Vă prezentăm în cele ce urmează un răspuns (nepublicat până acum în România) al Arhimandritului athonit Gheorghie (Kapsanis), egumenul Sfintei Marii Mănăstiri Grigoriu, în privință noilor carduri de asigurări sociale și de sănătate, introduse de curând în Grecia. Cuvântul său are implicații și asupra situației actelor electronice din țara noastră, venind din partea unui duhovnic prețuit și cu dreaptă-socotință, aparținător al pliromei Ortodoxe. (F.O.)

Mulți monahi din Sfântul Munte și frați mireni din lume ne întreabă ce trebuie să facă cu noile carduri de asigurări sociale şi de sănătate, care au pe ele Numărul Matricol de Asigurări Sociale -  NMAS [1]. Ei se întreabă dacă trebuie să le ia sau dacă trebuie să le refuze. Își fac probleme (de conștiință) ca nu cumva NMAS să conțină numărul-simbol al lui Antihrist, 666, sau ca nu cumva prin primirea lui să contribuie la întregirea «îndosarierii electronice», care va înlesni viitoarea impunere a pecetei lui antihrist.

Problema are două aspecte. Pentru fiecare din ele s-au dat răspunsuri satisfăcătoare de către Sfânta Comunitate a Sfântului Munte, în anii 1987 și 1997, când se pusese problema cu prilejul apariției Numărului de Cod Matricol Unic – NCMU[2] și, respectiv, a validării Tratatului Schengen, răspunsuri care rămân valabile peste vremuri.

Primul aspect al problemei este că prin NMAS se realizează o formă de «îndosariere electronică». Fiecare persoană fizică este legată de un număr care, se spune, îl va însoți în toată viața sa; îl va identifica în toate schimburile, în toate tranzacțiile și relaţiile sale cu organele statului. Asupra acestui aspect al problemei, Sfânta Comunitate a Sfântului Munte a declarat:

„Sfânta Comunitate consideră îndreptățită neliniștea multora faţă de consecințele pe care îndosarierea electronică le poate avea asupra libertăţii și a demnităţii omlui”(Comunicat oficial al Sinaxei Lărgite, August 1988).

„Arhiva electronică, a cărei creare este promovată în ultima vreme, împreună anunţatul «card unic de asigurări sociale şi de sănătate », va inaugura cu siguranţă intrarea într-o epocă cu adevărat «Nouă» și de coșmar.” (Comunicatul Oficial al Sfintei Comunități, 5/18 Martie 1993).

„S-a făcut multă vâlvă cu privire la deficitul de democraţie al acestei convenții [Tratatul Schengen]… Prin Convenția și Sistemul de Informații Schengen este înlesnită încălcarea intimității personale și este afectată substanţial prezumţia de nevinovăţie a cetățeanului… De asemenea, se dă posibilitatea celor puternici din punct de vedere economic, care vor avea acces legal la datele personale ale muncitorilor, să-i exploateze în diverse feluri.”(Comunicatul Oficial al Sfintei Comunități, 11/24 Februarie 1997).

„O eventuală încercare de aplicare a Convenției Schengen în țara noastră și, mai ales, cu consecința ei indispensabilă, emiterea cărților de identitate electronice și folosirea Numărului de Cod Matricol Unic, va avea drept consecință firească, punerea statului în situația de a i se împotrivi toţi călugării atoniţi, fără excepţie, ca şi «contestatari de conştiinţă».” (Comunicat oficial al Sinaxei Lărgite, 20.5/2.6. 1997).

„Declarăm încă odată că îndatorirea de temelie a mărturisirii Credinței, dar și credința în toate cele pe care Mângâietorul ni le-a predat ca proorocie în Biserica Creștină, ne obligă să refuzăm a primi orice fel de buletin electronic cu NCMU, ca unul care ofensează libertatea persoanei și conștiința noastră creștină.”(Comunicat oficial al Sinaxei Lărgite, 21.8/3.9. 1997).

Normele impunerii NCMU i-au silit și pe unii stareți renumiţi, precum Părintele Paisie și Părintele Epifanie Theodoropulos, să se împotrivească în modul cel mai sever. Părintele Epifanie a scris chiar cu multă asprime despre noile acte de identitate aflate, pe atunci, în curs de emitere: „Chiar dacă au numai NCMU, fără asigurarea drepturilor democratice și a libertăților cetățeanului, vom spune NU, și iarăși NU, și de mii de ori NU acestor noi buletine, indiferent ce am avea de înfruntat.”

