Pornografia se răspândeşte astăzi mai repede decât odinioară ciuma, căci cu viteza luminii traversează mările şi oceanele, urcă până în vârful munţilor şi cuprinde ca un foc suprafaţa oricărei ţări şi continent. Şi, cel mai grav, rămâne indiferenţa generală cu care este tratată această epidemie – care nu periclitează numai sănătatea trupească şi sufletească a celor atinşi de ea, dar şi pe cea a urmaşilor lor.

Pornografia pune un punct şi virgulă în istoria omenirii după care, dacă nu se schimbă ceva între timp, e greu de prevăzut ce se va mai întâmpla. Oricum, pornografia născută în numele plăcerii şi fericirii individuale are ca şi consecinţă dispariţia cu totul a sentimentului de bucurie curată şi fericire, înlocuite fiind cu plăceri extatice însoţite de depresii teribile. Pornografia trasează un destin nou şi foarte riscant tuturor celor atinşi de ea.

„Numai în Statele Unite, astăzi numărul persoanelor care se uită la pornografie este ameţitor. Americanii închiriază până la 800 de milioane de filme video şi DVD-uri (aproximativ unul din cinci filme închiriate este porno) şi cele 11.000 de producţii porno filmate în fiecare an depăşeşte cota anuală a Hollywood-ului de 400 de filme. Patru miliarde de dolari pe an sunt cheltuite pe pornografia video în Statele Unite ale Americii, mai mult decât pe fotbal, baseball şi baschet. Unul din patru utilizatori de internet se uită lunar la un site pornografic. Bărbaţii se uită la pornografie online mai mult decât la orice alt subiect. 66% dintre bărbaţii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani vizitează un site pornografic în fiecare lună”.[i]

„În fiecare secundă în America sunt aproximativ 28.258 utilizatori de internet care se uită la materiale pornografice. În fiecare zi sunt aproximativ 116.000 de căutări online pentru pornografie infantilă. În 2005, au fost lansate în Statele Unite ale Americii 13.585 de titluri pornografice «hardcore» pe suport video/DVD, crescând de la 1.300 de titluri în 1988. Un studiu recent realizat pe studenţi şi absolvenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani din întreaga ţară a relevat că 69% dintre bărbaţi şi 10% dintre femei din acest eşantion au vizionat materiale pornografice mai mult de o dată pe lună.

Nu încape nici o îndoială că există o paralelă între acest consum şi cultura populară în general. Numărul scenelor de sex în televiziunile din S.U.A., spre exemplu, aproape s-a dublat între 1998 şi 2005. Jocurile video de larg consum conţin în mod frecvent teme pornografice; unul dintre ele, spre exemplu, «Leisure Suit Larry», conţine nuditate completă”.[ii]

Pornografia – deja cel mai răspândit drog

Ni se spune că toate în societatea modernă se fac în numele drepturilor şi libertăţilor omului. Chiar şi credinţa a început să fie restricţionată în manifestările ei, pentru a se ocroti aceeaşi „libertate”. Sunt unii care nu pot dormi noaptea de grija libertăţilor noastre. Aceiaşi susţin însă şi pornografia, ca un mijloc facil plăcut şi distractiv de satisfacţie erotică. Nici unui program etic al societăţii tradiţionale nu-i este îngăduit să spună nu. Nu îi este permis nimănui să se împotrivească hotărârii libere a oamenilor de a se distra cum vor, atâta timp cât aceasta este alegerea lor. Însă aceşti campioni ai apărării dreptului omului, care se luptă în fiecare zi să lărgească câmpul de libertăţi sexuale prin educaţie sau divertisment, uită să ne ţină la curent cu ultimele descoperiri ale ştiinţei. De ce nu-şi duc până la capăt misiunea de a „ilumina lumea”, eliberând-o din întunericul credinţei?

Ce se uită să ni se spună, inclusiv de către legislatorii de la Bruxelles şi Geneva, este faptul că noile cercetări în domeniul creierului demonstrează în mod clar că pornografia acţionează pe aceleaşi mecanisme ca şi drogurile – atacă fără să ţină seama de consimţământul informat, ocoleşte raţiunea, cultivă insidios pofta, schimbă hărţile corticale, adică modul în care omul percepe realitatea şi se manifestă în lume şi, bineînţeles, produce modificări chimice la nivelul reţelelor neuronale.

Diferenţa este doar aceea că în majoritatea ţărilor drogurile se vând ilegal şi costă enorm, pe când pornografia nu costă mai nimic şi o poţi întâlni, mai ales în România, la toate colţurile de stradă, în metrouri şi chiar în locurile sfinte, tapetate pe jos cu cotidiene de mare circulaţie.

De ce în unele cazuri victima ajunge să-şi iubească torţionarul?!

Tehnicile imagistice ale celor mai avansate tehnologii de scanare a creierului – RMN (rezonanţa magnetică nucleară), PET (tomografie cu emisie de pozitron) şi scanarea SPECT – demonstrează că întregul edificiu argumentativ adus în discuţie în ultimii 50 de ani în mass-media este întemeiat pe minciună.

1. Pornografia este numai în aparenţă o sursă de satisfacţie şi distracţie, căci produce multă suferinţă psihică, cu multiple efecte negative în viaţa individului.

2. Pornografia nu ţine cont de consimţământul informat, căci atacă pe nişte căi cerebrale ascunse, care în general ocolesc raţiunea. Imaginea se fixează în memorie mai puternic ca oricare altă experienţă cotidiană, înainte ca raţiunea să o poată analiza şi lua o hotărâre.

