Marina Ioana Alexandru, avocat, mediator, formator și coach

Ne aflăm în plină epocă nihilistă, care, în fervoarea deconstruirii, a redefinit totul: limbajul, omul, arta, religia, educația și dragostea. De la nivelul dezbaterilor de idei însă, nihilismul a pătruns în forță și în politică și justiție, pentru a născoci legi care redefinesc viața și moartea, omul și dragostea, familia și copilul, proprietatea și libertatea. Absurdul s-a așezat la masă și legiferează, merge și dezbate în media, alege și dispune în politică. Cine câștigă de pe urma lui? Negreșit, un nou Caligula. Sau mulți, prea mulți Caligula care proliferează în societate. Viața ni se umple de regi nebuni.

Stăm de vorbă cu Marina Alexandru ‒ avocat de prestigiu, specializată în stingerea conflictelor și în problemele pro-viață și pro-familie, în care lucrează cu mare profesionalism, dar și cu inimă caldă de femeie și mamă – despre arbitrariul unor demersuri juridice care pun în pericol familia și, în ultimă instanță, însăși viața cetățenilor. (A.G.)

Doamnă avocat, la mitingul de protest împotriva implementării tehnologiei 5G din 20 octombrie 2019 ați afirmat că suntem contemporanii unei epoci în care se emit legi „la kilogram”, aflându-ne într-un „haos legislativ ireversibil”. Dincolo de interesele strict economice și politice, care e miza acestei „conflagrații legislative”, după cum înșivă ați numit fenomenul?

Îmi mențin opinia că în România se emit legi „la kilogram” și aș îndrăzni să spun că, în cele mai multe cazuri, fără conștiință și fără discernământ. Am ajuns la această concluzie urmărind „torentul” legislativ la care suntem martori, precum și proiectele de legi înregistrate în Parlament. Nu este nevoie să stai prea mult să studiezi, e suficientă o trecere în revistă ca să-ți dai seama că, fizic vorbind, e imposibil ca forul legislativ să stea să zăbovească și să se gândească la consecințele adoptării multora dintre actele normative. De regulă, primează interesele politice și personale, așa se negociază în general, iar când societatea civilă adoptă o poziție fermă și ajunge să tragă semnalul de alarmă, atunci începe „războiul”.

Presa online și, pe alocuri, mass-media au făcut cunoscute aceste lucruri. Eu am ajuns să constat cu durere aceste adevăruri zdrobitoare, fiind implicată ca activist civic și profesionist în domeniul juridic. Cu toate acestea, Dumnezeu ne mai oferă câte-o speranță, scoțându-ne în cale unii parlamentari „treziți”, cărora nu le e chiar indiferent ceea ce se întâmplă. Și astfel ne unim și ne sprijinim reciproc, pentru a nu lăsa lucrurile la voia unora sau altora.

Trezvie vs. manipulare

Referitor la „miza acestei conflagrații legislative”, este mult de povestit. În opinia mea, pe care mi-am format-o studiindu-i pe Sfinții Părinți și pornind de la cuvintele Mântuitorului, miza este una spirituală. Părintele Iustin Pârvu, cu care la un anumit moment dat am avut șansa să stau de vorbă, ne-a explicat că tot ceea ce trăim noi în planul lumesc, al vieții sociale, este o transpunere și o manifestare în materialitate a ceea ce există deja în planul spiritual, duhovnicesc. Ceea ce înseamnă că tot acest haos legislativ, toată această „conflagrație” există numai din pricina haosului nostru lăuntric, în care ne aflăm ca și conștiință colectivă formată din conștiințe individuale, și cu care am ajuns să ne simțim atât de confortabil, încât nici nu ne mai dăm seama, de cele mai multe ori, care e starea noastră adevărată. De aici s-a creat un cerc vicios, din care ni se pare că nu mai putem ieși.

