Vă scriu acum, cu sufletul împăcat de lumina Adevărului. Rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmăriţi cu inima şi cu mintea voastră, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce vă scriu eu acum.

Alta este Viaţa, decât aceea pe care obişnuit şi-o închipuie oamenii. Altul este Omul însuşi, decât acela ce se închipuie el. Altul este Adevărul, decât acela pe care şi-l închipuie mintea omenească. De ani de zile vă scriu mereu din temniţă. Şi tot scrisul meu e străbătut de acelaşi fir continuu, de acelaşi Adevăr central: Hristos, Viaţa veşnică. Fără îndoială că, de cele mai multe ori, trăind în realitatea întunecată şi întinată de păcat, furaţi fiind de vârtejul vieţii, v-aţi întrebat: „Ce-i cu Válea nostru scump, de ne scrie mereu-mereu acelaşi lucru: conştiinţa păcatului, Iubire… Hristos?…”

Vreau să fiu sincer şi deschis, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Este îndeajuns să vă gândiţi că am trăit aproape trei ani, zi de zi, încuiat toată ziua într-o celulă, înconjurat de patru ziduri, singur, cu o singură deschizătură, geamul, şi acela cu gratii. Ei bine, prin acea deschizătură, geamul, privirea mea nu se putea îndrepta decât într-o singură direcţie: Sus, spre Cer. În această îndelungă perioadă, în care la plimbare nu puteam merge decât o oră şi jumătate pe zi, n-am făcut altceva decât să mă rog, să meditez şi să citesc. Foarte arareori am putut vorbi cu cineva. Condiţiunile de viaţă materială în care am trăit au fost din cele mai grele.

Cu primul pas pe care l-am făcut în viaţa de închisoare, mi-am pus întrebarea: „Pentru ce am fost eu închis?!” Pe planul vieţii sociale, privind relaţiile mele cu lumea în care am trăit, întotdeauna am fost privit ca foarte bun, un exemplu de conduită onestă şi curată. Atât în liceu, cât mai ales în Universitate, unde nivelul vieţii morale e mai scăzut, toată lumea, profesori, colegi şi mai ales prieteni, vedeau în mine un model de viaţă curată, un tip de om nou, care se menţinea într-o viaţă morală, abstinentă, cu toată hotărârea şi dârzenia. Politicos şi corect în atitudine, elegant în ţinută, bun la studii, mi se dădeau întotdeauna cele mai frumoase calificative. Dacă intram în conflict cu cineva, era numai pentru adevăr. Ei, bine. Dacă aşa stau lucrurile, pentru ce am fost eu adus în temniţă, singur, departe de zgomotul lumii, departe de atâtea şi atâtea ispite?! Şi am trăit cele mai mari frământări.

