recomandaseră să rămână acasă, dar să ia Dexametazonă. Așa se face că aparţinătorii au tărăgănat internarea, timp în care saturaţia a scăzut, iar viaţa omului a fost pusă în pericol.

Demonizarea medicației necostisitoare

Dar în prima săptămână a bolii ce ar trebui administrat?

În primul rând, antivirale. Din păcate, acestea lipsesc din farmacii, căci statul român nu pare interesat decât de vaccinarea în masă şi de aşa-zisa protecţie prin mască, nicidecum de prevenţie şi tratament. Cele mai eficiente antivirale pe care le cunosc, în ordinea importanţei, sunt Ivermectina, Arbidolul şi Plaquenilul sau Hidroxichloroquina. Primele două nu se găsesc în farmacii, iar ultimul nu se dă decât cu reţetă specială. Ivermectina şi Plaquenilul au fost însă puternic demonizate în mass-media, fără nici o susţinere ştiinţifică. Ivermectina (0.4 mg per/kg corp) şi Plaquenilul (1 comprimat de 200 mg/zi) chiar nu au efecte negative. Există deja sute de studii pe această temă. Din păcate, aceste studii rămân necunoscute, căci, mai nou, ştiinţa se ghidează după directivele venite din altă parte decât pe dovezi ştiinţifice ‒ ca în epoca comunistă.

Recent, îmi spunea o prietenă că a fost avertizată de o farmacistă că Ivermectina şi Arbidolul nu ar fi testate pe oameni.

Din păcate, mulți îşi însuşesc mai degrabă nişte lozinci și dogme „științifice”, decât să facă un minim efort să verifice informațiile! Ivermectina şi Plaquenilul au ajuns, pentru mulţi medici, un fel de „duşman al poporului” și își sperie pacienţii că-și vor distruge ficatul, că vor suferi efecte adverse grave, chiar moartea. Vă spun ce am auzit cu urechile mele în ultimul an de la mulţi bolnavi. Un Părinte ieromonah şi-a ascultat cardiologul şi a evitat folosirea acestor antivirale, ajungând să facă o formă inflamatorie foarte severă, în urma căreia a decedat. Marea vină a Ivermectinei, Arbidolului şi Plaquenilului este aceea că sunt foarte eficiente. Dacă ar fi administrate de la debutul bolii, majoritatea bolnavilor ar face forme foarte uşoare sau cel mult moderate, iar o minoritate cu factori de risc importanţi ar face forme severe, dar controlabile printr-o medicaţie adecvată.

Ivermectina este folosită în medicina umană din anul 1981. Acum câțiva ani s-a luat premiul Nobel1 pentru acest medicament, tocmai pentru folosirea lui în medicina umană. Este adevărat că s-a dovedit foarte eficient şi la animale, care contractează paraziţi mai mult decât oamenii. Dar şi înainte de pandemia COVID-19 se folosea ca antiparazitar în medicina umană, în ţări ca Statele Unite, Franţa şi Germania. Să priceapă cine poate!

Arbidolul este folosit cu mult succes în medicina umană de aproximativ 35 de ani. În 2010 a fost medicamentul cel mai bine vândut în Rusia, fiind un antiviral foarte eficient şi cu efecte adverse minimale. Ridică răspunsul imun al celulelor NK (Natural Killer) şi împiedică pătrunderea virusului în celulă, ceea ce îl face foarte eficient în orice viroză.

Mai au un „păcat” cele două medicamente: sunt foarte ieftine, de aceea nu pot fi tolerate de industria Pharma sau de colaboratorii lor din domeniul Sănătăţii.

Vitaminele și antibioticele

Dar vitaminele despre care vorbeaţi anul trecut nu mai sunt atât de importante?

Ba da, desigur, dar Vitamina D3, de pildă, în cantități mult mai mari decât credeam că trebuie administrat acum un an. În Germania sunt medici care recomandă zilnic 1.000 UI/kg corp. Adică la o persoană de 80 kg, 80.000 UI/zi. La noi însă se administrează 1.000 UI sau 2.000 UI/zi, ceea ce este mult sub doza terapeutică. Sunt studii care compară efectele antiinflamatorii ale Vitaminei D3 în doze mari cu ale Tocilizumabul, iar efectele imunitare şi de protecţie a microbiomului sunt la fel spectaculoase. Este adevărat că se recomandă Zinc şi Vitamina C, dar la doze de-a dreptul „homeopatice” faţă de necesar. Sunt medici de familie care recomandă o pastilă de Molekin/zi. Dar acesta conţine 1.000 mg Vitamina C, 2.000 UI Vitamina D3 şi 10 mg Zinc, așa că ar trebui să se ia cel puţin 10 pastile pe zi ca să aibă efect! Pentru Vitamina D3 însă tot ar fi puţin. Aşadar, Zincul necesar este de minim 50 mg de două ori pe zi, luat în timpul mesei, iar Vitamina C, 5-10 gr/zi, chiar 20 gr/zi. Limita pentru Vitamina C este dată de aciditatea gastrică resimţită. Sunt importante şi celelalte minerale, ca Magneziu şi Seleniu, sau vitamine ca B-urile, E și A, după cum am arătat în protocol2. Acestea trebuie luate pe toată perioada bolii.