NCMU nu a fost distribuit niciodată. Însă au apărut acum noile carduri de asigurare, care conţin Numărul Matricol de Asigurări Sociale -  NMAS și care ne pricinuiesc nelinişte. Fără îndoială, acest număr nu este rău în sine. Fiecare stat folosește toate mijloacele posibile ca să-şi servească cetățenii și să-i protejeze de răufăcătorii primejdioși. Ar fi fost irațională pretenția de a nu fi folosite noile mijloace tehnologice în scop bun. Cu toate acestea, tehnologia contemporană, în timp ce într-un stat condus pe baza unor legi drepte oferă minunate posibilități de servire și protecție a cetățenilor lui, în regimuri tiranice ea oferă un înspăimântător potențial de control, de urmărire și de asuprire a oamenilor. În acest sens, dacă în mâinile oamenilor cinstiți «arhiva electronică» poate deveni o unealtă binecuvântată în serviciul cetățenilor cinstiţi, în mâinile posibililor tirani sau a statelor care nu se conduc pe baza unor legi drepte, poate funcționa ca o unealtă periculoasă.

Epoca noastră nu este cea mai rea din istorie. Neapărat, însă, este una dintre cele mai grele. Problemele sociale, precum şomajul, imigraţia ilegală, corupţia, lipsa de transparență, creșterea vertiginoasă a criminalității, încălcarea legii la toate nivelurile vieţii sociale ș.a., creează nesiguranță și impas. Cetățenii cinstiţi se întreabă dacă locul în care au crescut și trăiesc, Patria în care, prin jertfe de mucenici și de eroi, s-au pus temeliile principiilor duhovniceşti și morale ale poporului nostru binecredincios și ale tradiției lui grec-ortodoxe, se mai conduce încă după legea lui Dumnezeu și după morala evanghelică sau dacă centre obscure de putere și-au impus stăpânirea asupra tuturor structurilor vieții noastre sociale, naționale și spirituale răspîndind o etică antievanghelică, etica Noii Ere a stăpânitorului întunericului veacului acestuia. În fiecare zi constatăm cum sunt dărâmate și ultimele reazăme duhovniceşti și morale pe care societatea noastră le-a întemeiat cu frica lui Dumnezeu, cu multă durere şi cu nădejdea ca ele să le fie reazem copiilor ei. În acest climat de incertitudine, de confuzie și imoralitate, unii vestesc și construiesc «omul nou», omul fără chip, fără inimă, fără suflet, fără dragoste, fără perspectivă veșnică, omul care va fi un număr între alte miliarde de numere. Aritmetizarea persoanei umane, despersonalizarea ei, constituie zbuciumul nemărturisit al tuturor celor care, înlăuntrul lor, mai sunt dispuşi încă să reziste duhovniceşte.

Aritmetizarea în Asigurările Sociale poate avea consecințe neprevăzute și dureroase asupra demnităţii celor bolnavi și a semenilor noștri aflați în necazuri. Ea poate însemna sfârșitul dragostei creștine, a solidarității sociale, sub numele unei serviri mai rapide şi mai comode a acestora. Privatizarea serviciilor sociale (a sănătății, de pildă) într-un mediu precum acela modelat de globalizare, desființează Asistenţa Socială de stat. Filantropia în sectorul sănătății nu va mai fi posibilă, întrucât societatea (de acum impersonală și aritmetizată) nu va mai avea baza legală și nici posibilitatea să acopere cheltuielile necesare spitalizării și îngrijirii medicale a semenilor noștri suferinzi. De altfel, sănătatea este un sector sensibil, care nu trebuie cedat ochilor indiscreți ai unor străini şi, mai ales, unor funcționari necunoscuți și fără chip ai unei organizaţii sanitare impersonale și nepăsătoare.

