Cu toţii avem întrebări şi frământări în legătură cu vaccinul atât de promovat astăzi ca soluţie la toate problemele provocate de pandemie. „Să ne vaccinăm sau să nu ne vaccinăm?” ‒ aceasta este întrebarea. Dialogul nostru cu dl. Virgiliu Gheorghe a scos la iveală o serie de alte întrebări la care mass-media nu oferă răspunsuri. De altfel, răspunsul ar trebui să aparţină acum ştiinţei, nu mass-mediei, însă cuvântul ştiinţei fundamentale este tot mai puţin luat în seamă, deşi totul se face astăzi „în numele ştiinţei”. Astfel că oamenii se vaccinează mai mult pentru că ei cred în vaccin, decât pentru că înţeleg ce efect va avea el pentru sănătatea lor. (M.C.)

Domnule Virgiliu Gheorghe, există o mare frământare astăzi în lume cu privire la vaccinarea anti-SARS CoV-2: mulţi cred că o să-i ajute, şi se vaccinează, alţii îşi manifestă scepticismul, şi nu vor să se vaccineze. Cum vă raportați la această controversă?

În primul rând ar trebui să lămurim un lucru: vaccinul ca procedură medicală nu poate fi judecat după „credinţele” noastre, ci numai în contextul unei evaluări ştiinţifice, prin cântărirea raportului risc-beneficiu, dar şi a implicaţiilor bioetice pe care le presupune. Acestea sunt criteriile pe care ar trebui să le avem în vedere când judecăm un fenomen medical. Spuneţi că „mulţi cred că o să-i ajute” și este adevărat, așa cred mulți, dar acest lucru nu este relevant pentru discuţia noastră. Oamenii, în general, îşi orientează comportamentele după credinţele lor, nu pe baza unor judecăţi raţionale. Aşa acționează masele, iar cei ce le controlează credinţele, aceia le controlează şi comportamentele. La fel se întâmplă şi cu vaccinarea: din punct de vedere ştiinţific, nu există nici un motiv ca să avem încredere în acest vaccin, și totuși milioane de oameni îl acceptă şi vor să se vaccineze.

Cum credeţi că s-a născut această „credinţă”?

Ca să vă răspund direct, vă voi spune că s-a născut din frică ‒ frica de boală, frica de moarte, frica de a-ți pierde confortul ‒, dar și din stresul cotidian pe care îl impune purtarea măștii, de pildă, ca și celelalte măsuri. Lucrurile sunt însă puţin mai complicate. De fapt, mulţimea conectată la mass-media a suferit un puternic şoc emoţional, aproape traumatic, la care aceeaşi media a găsit și soluţia: vaccinul. Deci vaccinul, fiind prezentat de mass-media ca naraţiunea salvatoare, ca un fel de eveniment mesianic în istoria medicală a lumii, este ales, este căutat, pentru că linişteşte și soluţionează conflictul lăuntric creat de naraţiunea apocaliptică a COVID-ului.

Tonul ştirilor din ultimul an a fost invariabil: „Terapie intensivă”, „Noi bolnavi”, „Noi morţi”. Nu se vorbea niciodată despre câţi s-au însănătoşit sau despre cât de multe au fost cazurile uşoare, asimptomatice. Aşadar, naraţiunea mediatică stipula: „COVID înseamnă condamnarea la boală şi moarte” ‒ de aceea, nici oamenii nu puteau accepta, la primele semne de boală, că au contractat virusul. Abia când treceau de ziua a șaptea, a opta, trebuiau să se resemneze şi să accepte că sunt „condamnaţi”.

Prin urmare, oamenii nu se vaccinează pentru că ar avea un argument ştiinţific. Practic, nici nu-i mai interesează acest lucru. Se vaccinează ca să-şi uşureze conştiinţa, să-şi rezolve frica, să scape odată de teroarea asta că se vor îmbolnăvi. Şi aleg calea oficială: vaccinul. Se ştie, de pildă, din studiile despre manipulare, că, în condiţii de mare stres, majoritatea oamenilor vor asculta obedienţi de îndrumările oficiale, instituţionale, şi mai puţin de orice altceva. Despre raţiunea personală nu mai poate fi vorba, mai ales în societăţile mediatice în care indivizii sunt conectaţi mental la mass-media precum terminalele la un server central.