3. Pornografia modelează anumite hărţi corticale care inhibă funcţionarea normală a cortexului – libertatea ca individul să aleagă şi să poată urmări cu atenţie o altă activitate. Efectele pornografiei sunt perfect asemănătoare cu cele ale drogului, deoarece acţionează pe căi neurale identice, producând şi modificări pe termen lung în chimia celulei nervoase. Aceasta înseamnă că şi atunci când se va căuta să se scape de dependenţă, individul trebuie să lupte timp îndelungat până să se elibereze complet de dependenţa chimică.

Ne putem întreba, aşadar, unde este libertatea omului? Nu este mai bine să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu şi de conştiinţa noastră decât să acceptăm în comunităţile noastre intruziunea acestui ucigător virus? Dar să vedem foarte pe scurt care este părerea neuropsihologilor privind efectele pornografiei.

Toate studiilor marilor psihiatri dovedesc că pornografia dă dependenţă, la fel ca şi drogul, dar mecanismele neurologice rămâneau complet necunoscute. Iată care este punctul de vedere al celor mai cunoscuţi clinicieni în domeniu:

Dependenţa – Pornografia oferă un stimulent foarte puternic sau un efect afrodiziac urmat de eliberarea sexuală, cel mai adesea prin masturbare. Excitaţia şi puterea imaginii pot fi apoi rememorate şi elaborate în viitoare scenarii imaginare.

Intensificarea – În timp, dependenţii au nevoie de materiale din ce în ce mai dure şi explicite pentru a atinge excitaţia. Satisfacţia sexuală nu se mai poate realiza în mod normal. De aceea, îşi pot forţa partenerii în activităţi sexuale din ce în ce mai bizare. Soţiile sau soţii înşişi trebuie să recurgă la perversiuni pentru a-şi putea satisface partenerul – o mare greşeală, oricum, căci posibilităţile lor sunt limitate faţă de fantezia paranoică a filmelor pornografice.

În cele din urmă, consumatorul ajunge să prefere reprezentările induse de pornografie, acompaniate de masturbare, actului sexual însuşi, diminuându-şi capacitatea de a-şi exprima afecţiunea reală.

Desensibilizarea – Materiale pornografice care la început erau considerate şocante, ilegale, repulsive sau imorale sunt apoi percepute ca acceptabile. Promiscuitatea şi perversiunile devin legitime în mintea persoanei şi el/ea începe să creadă că «oricine o face».

Punerea în practică – Există o tendinţa crescută de a pune în practică comportamente văzute în materialele pornografice. Dependenţa blochează persoanele în şabloanele acestor comportamente, indiferent de consecinţele negative; perturbă legăturile maritale şi familiale şi creşte posibilitatea comiterii unui atac sexual de proporţii, abuzuri sau viol”.[iii]

Pornografia se joacă cu chimia creierului nostru

Neuropsihologul N. Doige ne explică fenomenul:

„Pornografia mai mult excită decât satisface, pentru că avem două sisteme separate de agrement în creierul nostru – unul care are de-a face cu plăcerea care excită şi unul cu plăcerea care satisface. Sistemul excitant se referă la plăcerea «apetitivă», la care primim imaginile pe care le dorim, cum ar fi sexul sau o masă bună. Neurochimia sa este în mare măsură legată de dopamină şi ridică nivelul nostru de tensiune.

Al doilea sistem de plăcere are de-a face cu satisfacerea sau plăcerea consumată, care participă la sex sau masă ca o plăcere calmantă, îndeplinită. Neurochimia acestuia se bazează pe eliberarea de endorfine, care sunt legate de opiacee şi oferă o fericire paşnică, euforică.

Pornografia, oferind un harem nesfârşit de obiecte sexuale, hiperactivează sistemul apetitiv. Spectatorii de pornografie dezvoltă noi hărţi în creierul lor, bazate pe fotografii şi înregistrări video pe care le văd. Deoarece creierul se ghidează după ideea «îl foloseşti sau îl pierzi», atunci când se dezvoltă o astfel de hartă tindem să o păstrăm activată. Aşa cum muşchii noştri devin nerăbdători pentru exersare dacă nu am face altceva decât să stăm toată ziua, aşa şi simţurile noastre trebuie stimulate. Oamenii [dependenţi] care privesc articole pornografie la computerele lor sunt ciudat de asemănători cu şobolanii din cuştile de la NIH (Institutul Naţional de Sănătate), încercând să obţină dopamina sau echivalentul acesteia. Deşi ei nu ştiu acest lucru, au fost seduşi în sesiuni de formare cu caracter pornografic, care îndeplinesc toate condiţiile necesare pentru schimbarea plastică a hărţilor creierelor.”[iv]

– Va urma –

Virgiliu Gheorghe


[i] P. Paul, „From Pornography to Porno to Porn: How Porn Became the Norm”, în „The Social Costs of Pornography: A Collection of Papers” (Princeton, N.J.: Witherspoon Institute, 2010).

[ii] Mary Eberstadt, Mary Anne Layden, „Costurile sociale ale pornografiei” (Princeton, New Jersey: The Witherspoon Institute, 2010).

[iii] Dr. Victor B. Cline, „Pornography’s Effects on Adults & Children: Morality in Media” (New York: Bantam Publishing Group, 1991).

[iv] N. Doidge, „The Brain That Changes Itself: Stories of Personal Triumph from the Frontiers of Brain Science” (New York: Viking, 2007), p. 108.

Colecția 2010