Așadar, frații aflaţi în lume sunt pe bună dreptate neliniștiţi din cauza unui abuz ca acesta al Numărului Matricol de Asigurări Sociale, ei trebuind să pretindă, prin orice mijloc legal şi democratic, garantarea drepturilor individuale și confidenţialitatea vieții lor personale, care prin aritmetizare este violată în mod direct. NMAS ar putea eventual fi promovat de către Stat pentru controlul celor care încalcă legea. După Apostolul Pavel, stăpânirea lumească, „nu în zadar poartă sabia. Pentru că ea este slujitoarea lui Dumnezeu și răzbunătoarea mâniei Lui, asupra celui ce săvârșește răul.”[3] Însă niciodată NMAS nu ar trebui promovat în scopul unei numerotări generalizate a tuturor cetățenilor, fără excepție, sub presupunerea că ei îşi dau consimţământul.

Al doilea aspect al problemei este corelarea codului NMAS cu numărul 666. Privitor la această latură a problemei Sfânta Comunitate a Sfântului Munte a luat o poziţie precisă:

„Sfânta Comunitate împărtășește sensibilitatea credincioșilor ortodocși greci, care sub nici un chip nu doresc să aibă în cartea lor de indentitate personală, pe care o poartă întotdeauna cu ei, numărul-simbol al lui antihrist, fie el și sub forma codului de bare […] Sfânta Comunitate mai avertizează că monahii athoniți nu vor accepta să primească noile cărți de identitate, dacă se va constata că poartă numărul 666.”(Comunicat Oficial al Sinaxei Lărgite, August 1988).

În cadrul acestei luări de poziţie foarte clare a Sfintei Comunități observăm următoarele:

Declaraţia Sfintei Comunități este valabilă și pentru NMAS. Dacă NMAS ar avea numărul lui antihrist, el nu ar trebui primit de nici un creștin ortodox. Însă NMAS este un număr care se tipărește pe cardul de asigurare cu codul de bare CODE 39, care nu are legătură cu numărul 666 și, cu atât mai mult, el nu este acest număr de proastă faimă. Cel puțin în acest punct statul a respectat sensibilitatea poporului nostru ortodox și nu a introdus în NMAS normele NCMU. Dacă corelăm NMAS cu numărul 666 și creăm panică, pentru că, chipurile, orice formă de cod barat ar conține numărul lui antihrist, exagerăm și nu zidim sufletește pe nimeni.

Din punct de vedere pastoral, ar fi nepotrivit să cerem fiecărui semen al nostru în parte, care are nevoie să se miște în societatea contemporană (din motive de sănătate, educaţie, deplasare, tranzacţii etc.) folosind NMAS, să nu-l primească și să intre la necazuri.

Cu toate acestea, primirea codului NMAS nu anulează neliniștea cea bună, pe care am avut-o atâția ani și prin care ne-am luptat împotriva NCMU. Neliniștea cea bună a avut un sens esenţial și atunci, dar și acum. Ea confirmă faptul că luăm atitudinea corectă față de venirea lui antihrist. Nu intrăm în panică, dar nici nu disprețuim proorocia. Dintru început creștinii îl așteptau pe antihrist și legau venirea lui de situațiile grele din viaţa Bisericii, precum apariţia prigonitorilor Creștinismului (Nero), apariția și acţiunea unor erezii noi (arianismul etc.), năvălirea și înstăpânirea unor regimuri opresive şi tiranice potrivnice lui Hristos (Islamul, stalinismul ateist). Acestea au fost situațiile premergătoare, despre care Evanghelistul Ioan scrie: „Iar acum mulți antihriști s-au arătat; de aici cunoaștem că este ceasul de pe urmă.”[4] Sfântul Vasilie cel Mare, ca să folosim un exemplu clasic, trăind într-o astfel de perioadă grea, îl îndeamnă pe episcopul ortodox al Edessei, Varsas, aflat în surghiun, să sufere cu răbdare surghiunul pentru că va trece curând, afără doar dacă vremea lui antihrist a ajuns în pragul uşii, caz în care el va trebui să se roage să-i îndepărteze Domnul mâhnirile sau să-l păzească să nu cadă asaltat de întristări.[5]