Am citit mult, am meditat şi mai mult… m-am rugat. Ce este viaţa?! După mult zbucium, după multă durere trăită – paharul suferinţelor mi se umpluse –, a venit o zi sfântă, în iunie 1943, când am căzut în genunchi, cu fruntea plecată în pământ şi inima zdrobită, într-un hohot de plâns. Câteva ore-n şir, cu toată stăruinţa sufletului, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dăruiască lumină. Şi, deodată, în timpul rugii mele fierbinţi, am căzut în genunchi, cu inima plină de lacrimi, cu ochii uzi de lacrimi. Un hohot prelung de plâns. La această dată îmi pierdusem toată încrederea în oameni. Suferisem într-un chip îngrozitor. Îmi dădeam perfect de bine seama că mă găseam întru adevăr. Pentru ce, dar, sufeream?! Din tot sufletul meu plin de elan, rămăsese întreagă Iubirea. Şi-mi pierdusem încrederea în sinceritatea omului, în bunătatea lui, dar iubeam. Nimeni nu mă înţelegea. În plânsetul meu prelung, revărsat în valuri de lacrimi, am început să bat mătănii. Şi deodată… o, minune! ce mare eşti, Tu, Doamne! …mi-am văzut tot sufletul meu plin de păcate; rădăcina tuturor păcatelor omeneşti am găsit-o în mine… Vai, atâtea păcate… Şi ochii sufletului meu, împietrit de mândrie, nu le vedeau. Ce mare e Dumnezeu! Văzându-mi toate păcatele, am simţit nevoia de a le striga în gura mare, de a mă lepăda de ele! Şi o pace adâncă, un val sublim de lumină şi dragoste mi s-a revărsat în inimă! Imediat cum s-a deschis uşa, am ieşit vijelios din celulă şi m-am dus la fiinţele care ştiam că mă iubesc mai mult, şi la cei care mă urau şi care greşiseră cel mai mult faţă de mine. Şi le-am mărturisit deschis, fără nici un înconjur: „Sunt cel mai păcătos om. Nu merit încrederea ultimului om dintre oameni. Sunt fericit!” Toţi au rămas uimiţi, înmărmuriţi. Unii m-au privit cu dispreţ, alţii m-au privit cu indiferenţă, unii m-au privit cu iubire, pe care ei înşişi nu şi-o puteau explica. Un singur om mi-a spus: „Meriţi a fi sărutat!” Dar eu am fugit repede în celula mea, mi-am trântit capul în pernă şi mi-am continuat plânsul, mulţumind şi slăvindu-L pe Dumnezeu.

La data aceea, atitudinea mea era ceva cu totul neînţeles. Oamenii, împietriţi de păcate, trăiau departe de propria lor realitate sufletească. Mai târziu… Câţi nu m-au fericit pe mine, câţi nu mi-au mulţumit pentru iubirea şi sinceritatea mea, care i-a salvat şi pe ei?!  [...] Niciodată nu simţisem mai mult dragostea Mântuitorului revărsându-Se în inima mea ca atunci. De la acea dată, când mi-am văzut toate păcatele sufletului meu, cu fapta, cu vorba sau cu gândul, am început să lupt împotriva păcatului, conştient. De-aţi şti voi ce grea luptă este războiul cu păcatul?! Atunci mi-am dat seama că Dumnezeu, în iubirea Lui nemărginită pentru mine, m-a păzit de cele mai mari păcate cu fapta. [...] Vreau să ştiţi că nu numai aici, dar chiar când eram afară, am luptat foarte mult împotriva păcatului.

[...] Exemplul ce vi l-am dat, cu toată experienţa vieţii mele pe care v-am pus-o deschis în faţa ochilor, vă va ajuta să vă priviţi adâncul sufletelor voastre. Şi atunci, sunt convins, veţi trăi cutremurul pe care l-am trăit şi eu, luând contact cu toate păcatele sufletului vostru. Duceţi-vă imediat la preot şi vă mărturisiţi. Nu există fericire mai mare decât aceea pe care o trăieşte omul despovărat de păcate, prin mărturisire şi împărtăşire. Dar fără Pocăinţă, nici un om nu poate face nici un pas înainte.

[...] Ce este, dară, Viaţa? E un dar al lui Dumnezeu, dat nouă, oamenilor, pentru a ne purifica sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, pentru a primi viaţa veşnică, fericirea eternă. Ce este Omul? O fiinţă creată din iubirea lui Dumnezeu, nemărginită, căreia i-a fost pusă în faţă fericirea şi moartea, lăsată fiind liberă să aleagă. Dumnezeu îl îndeamnă mereu să aleagă fericirea, prin smulgerea din păcat. Dar vrăjmaşul Omului, Diavolul, îi suceşte mintea omului şi-i împietreşte inima, spre a-l pierde şi a-i nimici sufletul. Fiţi foarte atenţi. În viaţa socială, oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii despre om. Iubiţi-l. Da! Iubiţi-l! Dar nu vă faceţi iluzii despre el, căci cine îşi face iluzii despre om suferă amar. Unul singur este Desăvârşit! Unul singur este Bun! Unul singur este Curat! Hristos–Dumnezeu. Oamenii, toţi, sunt păcătoşi.