Vaccinul nu ne garantează nimic”

Şi, totuşi, nu se poate vorbi deloc despre un temei ştiinţific al vaccinării?

În primul rând, trebuie să ştiţi că primii care refuză vaccinul, în majoritate, sunt oamenii de ştiinţă, mai ales cei din domenii conexe cu biologia, chiar medici. Și asta se întâmplă pentru că oamenii nu mai sunt obişnuiţi să gândească; ei iau „de bune” judecăţile asezonate direct de mass-media. Dar nici nu trebuie să fii genial ca să înţelegi că nu există temeiuri ştiinţifice pentru vaccinare. Aţi auzit vreodată pe vreun canal din România despre vreo controversă ştiinţifică reală, privind avantajele şi dezavantajele vaccinării? Vorbesc de abordări ştiinţifice, nu de cele de genul: „Vă zic eu!”. Ca să înțelegi problema, este suficient să faci un minim raport între risc şi beneficiu. Dacă riscurile sunt mai mari decât beneficiile, atunci actul medical respectiv nu se justifică. Ce rost are să administrezi unui bolnav un medicament care îl vindecă de o boală uşoară, dar îi provoacă una mult mai gravă?!

În fine, potrivit prospectului tuturor vaccinurilor anti-COVID existente pe piaţă, vaccinul nu ne imunizează împotriva Sars CoV-2. Iar acest lucru rezultă din prospect, în care scrie negru pe alb că: „Nu se ştie pentru cât timp va fi imunizată persoana vaccinată”. Dacă vaccinul a fost probat 3 luni sau 6 luni şi a fost găsit eficient, ar fi trebuit să scrie în prospect că vaccinul a fost probat doar pe o perioadă de 3-6 luni şi s-a constatat că imunizează pe această perioadă persoanele vaccinate. Ar mai fi trebuit să se precizeze și ceva de genul: „Este posibil ca imunizarea să dureze şi după cele 6 luni de la administrare, dar nu putem şti cu certitudine până când nu va trece intervalul respectiv şi vom putea constata acest lucru”.

În schimb, ei nu pot garanta nici măcar imunizarea pentru perioada în care vaccinul a fost testat, adică pentru cele 3 sau 6 luni! Aşadar, fără această asigurare, înseamnă că nici măcar în cele 3 sau 6 luni post-vaccinare nu este sigură imunizarea. Adică, vaccinul nu ne garantează nimic. Îl facem doar pentru că aşa ne spun mai-marii lumii: că trebuie să-l facem şi că ne va salva. Dar nu avem din partea companiilor producătoare nici măcar o asigurare minimală; nu că nu va avea efecte adverse, ci că îşi va atinge scopul de a imuniza populaţia. Din punctul meu de vedere, pentru orice om raţional discuţia despre vaccin ar trebui să se încheie aici. Acest act medical nu numai că nu-şi respectă promisiunile, dar nici măcar nu ne promite nimic!

Putem vorbi totuși de o imunizare cât de mică? Pe perioada testării nu s-a demonstrat acest lucru?

Ceea ce este şocant în abordarea studiilor clinice desfăşurate este faptul că nu urmăresc să demonstreze reducerea severităţii bolii, odată contractată. De pildă, studiile clinice nu sunt gândite în așa fel încât să arate că prin vaccinare va fi evitată „spitalizarea, terapia intensivă şi chiar moartea”1. Eficacitatea vaccinului nu înseamnă, din perspectiva acestor studii, decât reducerea unor simptome, cum ar fi tusea sau cefalea, la persoanele cu test PCR pozitiv. Cine dorește poate cerceta studiul clinic2. Oricum, statistic vorbind, studiul nu are în vedere cazurile severe, care sunt în număr foarte mic în raport cu numărul total de cazuri.