Neliniștea cea bună și interesul creștinilor, în toate perioadele istoriei bisericești, pentru „venirea lui antihrist”[6], au fost pe deplin justificate și s-au întemeiat pe cuvântul Domnului, care spune: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi; dacă altul va veni în numele său, pe acela îl veți primi”[7] și pe tradiția apostolică.[8] Literatura catehetică a Bisericii primare dă mărturie că, între învățăturile de bază predate creștinilor de curând luminați, era și învățătura despre a Doua Venire a Domnului și despre venirea lui antihrist.[9]

Însă uneori au apărut și înţelegeri greșite ale textelor scripturistice, înţelegeri care au dat naştere unor reacții de apărare în rândul credincioșilor. Situații și evenimente care au fost considerate semne ale prezenței lui antihrist au trecut în mod ireversibil, precum a fost anul 6.000 de la facerea lumii[10], căderea Romei, stăpânirea otomanilor etc., fără ca antihrist să-şi facă încă apariția. De aceea, așa cum scrie Sfântul Ipolit al Romei, „arătarea acestuia o va arăta vremea cuvenită”[11], și, completează Andrei al Cezareii, „vremea și cercarea (experienţa) o va descoperi celor trezvitori”[12].

Așadar, problema nu este dacă vom primi un număr pe un document public, fie el dat și într-un climat tulbure și revelator al «semnelor vremurilor», ci dacă îl vom primi ca semn al închinării la antihrist și ca pecete a lui, atunci când va veni el însuși. În acest sens, NMAS, ca număr care i-ar înlesni statului îndeplinirea îndatoririi sale față de cetățeni, este neutru din punct de vedere moral și duhovnicesc. (Desigur am spus deja că aritmetizarea este problematică și periculoasă în mâinile regimurilor tiranice sau în anarhia morală a epocii noastre). Pe de altă parte, prezența numărului NMAS în viața noastră ne amintește de îndatorirea noastră creştinească și poate fi cel mai bun mesaj al lui Dumnezeu către noi toți de a stărui în pocăință zilnică, de a lua aminte la noi înșine „ca să nu se îngreuieze inimile noastre de mâncare și băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste noi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ.”[13] De vreme ce am primit poruncă de la Dumnezeu să luăm aminte la „semnele vremurilor”[14] și fiindcă vedem că globalizarea la nivel politic, economic și religios înaintează, îndepărtarea de voia lui Dumnezeu se mărește și cea mai mare parte a lumii trăiește în nepăsare față de viața duhovnicească, putem vedea aceste situații ca „semne ale vremurilor” care ne îndeamnă să ne cultivăm credința, pocăința, dragostea față de Dumnezeu și cugetul mucenicesc. Astfel ne vom putea pregăti să înfruntăm înșelarea lui antihrist, dacă este ca el să vină în zilele noastre, „ca să ne întărim și să scăpăm de toate acestea ce au să vină [prigoana aceluia împotriva Bisericii], și să stăm înaintea Fiului Omului”[15], cu nădejdea în viața veșnică împreună cu El în Împărăția Tatălui.

Această atitudine, caracterizată de credință, nădejde și dragoste, care „scoate frica afară”[16], o recomandase și Sfânta Comunitate a Sfântului Munte când declarase următoarele:

„Împărtășind neliniștea tuturor credincioşilor binecinstitori ai Bisericii ne alăturăm duhului recentelor comunicări ale Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, ale Sinodului Eparhial al Bisericii Cretei și ale multor Sfinte Mitropolii și Sfinte Mănăstiri […]. Îndeplinirea îndatoririi de temelie de a ne mărturisi credința în Domnul nostru Iisus Hristos nu poate merge împreună cu un duh de tulburare și panică, care trădează, dacă nu altceva, cel puțin lipsă de credință și absența din inimă a Harului care încredințează. Aprofundarea semnelor vremurilor și constatarea apropierii vremurilor din urmă, dă naştere unei bune neliniștiri, ale cărei consecințe sunt străduința pentru o pocăință cât mai deplină, o nevoință cât mai hotărâtă pentru biruirea patimilor noastre pricinuitoare de moarte și o mai bună pregătire pentru a intra în Împărăția Mielului Înjunghiat” (Comunicat oficial al Sinaxei Lărgite, 21.8/3.9. 1997).

Această poziție a noastră este o datorie de dragoste față de frații noștri din Sfântul Munte și din lume, care ne întreabă despre NMAS.

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie, Sfântul Munte.