Această imposibilitate de ieșire este însă doar o falsă impresie, pentru că soluția este cercetarea de sine ‒ cu rigurozitate, cu sinceritate, fără menajamente ‒ pe care se cuvine să ne-o facem fiecare. Cu alte cuvinte, Spovedania urmată de Împărtășanie sunt vitale. Atunci se trezește conștiința, iar un om trezit nu mai poate fi manipulat de nimeni și nimic, deoarece atunci Îl lasă pe Hristos să Se manifeste dinlăuntrul lui, intră în starea pe care eu o numesc „facă-se voia Ta, Doamne, nu voia mea”.

Așadar, în esență, miza acestei conflagrații ideologice și sociale este sufletul omului, este creația și lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de ce tip de ideologie vorbim. Și, iarăși, nu spun nimic nou ‒ ca să ne convingem e suficient să ne întoarcem privirea către noi înșine, apoi să privim în jurul nostru. Credeți că întâmplător Sfântul Serafim din Sarov a zis: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui”?

Deci schimbarea începe cu noi înșine, începe cu „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Iată cum iese la suprafață înțelepciunea simplă și curată a neamului nostru, exprimată în proverbe! Noi ne-am obișnuit și chiar ne simțim bine să funcționăm după principiul „Ce mie nu-mi place ție îți pot face, ba chiar mă supăr dacă ai tupeul să te revolți”. Astfel se nasc și se întrețin conflictele. Lucru care, de altfel, se vede foarte bine ‒ ca să dau un trist exemplu ‒ și în litigiile unde frații se bat între ei pe moștenirea lăsată de părinți.

În acest moment, ca haosul legislativ să poată fi stăvilit ar trebui să existe conștiințe înalte care, cu intenție sinceră, să înceapă să organizeze legislația pe domenii și să o pună în ordine. Din nefericire, în virtutea principiului nepotismului, inadmisibil de mulți diletanți și amatori au ajuns să umple până la saturație funcțiile de decizie. Altă explicație nu există pentru situația în care am ajuns ca țară și ca neam.

În numele „protejării siguranței vieții”

Mai multe demersuri ale acestei agresiuni legislative – cum ar fi propunerile de legiferare a obligativității vaccinării, a donării de organe și, mai nou, a implementării strategiei 5G – recurg la conceptul de „consimțământ prezumat”. Cât de „corect juridic” este acest concept?

În România, la această dată, există trei mari teme care vizează și pun într-un real pericol securitatea vieții. Culmea e că ele au apărut și sunt susținute de cei interesați să le implementeze, adică de marile corporații, în numele „protejării siguranței vieții”. Este vorba de proiectul de lege privind vaccinarea întregii populații din Romania, Strategia 5G, precum și implementarea sistemului de acte biometrice, care urmărește prelevarea de amprente digitale și alte probe biometrice de identificare a cetățenilor.

Cel mai grav în toată situația aceasta e faptul că se vrea legiferarea conceptului de „obligativitate” și „consimțământ prezumat”. Ca să explic, pe scurt, acest aspect, vă rog să rețineți, spre exemplu, referitor la proiectul de lege pentru „vaccinarea persoanelor din România”, că vaccinarea, așa cum e definită în proiectul de lege, „este un act medical de administrare a unui vaccin”. Trebuie să se facă o distincție conceptuală clară între vaccinare ca act medical profilactic, al cărei scop este de a apăra organismul de boli sau de a preîntâmpina o anumită boală deja existentă, și „obligativitate” și „consimțământ prezumat” ‒ concepte care nu pot fi aplicate unei ființe umane atunci când este vorba de efectuarea unui act medical.

Omul este o ființă vie, cu voință liberă, rațiune și simțire, care are dreptul inviolabil și imuabil de a dispune de ea însăși ‒ principiu fundamental care este statuat inclusiv prin texte de lege ‒, ceea ce determină imposibilitatea supunerii ființei umane unui act medical împotriva propriei voințe, dat fiind faptul că ființa umană este unică, cu particularități sub toate aspectele, biologic, psihologic, afectiv. A se vedea în acest sens Convenția de la Oviedo, la care România a aderat și pe care a ratificat-o în Parlament, precum și Constituția României privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Legea Pacientului, Reglementările privind malpraxisul medical.