De asemenea, toată campania care susţine că vaccinul ar întrerupe transmiterea bolii este un adevărat fake (fals). Studiile desfăşurate până acum pe vaccinurile anti-COVID nici măcar nu şi-au propus să demonstreze acest lucru. Adică, cei vaccinaţi pot foarte bine să facă boala şi să o transmită ‒ ceea ce s-a constatat în Israel, de pildă ‒, iar mulţi dintre cei vaccinați, cu factori semnificativi de risc, vor face forme de COVID la fel de severe. Cei fără factori de risc pot să stea liniştiţi, deoarece, cu sau fără vaccin, tot o formă uşoară a bolii vor face. De pildă, medicul-şef de la Moderna, Tal Zaks, chiar declara că „Studiul nostru nu demonstrează3 prevenţia transmiterii virusului”. Același lucru îl spune și într-un interviu acordat canalului „Axios”4. Și situația aceasta este valabilă pentru toate celelalte vaccinuri anti-COVID, după cum arată Prof. Haseltine într-un articol din Forbes5, în care își manifestă îngrijorarea. 

Deci, cine crede că vaccinându-se nu va mai face boala se înșeală grav, căci acest lucru reiese chiar din declaraţiile oficialilor companiilor producătoare de vaccinuri. Într-un articol din NY Times se afirmă că vaccinul nu asigură necontaminarea şi, ca atare, se recomandă purtarea în continuare a măștii pentru evitarea transmiterii6.

Efecte adverse

Nu ne-aţi pomenit nimic despre efectele adverse. De pildă, zilele trecute se vorbea despre faptul că 23 de bătrâni dintr-un azil din Norvegia au murit în urma vaccinării. În Franţa, de asemenea, a fost anunţat un număr de morţi şi același lucru este constatat într-o serie de alte ţări. Chiar şi în România am auzit că a fi murit un asistent medical din Mangalia și, cel mai probabil, nu este singurul caz. În Statele Unite, de asemenea, se pare că a murit acea asistentă medicală, care a fost vaccinată în direct și care s-a prăbușit chiar în faţa camerelor de luat vederi. Nu a mai apărut nicăieri, ca să se dezmintă suspiciunea. Mai sunt mii de oameni care au rămas cu pareze sau alte afecţiuni grave. De ce mass-media nu ia în discuţie aceste riscuri?

V-am spus, din punctul meu de vedere, discuţia privind vaccinarea ar fi trebuit să se încheie în momentul în care s-a constatat că, în fond, nu ajută cu nimic. Dar, dacă vreţi, putem aborda şi efectele adverse, adică riscurile pe care le presupune vaccinarea, iar acestea sunt semnificative. Vorbeaţi despre decese şi efecte adverse majore. Mi se pare hilar faptul că, la începutul pandemiei, existau medici care spuneau că persoanele care mor de COVID prezintă comorbidităţi multiple sau sunt în vârstă şi că ar fi murit oricum, chiar și de la o gripă mai puternică. Desigur, mass-media a respins acest argument care susținea o patologie ușoară a virusului Acum însă, când se moare în urma vaccinării, aceeaşi mass-media îmbrăţişează ideea lansată de alţi specialişti, care spun exact acelaşi lucru: că persoanele care au murit după vaccinare aveau comorbidităţi multiple şi ar fi murit oricum. Desigur, nu sunt de acord cu argumentul, nici într-un caz, nici în celălalt. Atât COVID-ul, cât şi vaccinul pot întrerupe brusc viaţa omului.

Ceea ce vreau însă să subliniez nu este faptul că vaccinul acesta va produce efecte adverse la nivel de masă pe termen scurt ‒ poate doar o creştere a ratei îmbolnăvirilor, cum s-a constatat în Israel, unde se vorbeşte de un procent de 17%, ci cred că ar trebui să avem în vedere efectele pe termen lung, pe perioade de ani de zile. Aici cred că riscurile cresc. Cu alte cuvinte, atunci când ne asumăm administrarea unui medicament care nu a fost probat pe termen lung, de 5-6 ani, după cum stipulează legea, este foarte probabil ca, cel puţin în această perioadă, populaţia să se trezească cu efecte adverse majore.

Credeţi deci că peste 5-6 ani ne putem trezi cu un val de boli cauzate de acest vaccin?

În lumea ştiinţei nu putem vorbi despre ceea ce „credem” noi. Faptul că pot apărea efecte adverse pe termen lung este o ipoteză care trebuie contrazisă prin testarea medicamentului sau a vaccinului cel puțin pe durata respectivă. Pe această ipoteză se bazează legea internaţională care impune o testare de 5-10 ani pentru orice medicament. În cazul acestui vaccin s-a făcut excepţie, bineînțeles, și au fost asumate riscurile efectelor adverse pe termen lung. Populaţia, evident, nu a fost informată despre acest risc foarte real, atâta timp cât experienţa nu a dovedit contrariul.