Arhim. Gheorghie (Kapsanis) dimpreună cu frații mei cei întru Hristos.

Sfântul Munte Athos, 3 August 2009.

Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu

[2] Ἐνιαίος Κωδικός Ἀριθμός Μητρώου (Numărul de Cod Matricol Unic)

[3] Romani 13, 4.

[4] I Ioan 2, 18.

[5] Sfântul Vasilie cel Mare, Scrieri, (Despre Sfântul Duh, Epistole), Epistola 264, Colecția PSB 12, Editura IBMBOR, București 1988, p. 546.

[6] „Antihristul vine” I Ioan 2, 18.

[7] Ioan 5, 43.

[8] Matei 24, 25; Marcu 13, 14; II Tesaloniceni 2, 1-12; I Ioan 2 și 4; II Ioan 7.

[9] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a XV-a.

[10] Vezi Sfântul Irineu de Lugdunum, Împotriva ereziilor, Cap. 22 și 24.

[11] Sfântul Ipolit al Romei, Despre Hristos și antihrist, Cap. 49.

[12] Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, 38.

[13] Luca, 21, 34-35.

[14] Matei 16, 3.

[15] Luca 21, 36.

[16] I Ioan 4, 18.

Aflăm că în Elveţia rezultatele referendumului ar înclina către adoptarea paşapoartelor biometrice. “Scorul” este atât de strâns, încât se ridică dubii serioase cu privire la corectitudinea alegerilor, doar 50,14% dintre alegători pronunţându-se în favoarea noului paşaport. Aici avem o situaţie a votului elveţian, unde se descrie cât de divizată a devenit Elveţia datorită temei votate.

Presa de la noi continuă să trateze subiectul cu profundă neseriozitate, ignorând argumentele temeinice aduse împotriva sistemului biometric prin abordarea subiectului în registrul derâderii.

Am primit de curând traducerea unui interviu din Les Temps, un cotidian central al Elveţiei, în care se discută despre pericolele aduse de tehnologia RFID folosită în identificarea persoanelor, precum şi despre faptul că finalitatea firească a sistemului este implantul uman cu cip. Cu inerentele slăbiciuni ale unei perspective occidentale, prof. Eric Sadin identifică noile tendinţe ale tehnologiei folosite de putere, tendinţe care duc către crearea unui “om nou” biometrizat şi scanabil, adică biotransparent. În acest caz, biotransparenţa semnifică faptul că omul devine pentru putere, prin tehnologie, total transparent în mişcările, relaţiile, gândurile şi intenţiile sale…

Reproducem interviul din Les Temps, regretând, odată în plus, miopia programată a presei centrale româneşti. Mulţumim, de asemenea, ostenitorului acestei traduceri.

De la biometrie la biotransparenţă

Acest articol a apărut în ziarul elveţian „Le Temps”, ediţia online, din ziua de 6 mai 2009. „Le Temps” este unul din ziarele elveţiene conservatoare (nu în sensul politic al termenului), apropiat totuşi de partidul socialist (sic!). Alături de „NZZ” (ziar conservator de dreapta), reprezintă publicaţia cea mai solidă şi mai serioasă din Elveţia, fiind un ziar de analiză.

Profesor invitat al ECAL (Şcoala Cantonală de Artă din Lausanne, una din cele mai renumite din lume, în special în domeniul designului sau al noilor tehnologii media, n. tr.), predând atât în Franţa, cât şi în Japonia, autorul francez Eric Sadin a publicat recent o anchetă asupra noilor forme de control al individului, „Surveillance globale” (ed. Climats/Flammarion). Eseul său, care îndeamnă fiecare persoană să reacţioneze în faţa pericolului unei noi înrobiri voluntare, pune în lumină unele din problemele spinoase ce stau la baza referendumului din 17 mai 2009, asupra introducerii paşapoartelor biometrice[1].

Le Temps: Spuneţi în cartea dvs. că sistemul biometric este însoţit tot mai adesea de un fişier centralizat. Este, mai exact, una din cauzele referendumului de la 17 mai 2009.