Pentru a i se aplica un act medical, ființa umană trebuie implicată direct în procesul de luare a deciziei asupra acestui act medical, iar pentru aceasta are nevoie să fie informată corect, complet, etic și moral, în condiții de neutralitate și imparțialitate, astfel încât consimțământul să reprezinte acordul de voință liber exprimat și neviciat prin niciuna dintre formele viciului de consimțământ, respectiv eroarea, violența, dolul (viclenia) și leziunea.

În ceea ce privește textul și reglementările cuprinse în proiectul de lege mai sus-menționat, s-a identificat un abuz de drept contrar bunei-credințe, eticii, moralității și legilor privind drepturile omului, aducându-se grave vătămări și pagube ființei umane prin obligarea la actul medical al vaccinării, în condițiile în care vaccinul este un medicament imunologic ce prezintă riscuri și reacții adverse, ca orice medicament, acestea fiind în legătură directă și intrinsecă cu persoana căreia i se administrează.

De asemenea, sunt aduse vătămări și pagube și prin prezumarea consimțământului, în condițiile în care informarea cu privire la: a) actul medical la care urmează să fie supusă persoana, b) substanța vaccinală ce urmează a-i fi introdusă în corp, c) efectele și reacțiile adverse postvaccinale, ce pot aduce prejudicii și vătămări de orice natură și intensitate persoanei beneficiare ‒ este făcută incorect, incomplet, ne-etic și ne-moral, și în condiții de părtinire vădită față de industria Pharma, respectiv față de producătorii și distribuitorii de medicamente, actul medical transformându-se astfel într-un act de comerț, cu grave consecințe asupra vieții însăși.

Consimțământul prezumat, un viciu absolut

În acest context, datorită lipsei de informare și a sancțiunilor ce se vor impuse populației României în cazul neacceptării actului medical al vaccinării, consimțământul ar urma să fie considerat „prezumat”, în condiții de viciu absolut. În acest context, statul, prin inițiatorii și autorii acestui proiect de lege, face uz cumulativ de toate formele viciului de consimțământ.

Din punct de vedere juridic, consimțământul nu se poate prezuma nici măcar în cazul celor care nu au capacitatea de exercițiu, deoarece în numele acestora își exprimă consimțământul reprezentanții legali, tutorii și, implicit, autoritatea tutelară. A prezuma consimțământul populației printr-un text de lege, mai ales în contextul aplicării unui act medical, înseamnă a declara întreaga populație a țării ca total lipsită de discernământ, iar în consecință, având în vedere că întregul bord al conducerii României face parte din aceeași populație a țării, rezultă că toți guvernanții, parlamentarii, conducerile autorităților de stat sunt declarați și ei lipsiți de discernământ.

Sancțiunile excesiv de dure care se vor aplica celor ce ar urma să refuze actul medical al vaccinării nu își justifică necesitatea. Mai mult decât atât, prin luarea unor asemenea măsuri, pe de o parte, cât și prin smulgerea consimțământului persoanelor, pe de altă parte, făcându-se uz cumulativ de toate formele viciului de consimțământ, se încalcă flagrant drepturile și libertățile fundamentale ale ființei umane, în toate planurile existenței sale.

În concluzie, din motivele arătate, în reglementările proiectului de lege privind vaccinarea este exclus să apară obligarea persoanelor la actul medical al vaccinării și prezumarea consimțământului persoanelor cu privire la efectuarea acestui act medical prin acceptul introducerii în propriul corp a medicamentului cu substanța vaccinală.

Din ceea ce ne spuneți, înțeleg că a lucra astăzi corect în domeniul justiției presupune nu doar mult profesionalism, ci și un adevărat eroism.

Presupune să înțelegi de partea cui vrei să lucrezi.

(va urma)

Interviu realizat de Ana Gheorghiu

Foto: Ganduridinortodoxie.wordpress.com

Articol publicat in revista Familia Ortodoxa/martie 2020

MARTIE 2020