Ne-a fost dat un dar sfânt, mărgăritar nepreţuit: Iubirea. Trăiţi Iubirea. Şi acum: Ce este Adevărul?! Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos. Avem poruncă de la Dumnezeu să trăim în Adevăr, să ne smulgem din păcat, să sacrificăm totul pentru Hristos, pentru Adevăr. Numai aşa ne putem mântui, ne putem câştiga fericirea. Cuvântul lui Dumnezeu Îl găsim scris în Sfânta Biblie, Cartea Cărţilor. Să ne apropiem, dar, cu inimi smerite de această Carte sfântă, în credinţa curată că Dumnezeu ne va lumina. Şi vom căpăta lumina. [...] Să ştiţi însă de la mine: Nici un om nu e curat, decât Unul Singur: Hristos–Dumnezeu. Şi cine fuge de realitatea propriului suflet, e un mincinos. Căutaţi de vă apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea, cu păcatele ei, în pace.

Valeriu Gafencu

Material apărut în nr. 2 din “Presa Ortodoxă”

După marele scandal pricinuit de câţiva ideologi anti-creştini, ce au reuşit, vremelnic, să oprească expoziţia itinerantă “Destine de martiri” dedicată mărturiilor sfinţilor din închisori, ieri, la Cercul Militar din Bucureşti, s-a reluat această acţiune binevenită de cinstire şi rememorare a pildelor celor trecuţi prin prigoana comunistă.

Deschiderea expoziţiei a fost făcută cu participarea dnei istoric Emilia Corbu, a scriitorului Răzvan Codrescu şi a publicistului Claudiu Târziu, de altfel, organizator, în calitate de preşedinte al ROST, al întregii acţiuni. În luările de cuvânt ale vorbitorilor s-au evidenţiat unele idei demne de consemnat. Dna Emilia Corbu a subliniat faptul că este foarte necesară valorizarea jertfei noilor martiri, deoarece ele actualizează mucenicia în vremurile în care trăim noi înşine. Caracterul prigoanelor din timpurile noastre, de la revoluţia franceză încoace, este dat de faptul că ele sunt rezultatele unor regimuri ideologice. Ideologia modernă, aşadar, a înlocuit păgânitatea antică ce socotea creştinismul ca un pericol public, ce ameninţa stabilitatea imperiului; de această dată, în modernitate, creştinismul este văzut ca principal obstacol în calea construirii voluntariste si revoluţionare a societăţii utopice a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii (adăugirea noastră).

În cuvântul său dl Răzvan Codrescu a arătat că dacă mai existăm ca popor, aceasta se datorează rugăciunilor martirilor din închisori. De asemenea, având în vedere că expoziţia se bazează pe multe documente luate din arhiva Securităţii, mărturia lor este cu atât mai izbitoare, cu cât este o mărturie dată chiar de vrăjmaşii lor (rapoartele informatorilor, ale Securităţii). Claudiu Târziu a dat o mărturie mai personală, rememorând figura părintelui Gheorghe Calciu şi impresia profundă pe care a lăsat-o întâlnirea cu el. A evocat episodul din celula din Jilava, când pe atunci studentul în medicină Gheorghe Calciu şi-a tăiat venele pentru a încerca să salveze viaţa lui Constantin Oprişan, pentru a medita cu privire la sensul jertfei şi, mai ales, la importanţa dragostei dintre cei care au suferit împreună.