Eric Sadin: Există o biometrie fără trasabilitate şi una cu trasabilitate. Prima permite identificarea unui individ datorită alăturării dintre analiza unei părţi a corpului şi informaţiile corespunzătoare stocate pe o cartelă cu cip. Un corp corespunde unei informaţii, un document – unei identităţi. Aceasta era funcţia iniţială. Am putea crede că lucrurile se vor opri aici, că acest lucru este suficient pentru a evita fraudele. Însă poate exista şi un al doilea tip de demers, acela al biometriei cu trasabilitate. Aceasta constă în centralizarea datelor biometrice. Sistemul va căuta într-o bază de date referinţele persoanei căutate. Stocând datele pe un server central, se poate controla de o manieră mai logică, mai pertinentă şi mai eficientă identificarea şi urmărirea persoanelor. Este un cu totul alt demers în privinţa vizibilităţii globale a persoanelor, a deplasărilor, a trecerii frontierelor, a actelor lor, a apartenenţei la un anumit tip de populaţii, a istoricului personal etc. Nu ne mai găsim aici în cadrul misiunii iniţiale a biometriei. Să înceteze, aşadar, să se mai spună baliverne: biometria fără trasabilitate, adică de identificare, este pe deplin suficientă. În majoritatea cazurilor, este de ajuns.

Le Temps: Dar introducerea paşapoartelor biometrice în lume este adeseori dublată de crearea unui fişier centralizat, nu?

E.S.: Practic, se întâmplă din ce în ce mai des. Aceasta reprezintă o posibilitate suplimentară de luptă împotriva fraudei şi a uzurpării identităţii. Dar, actualmente, suntem într-o perioadă de gestaţie. Legile nu sunt încă elaborate integral. Tocmai în această perioadă trebuie făcute dezbateri, manifestaţii, referendumuri – precum în Elveţia. Tehnologiile merg mai repede decât legile. Niciodată nu ne gândim îndeajuns la posibilele efecte colaterale ale acestor inovaţii tehnologice.

Le Temps: În Elveţia, susţinătorii acestui fişier centralizat spun că acesta ar putea fi util în cazul pierderii paşaportului. Acest fişier ar avea, deci, şi o utilitate practică?

E.S.: Fără îndoială. El poate fi util în cazul uzurpării identităţii. Dar trebuie să ne întrebăm asupra posibilităţii ca acest fişier să fie asociat la alte tipuri de date centralizate. Informaţiile despre persoane câştigă în sofisticare tocmai datorită alăturării şi grupării datelor eterogene, creându-se profiluri din ce în ce mai precise ale persoanelor. Iar multiplicarea tipurilor de fişiere înseamnă, pe viitor, mai multe posibilităţi de utilizare. Ne confruntăm aici cu o situaţie antropologică inedită: o nouă vizibilitate a istoricului şi a actelor corespunzătoare unui corp. Replicile noastre numerice stocate în servere ne vor face din ce în ce mai accesibili şi mai transparenţi. Chiar biotransparenţi.

Le Temps: Antropologie? Aceste tehnologii de supraveghere pun în discuţie cu adevărat identitatea umană?

E.S.: Ne împrăştiem, de pe acum, datele noastre personale peste tot. Pe web, în bloguri şi reţele de socializare (Facebook, Twitter etc.), la punctul de frontieră, la casa unui supermarket prin cardul de fidelizare. Aceasta înseamnă destrămarea anumitor dimensiuni istorice ale pactului social. De exemplu, supravegherea pune în discuţie dimensiunea declarativă a identităţii. Înainte, spuneai „mă numesc Cutare” şi erai crezut. În caz de îndoială, arătai un document. Astăzi, biometria automatizează identificarea persoanelor. Este o schimbare antropologică importantă. Avem azi din ce în ce mai multe informaţii unii despre alţii, dar şi instituţiile în ceea ce-i priveşte pe indivizi. Dreptul istoric al indivizilor de a-şi păstra o parte a existenţei lor la adăpostul de privirile străine este rediscutat, prin aceste instrumente automatizate de reperare. Corpul devine o suprafaţă plană care poate fi integral scanată şi indexată.