În prezent, există argumente care să susţină aceste riscuri?

Nu ştiu dacă m-am făcut bine înţeles. În ştiinţa medicală, atâta timp cât nu dovedeşti că un medicament nu are efecte adverse există prezumţia că are. Punct! Dacă însă doriți şi argumente ştiinţifice, trebuie să vă spun că nici un alt vaccin nu a cumulat un potenţial mai mare de risc. Motivul este dat în primul rând de faptul că nu avem de-a face cu un vaccin obişnuit. De altfel, nici nu ar trebui numit vaccin. Acest „vaccin” nu conţine un virus viu sau atenuat, ca toate celelalte vaccinuri, ci un ARN mesager care ar avea ca scop producţia anticorpilor față de proteina S (spike) care apare în virus. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o inginerie genetică care operează direct în programul genetic al celulei noastre, cu riscurile de rigoare.

Mai concret, cel mai mare risc îl constituie posibilitatea ca acest vaccin să inducă o mutaţie genetică în ADN-ul uman cu efecte greu de anticipat. Şi, ca orice mutaţie genetică, pe unii îi poate omorî, altora le poate provoca boli autoimune, cancer sau alte boli ‒ şi s-ar putea să existe şi organisme care să găsească cheia compensării dezechilibrului genetic tot prin mecanisme de expresie genică favorizate de genomul persoanei respective. Suntem foarte diferiţi din punct de vedere genetic, de aceea, spre exemplu, unii fac cancer fumând câţiva ani, în timp ce alţii, după o viaţă de fumător învederat, nu dobândesc decât o insuficienţă respiratorie severă.

Suntem asiguraţi că, după transcrierea informaţiei genetice în ribozom pentru sinteza proteinei spike, ARN-ul mesager va fi distrus de celulă, încât nu va exista posibilitatea interacţiunii lui cu ADN-ul aflat în nucleu, deci nu va putea apărea o posibilă mutaţie genetică. Cum vedeţi acest lucru?

Teoretic, aşa ar trebui să stea lucrurile. Ştiinţa geneticii însă este încă la începuturile ei, într-o măsură mai mare decât ne închipuim. De pildă, există nişte mecanisme care fac ca transcrierea acestui ARN să fie întârziată, întârziindu-se și distrugerea lui de către celulă. Acest lucru face ca ARN-ul mesager să rămână în celulă mai mult decât era prevăzut inițial, fapt cu consecințe încă necunoscute asupra organismului.

Este adevărat că vaccinul acesta poate induce sterilitatea?

Este greu de răspuns la această întrebare. Cert este că proteina spike a SARS CoV-2 are o secvenţă de aminoacizi omoloagă7 cu o secvenţă de aminoacizi a proteinei Syncitina-1, care joacă un rol important în formarea placentei8, dar şi în fusiunea între ovocit şi spermatozoid9. Temerea pe care o exprimă doi prestigioşi oameni de ştiinţă, Wodarg şi Yeadon, este că anticorpii formați pentru proteina spike a coronavirusului vor acţiona ca anticorpi și împotriva proteinei Syncitina 1, fapt ce ar putea duce la sterilizarea populaţiei. În lipsa testării corecte a acestei ipoteze, numai în timp se va putea constata dacă la femeile tinere vaccinate se vor amplifica problemele de fertilitate. Cum însă există şi o mulţime de alte cauze, va fi greu de demonstrat acest fenomen, care trebuie însă luat în considerare.

Semne de întrebare

Așadar, există multe semne de întrebare legate de noile vaccinuri anti-COVID…

Într-adevăr! În primul rând, graba cu care se dorește vaccinarea întregii populaţii mi se pare cel mai suspect lucru. Apoi, nu înţeleg de ce mai trebuie vaccinate persoanele care au făcut boala! La unele, anticorpii poate că nu mai pot fi detectați, deşi în urmă cu câteva luni erau la niveluri foarte ridicate, dar există şi o imunitate celulară pe termen lung, care ar trebui verificată. Eu nu ştiu să mai fi fost vaccinați vreodată oameni care au trecut deja prin boala a cărei imunizare o urmăreşte vaccinul respectiv! Oare vaccinul care produce anticorpi pentru proteina spike poate imuniza mai mult decât o face virusul însuşi?