Mulţi iau încă din primele zile ale bolii Azitromicină. Considerați că este un tratament eficient?

Nu trebuie administrată singură, ci numai împreună cu Plaquenilul, căci cele două lucrează sinergic, având efect antiviral. Azitromicină singură nu face decât să încarce organismul cu un antibiotic inutil în prima săptămână a bolii. Mai curând ar trebui să se recomande Doxiciclina, 1 comprimat/zi, iar din a doua săptămână, 2 comprimate/zi. Există o mare confuzie în folosirea antibioticelor. Exceptând Doxiciclina, acestea trebuie introduse din a doua săptămână de boală. Printre primele recomandări ale Ministerului Sănătăţii de anul trecut este Augumentinul, 1 gr/12 ore, dar la fel de important este şi Metronidazolul, care se dă pentru bacteriile Gram-negative. Pe urmă, eficiente s-au dovedit Meropenemul, Cefortul (cefriaxona), Gentamicina etc. Am întâlnit nu puţine cazuri în care bolnavului i s-a recomandat din prima săptămână Levofloxacina (Tavanicul), însă acesta nu și-a dovedit eficacitatea în COVID, dincolo de faptul că are efecte adverse puternice.

Antiinflamatorii

Ce antiinflamatorii sunt recomandate, în contextul în care această afecţiune omoară în primul rând prin inflamaţia caracterizată de furtuna de citokine?

Atât Ivermectina, cât şi Plaquenilul au efecte antiinflamatorii, dar din săptămâna a doua a bolii trebuie început cu Medrolul, care trebuie administrat în doza necesară blocării inflamaţiei. Se poate recurge, după cum am arătat în protocolul menționat, și la pulsterapie, ca în lupus şi în scleroză multiplă, administrându-se până la 1 gr/zi, timp de 3 zile. Este însă o soluție pe care o folosim în ultimă instanță, pentru a controla inflamația și a crește saturația. După cele 3 zile trebuie scăzută doza, conform ghidurilor, înjumătăţindu-se până la eliminarea medicamentului. Aici trebuie ca medicul să fie foarte atent, căci în doze de peste 48×2 mg/zi sau de maxim 64×2 mg/zi, tratamentul cu pulsterapie trebuie administrat în spital. Din păcate, foarte puţini medici de spital folosesc pulsterapia, ceea ce face să se piardă multe vieţi. Pulsterapia cu cortizon în inflamaţiile COVID este folosită în Statele Unite pe scară largă, ca şi în ţări precum Germania. Consider că pulsterapia este chiar mai eficientă decât anticorpii monoclonali ca Tocilizumabul în controlul furtunei de citokine.

Dar despre Regeneron ce părere aveţi­?

Cred că la ora actuală este cel mai eficient tratament antiviral, deci pentru prima săptămână a bolii. Dar nu există în România, decât poate doar pentru cei care conduc ţara.

Ce deosebește mai mult tulpina Delta de cele anterioare?

Se pare că este vorba de un atac mult mai agresiv asupra microbiomului pulmonar şi intestinal. Debutează în multe cazuri cu diaree sau, oricum, cu disbioză intestinală. Potrivit unui studiu interesant realizat în Italia3, viruşii colonizează, se pare, anumite bacterii din organismul nostru şi distrug altele care joacă rol antiinflamator. De asemenea, atacă epiteliul mucoasei intestinale şi conduc la apariția intestinului permeabil. Astfel, endotoxinele din intestin, lipopolizaharidele sau fragmentele de membrană ale bacteriilor pătrund în sânge şi generează o inflamaţie puternică.

Din acest motiv, recomand să se consume probiotice de calitate în cantitate mare, prebiotice şi absorbante intestinale (cărbune medicinal, zeolit şi argilă). Este foarte important să se intre în această boală cu un microbiom sănătos. Asta înseamnă că trebuie să consumăm alimente fermetate – murături etc. ‒, dar şi prebiotice, adică fructe şi legume crude.

Este important ca, în momentul în care ne prinde boala, să fim înarmaţi atât cu o stare de sănătate mai bună, cât şi cu tratamentele care ne pot ajuta. Este necesar să ne informăm bine dinainte, căci, atunci când într-o casă toţi sunt loviţi de boală, nu se mai găsesc resursele necesare pentru a te putea concentra pe strategia terapeutică şi pe alegerea medicului care chiar ştie să te trateze. Sub imperiul panicii, se iau adesea cele mai proaste decizii. Este o chestiune foarte serioasă, posibil de viaţă şi de moarte, de aceea trebuie să o tratăm cât mai devreme, cu multă atenţie şi implicare.

(va urma)

Interviu realizat

de Mihai Cristea

Foto: Sergei Babenko Dreamstime.com

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa/Noiembrie 2021

1 https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/2015/press-release/

2 https://www.imuno-medica.ro/documente/COVID-19-optiuni-terapeutice-pentru-fiecare-stadiu-al-bolii.pdf

3 Petrillo, Mauro, et al. “Increase of SARS-CoV-2 RNA load in faecal samples prompts for rethinking of SARS-CoV-2 biology and COVID-19 epidemiology.” F1000Research 10.370 (2021): 370.