Însă cel mai impresionant este contactul direct cu documentele, fotografiile şi extrasele din publicaţiile vremii ce sunt expuse la Cercul Militar. Astfel, rămâi profund impresionat de cele câteva editoriale ce se găsesc pe panoul expoziţiei, scrise de (pe atunci) jurnalistul Sandu Tudor (viitorul părinte Daniil), în care el vădea caracterul antihristic al ambelor totalitarisme – de stânga şi de dreapta. De altfel, Sandu Tudor rămâne, prin acest ascuţit discernământ, unul din puţinii observatori (pe plan global; la noi în ţară îl mai avem pe Mircea Vulcănescu) care au sesizat asemnănarea de familie şi metodă între cele două totalitarisme – comunism şi nazism. În plus, analizele sale aduc aminte de cele efectuate de Eugene Rose (devenit ulterior părintele Serafim Rose) asupra culturii nihiliste a modernităţii occidentale. Sandu Tudor arată cum rădăcinile totalitarismului comunist sunt… nu numai în Marx, ci şi în ideologia romantică a unui Rousseau, ce a fundamentat ideologia revoluţiei franceze, a creat mitul “bunului sălbatic” (al omului bun de la natură) şi a organizării contractualiste a societăţii. Tot ce există superior individului – familie, neam, naţiune politică, este un contract social, deci un construct politic. În ceea ce priveşte nazismul, ca şi viitorul p. Serafim Rose, el arată că în spatele lui se află o cultură a vitalismului precum şi un efect antihristic al ereziei protestante. Foarte mişcătoare sunt şi alte scrieri, unde focul credinţei se simte izbucnind dintr-un preaplin al inimii sale cucerite de Hristos.

În continuare, o altă mărturie inedită este dată de un material scris de elevul de liceu Valeriu Gafencu într-o revistă a şcolii (deci înainte de izbucnirea războiului şi întemniţarea sa). Încă de aici se observă faptul că sfântul închisorilor aborda lucrurile într-un mod moral-etic, deloc politic sau ideologic. Scurtul material este o redare, ca venită din partea unui bătrân al satului, în care se deplângea decăderea morală a ţăranului român, înstrăinarea acestuia de legea părintească, înlocuirea bisericii cu cârciuma, adoptarea de obiceiuri “orăşeneşti” (machiajul pentru tinerele ţărănci) şi alte astfel de împrumuturi “culturale” străine.

În panoul dedicat fratelui său de cruce, Ioan Ianolide, pe lângă multe mărturii olografe, se află şi multe fotografii… făcute de Securitate. Şi acest lucru e impresionant. Pozele sunt făcute în tot felul de situaţii – vizite la rude, mers pe stradă, poze profil, de departe sau de aproape, de jos, unele, altele de la acelaşi nivel, ceea ce arată că supravegherea se făcea tot timpul şi “fotograful” era deghizat în cele mai neaşteptate şi (probabil) de nerecunoscut atitudini.

De o deosebita valoare sunt şi mărturiile despre parintii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc şi  Gheorghe Calciu. Lăsăm însă pe seama cititorilor descoperirea amănuntelor inedite, cu valoare pilduitoare, pe care le poartă cu ele aceste mărturii.

Fie ca această expoziţie să fie un pas în plus către canonizarea Sfinţilor Închisorilor şi, mai ales, către asumarea lăuntrică a pildei lor de dragoste desavarsita pentru Hristos.

Ioan Bucur

Vezi si:

• Sfinţii Închisorilor (site dedicat campaniei cu acelasi nume)
• Sfintii inchisorilor – Valeriu Gafencu (p.  Moise)
• Serial Sfintii Inchisorilor realizat pe Hotnews de Ionut Baiaş
• Articole, extrase din cărţi, şi aici.

A aparut de sub tipar numarul 2, pe februarie 2009, al revistei Presa Ortodoxa. Un numar dedicat durerilor care framanta, acum, mica turma a lui Hristos, necazurilor de tot felul ce se abat asupra noastra: legi impotriva populatiei, impotriva educatiei, erezii dezgropate si adaptate noilor imprejurari, si, ca sa se inchida cercul libertatii omenesti, noul sistem de identificare a persoanei bazat de cipul RFID.

