Ratele operaţiilor de cezariană în Statele Unite au atins vârful în 1988, când 24% din naşteri erau făcute prin această metodă. În 1996, această rată a scăzut la 20%, pentru ca în anul 2007, din cei 4 milioane de copii, 26% să fie iarăşi născuţi prin cezariană – şi aceasta în primul rând din cauza opţiunii mamelor, şi nu a necesităţii unei intervenţii chirurgicale. În acest interval, rata cezarienelor în totalul primei naşteri a scăzut la 14% şi a crescut rata naşterilor normale după cezariană la 28%. La spitalul Northwestern Memorial, rata a scăzut de la 27,3% naşteri prin cezariană în 1986 la 15,4% în 1996. Unul dintre factorii importanţi ai acestei scăderi iniţiale îl reprezintă naşterea naturală după o cezariană. Conform unor date realizate în urma unui studiu din Norvegia, 28% dintre femeile care au avut o cezariană aleg o nouă cezariană, pe când 97% dintre femeile care au avut deja două cezariene aleg ca a treia naştere să fie tot prin cezariană. Colegiul obstetricienilor şi ginecologilor din America şi-a asumat un rol activ în promovarea naşterii naturale după o operaţie de cezariană. În acest scop, pacientele cu o operaţie cezariană transversală trebuie consiliate şi încurajate să încerce să nască natural, în cazul în care nu există contraindicaţii. Nici măcar două incizii pe segmentul de jos uterin, nici imposibilitatea de a cunoaşte tipul inciziei uterine nu pot constitui contraindicaţii absolute la naşterea normală.

Principalul risc pe care îl prezintă o naştere normală după cezariană este riscul de ruptură uterină. Acest risc este calculat în mai multe studii, care au arătat că riscul este relativ scăzut şi că el este puţin mărit la două operaţii cezariene. Şansa de reuşită a unei naşteri normale după cezariană este, în ultimele studii, între 60% şi 80% – ceea ce înseamnă o rată importantă! Oricum, ratele de succes diferă în funcţie de factorii clinici. Cele mai recente studii s-au concentrat asupra riscurilor asociate mamei şi copilului, generate de naşterea naturală după cezariană. Complicaţiile mari apar acolo unde încercarea de travaliu eşuează şi este necesară o intervenţie cezariană. În mod contrar, siguranţa este maximă în cazul în care se reuşeşte naşterea naturală după o operaţie de cezariană. Cele mai multe studii au identificat ca factori care conduc la insuccesul unei naşteri normale după cezariană preeclampsia (o stare de hipertensiune şi de rău generată de sarcină), macrosomia (corpul prea mare al copilului), obezitatea şi provocarea naşterii naturale. În plus, existenţa unei naşteri naturale înainte de cezariană este un factor major care indică reuşita unei naşteri după cezariană.

Oricum, naşterea normală este posibilă după cezariană şi este de dorit, reprezentând cea mai sigură şi sănătoasă cale de a naşte un copil, în ciuda cererilor în creştere ale mamelor de a naşte prin cezariană. Complicaţiile la nivelul placentei, placenta previa sau placenta accreta, disfuncţionalităţi placentare în termeni de creştere intrauterină, sunt adesea asociate naşterilor anterioare prin cezariană. De asemenea, greutatea la naştere şi vârsta gestaţională sunt influenţate negativ de operaţia cezariană.

În România, cezariana este folosită foarte frecvent în practica medicală, medicii ignorând complicaţiile care pot apărea atât pentru mamă, cât şi pentru copil în astfel de cazuri. Şi aceasta, din cauza percepţiei asupra cezarienei! Medicii o consideră mult mai comodă, pentru că este mult mai scurtă decât naşterea normală, în care doctorii ar trebui să stea ore în şir cu pacienta în aşteptarea momentului naşterii. Mamele o văd ca pe o metodă de a scăpa de durerile din timpul naşterii. Cu atât mai mult, o naştere naturală după cezariană este un lucru pe care foarte puţini medici în România îl susţin şi îl practică – deşi o astfel de naştere poate salva o mamă de complicaţiile majore pe care o nouă operaţie de cezariană le generează asupra sănătăţii sale (în condiţiile în care cezariana este o practică naţională pentru ginecologia din România!).

Naşterea este un moment esenţial al vieţii şi, de aceea, orice familie trebuie să acorde o atenţie sporită acestui eveniment, informându-se şi căutând un medic experimentat. O problemă importantă apare atunci când medicii recomandă cezariana; de multe ori ea este recomandată fără un temei medical, ci mai mult pentru „siguranţa medicului”, dintr-o anumită comoditate. Propunerea de cezariană apare uneori ca o presiune pe care medicul o face asupra pacientului, chiar înaintea sarcinii. Însă primul şi cel mai important efect este limitarea numărului de sarcini şi numărului de copii, cu impact important asupra natalităţii şi a viitorului unei naţiuni. La acest lucru ar trebui să se gândească atât medicul cât şi mama – când primul propune şi al doilea acceptă operaţia de cezariană ca alternativă la o naştere naturală…

Prof. Elena Anastasiu

Articol apărut în nr. 14 din “Familia Ortodoxă”

Colecția 2011