De asemenea, de ce nu se face o monitorizare a imunizării cu ajutorul analizelor medicale, pentru a se putea constata ce efect a avut vaccinul? Ar fi trebuit dezvoltate deja kit-uri de analize care să pună în evidenţă această imunizare, dar nu se vorbeşte absolut nimic despre acest lucru. Dacă am avea o astfel de posibilitate, am putea verifica noi înşine dacă vaccinarea chiar imunizează, şi dacă da, pe ce durată.

 De ce sunt vaccinate şi persoanele tinere care, potrivit statisticilor, nu au făcut şi nu fac forme severe? Vaccinul însuşi, ne spun susţinătorii lui, nu protejează decât împotriva formelor severe, deci faptul că un om tânăr se vaccinează nu aduce nici o diferenţă din punctul de vedere al contaminării şi al severităţii bolii. Cu toate acestea, statul cheltuieşte bani şi cere şi vaccinarea persoanelor mai tinere, deşi astfel îi supune inutil unui risc suplimentar. Mai mult, după moartea celor 23 de bătrâni dintr-un azil din Norvegia, aceiași oficiali susţin că vor lua în discuţie oprirea vaccinării acestui segment de populaţie. Dar tocmai acest segment de populație este cel mai expus riscului de a face o formă severă! Adică vom ajunge să vaccinăm tinerii, deşi aceştia oricum nu fac forme severe?!

Vaccinul nu garantează necontaminarea, căci mii de oameni s-au contaminat cu Sars CoV-2 după vaccinare. Nu garantează nici încetarea transmiterii virusului la alte persoane. Doar atât suntem asiguraţi, că vom face o formă mai uşoară. Dar există deja studii care arată că, tratând boala încă de la apariţia simptomelor, replicarea virală poate fi inhibată, şi chiar persoanele cu risc mare vor face o formă foarte uşoară. De ce nu se pomeneşte nimic despre această abordare terapeutică? De ce nu se dau antivirale pe perioada replicării virale? Ba, mai mult, există state în care este interzis medicilor să trateze bolnavii acasă de-a lungul perioadei virale, internarea făcându-se, în mai toate cazurile, abia când s-a intrat în faza inflamatorie. Aşadar, ai impresia că, la nivel mondial, se urmărește agravarea bolii şi internarea a cât mai multor persoane, pentru a se justifica nu un tratament anume, ci vaccinarea.

Populației nu i se prezintă adevărul cu privire la statutul real al vaccinurilor anti-COVID-19 ‒ în speță al celui de la Pfizer, achizițonat de România, știut fiind că această companie nu și-a încheiat încă studiile clinice, potrivit chiar protocolului acestui vaccin, care precizează că studiile se vor încheia abia în 2022. Vaccinurile au fost puse pe piață pe baza unei autorizații de urgență, de aceea, toți cei care se vaccinează până la această dată trebuie să o facă în cunoștință de cauză, asumându-și riscul că se vaccinează cu un produs încă experimental.

(va urma)

Interviu realizat de

artMihai Cristea

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa/ Februarie 2021

Foto: Thanakorn Hormnian Dreamstime

1 https://www.bmj.com/content/371/bmj.m4037

2 https://pfe-pfizercom-d8-prod.s3.amazonaws.com/2020-09/C4591001_Clinical_Protocol.pdf.

3 https://www.bmj.com/content/371/bmj.m4037

4 https://twitter.com/axios/status/1331090810666844161?s=20

5 https://www.forbes.com/sites/williamhaseltine/2020/09/23/covid-19-vaccine-protocols-reveal-that-trials-are-designed-to-succeed/?sh=4a9c26125247

6 https://www.nytimes.com/2020/12/08/health/covid-vaccine-mask.html

7 https://virological.org/t/response-to-ncov2019-against-backdrop-of-endogenous-retroviruses/396

8 https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0056145

9 https://link.springer.com/article/10.1007/s10815-014-0224-1

FEBRUARIE 2021