Cuprinsul numarului 2 al Presei Ortodoxe:

Editorial:

Valeriu Gafencu: Scrisoare din temnita despre Hristos, Viata Vesnica: una din cele mai profunde scrisori ale Sf. Valeriu, in care isi descrie pocainta adanca si roadele sale, viata cea noua in Hristos

Cu durere si dragoste pentru poporul roman: o dureroasa invocare a ratacirilor poporului roman si a consecintei “libertatii” patimilor – tirania ce se prefigureaza

Duhul Sarbatorii

Duhul Muceniciei. Vieti de mucenici: vietile si pilda deseobit de actuala a Sfintilor Mucenici Sf. Teodor Stratilat si ale Sf. Nichifor

Fericitul Valeriu – frumusetea unei vieti de martir: am selectat un dialog al Fericitului Martir Valeriu despre semnificatia crizei omenirii, o inalta convorbire duhovniceasca dusa insa nu in linistea pustiei, ci in iadul inchisorilor si in chingile nemiloase ale bolii

Fermentul muceniciei: ce a insufletit pe cei care au devenit mucenici ai lui Hristos?

Al optulea veac

Educatia anticrestina a societatii postmoderne: in care se arata modul de forma(ta)re relativista si total straina de crestinismul autentic din scolile societatii contemporane

Codul lui Da Vinci sau codul rasturnarii anti-hristice a sensurilor: in care se face o trecere in revista a conceptelor cheie pe care se bazeaza noua vulgata antihristica

Razboiul impotriva populatiei: exista o ideologie a controlului populatiei care sta la baza tuturor prevederilor ce promoveaza anticonceptionalele, avortul, sterilizarea etc. Pe baza unei carti de rasunet in domeniu, se va descrie, din acest numar, cu exemple concrete, in ce consta aceasta ideologie.

Actele de identitate cu cip, zorii unei noi dictaturi: Fragmente dintr-un studiu documentat asupra actelor de identitate cu cip RFID incorporat

Sf. Nicolae Velimirovici: Ne-am lepadat de Hristos, de aceea ne-a lepadat Hristos

Inaltul Averchie Tausev: Despre intunecarea constiintei in vremurile noastre

Cuvantul Duhovnicului

P. Varsanufie de la Sihastria: Despre tineri si cresterea copiilor – un dialog duhovnicesc despre starea, cautarile si dramele tinerilor nostri

Convertiri si minuni contemporane:

Un urcus himalayan catre Hristos: dintr-o lamaserie buddista intr-o manastire ortodoxa – o marturie foarte frumoasa despre cautarile indelungi ale unui american, care a trecut de la viata terna dusa in birourile marilor corporatii la stilul alternativ al “artei” absurde si al punk-ului, de la buddismul japonez manierist la cel tibetan. Cautand si insetand dupa adevar, tanarul american a parasit toate aceste forme goale de viata, pentru  ortodoxie, devenind monah.

Actualitatea in Biserica:

• Relatii tot mai cordiale intre Papa Benedict si PF Chiril, intaistatatorul Rusiei
• Patriarhia Rusiei, pro-eutanasie?
• Sf. Sinod al BOR fata cu actele de identitate cu cip
• Scrisoare pe tema actelor de identitate cu cip de la parintii Schitului Lacu, Muntele Athos
• Sinodul Mitropolitan al Clujului ia pozitie fata de actele biometrice
• Biblie ecumenista finantata de evrei
• Presiuni pentru un “Sinod Ecumenic” al intregii ortodoxii

Actualitatea Laica:

• Cu pasi mici catre o dictatura mare. Ascultarea telefoanelor si citirea mailurilor private au devenit lege
• Consens global privind emergenta unei “guvernante” mondiale
• Cum ar putea statul sa nationalizeze trupurile noastre
• Adoptare fortata a unui copil de catre un cuplu de homosexuali
• Spania refuza vaccinul Gardasil

In dialog cu cititorii