Le Temps: Spuneţi că biometria nu este decât o etapă în istoria supravegherii. Vom avea în curând implanturi, care vor fi şi mai eficiente decât dimensionarea numerică a organelor umane…

E.S.: Tehnicile de biometrie se dezvoltă şi se diversifică. Nici una nu este fiabilă 100%, sunt scumpe şi, în plus, există un fel de „dificultate” biometrică. Trebuie să pui un deget pe un ecran, să treci prin portaluri, să stai nemişcat pentru ca retina să îţi fie analizată, să fii fotografiat de la o anumită distanţă şi sub o anumită lumină, pentru poza de identitate. Aceste tehnologii vor fi, după părerea mea, înlocuite repede de generalizarea implanturilor corporale, mai fiabile şi oferind totodată funcţionalităţi mai numeroase şi mai puternice, precum urmărirea deplasărilor, a comunicaţiilor, a cumpărăturilor, a stării sănătăţii, a regimurilor alimentare…

Implantarea cipului electronic se face deja în cazul animalelor sau pentru intrarea în cluburile de noapte. În cinci până la zece ani, implanturile nedureroase, soft şi integrate, vor reprezenta topul supravegherii globale. Gata cu defectele, cu funcţionarea greoaie, dimpotrivă: rapiditate, uşurinţă! Ne îndreptăm spre relaţii între fiinţe şi maşini bazate pe verificarea continuă a identităţii şi pe memorizarea unui număr cât mai mare de deplasări şi de acţiuni cotidiene.

Le Temps: Ascultându-vă, am zice că este ceva inevitabil! Atunci mai bine să ne obişnuim cu această biotransparenţă. Pe viitor vom fi tot mai urmăriţi, mai supravegheaţi şi mai măsuraţi, asta e!

E.S.: Nu! În nici un caz nu se pune problema să ne obişnuim! Asta ar însemna ca tehnologiile şi cei care le pun în operă să ne învingă! Este de datoria noastră să veghem ca să nu fie aşa. Trebuie provocate dezbateri şi reflecţii, cât şi o vigilenţă bine organizată. Trebuie cerut legislatorilor să traseze nişte limite. Însă, pentru aceasta, trebuie să fim bine informaţi. A nu fi la curent cu ceea ce se petrece înseamnă să laşi loc percepţiei fantasmagorice a supravegherii şi să încurajezi frica. Reprezentarea controlului persoanelor este întotdeauna apropiată de iluzia teoriilor conspiraţioniste. Pe când, iată: supravegherea nu este ceva implacabil! Ea ne priveşte pe toţi, în calitate de persoane. Trebuie să putem spune ceea ce dorim şi ceea ce nu dorim. Trebuie încurajată elaborarea unor principii legale care trasează limitele. Limite care trebuie să fie absolut de neînlăturat, în numele inalienabilelor principii democratice.

Le Temps: Viaţa privată este o sferă cu diametru imuabil, sau această dimensiune se poate modifica o dată cu evoluţia tehnologiei?

E.S.: Există încă de pe acum un consimţământ la a fi văzut şi expus ochilor anonimi ai lumii. Latura noastră privată este din ce în ce mai captată şi colectată. Ne aflăm într-o nouă paradigmă relaţională, care autorizează libera şi minuţioasa ascultare a celuilalt. Suntem prinşi într-o reţea globală, în care fiecare individ consideră că şi-a câştigat dreptul de a obţine informaţii cu privire la un alt individ, ca şi de a îngădui dezvăluiri în privinţa sa. Este o plăcere nouă: a te expune, a te exhiba şi a-i vedea pe ceilalţi graţie reţelelor de socializare de pe web sau a emisiunilor de tele-realitate.

Le Temps: Ce vreţi să spuneţi printr-o „nouă paradigmă relaţională”?

E.S.: Raportarea la celălalt este dintotdeauna întemeiată pe o parte de necunoaştere, de vid. Partea ascunsă, surpriza şi incertitudinea întâlnirii, a descoperirii unui chip şi-a unei identităţi, structurează, în mod obişnuit, sociabilitatea umană. Însă, actualmente, toate aceste dimensiuni sunt demontate prin dorinţa de a te informa despre celălalt înainte chiar de a-l fi întâlnit. De acum, când întâlnim oameni, ştim deja multe despre ei. Este de ajuns să foloseşti Google, să citeşti bloguri sau să cauţi pe Facebook.

Le Temps: Cu ce consecinţe?

E.S.: Introducerea unei inteligenţe artificiale între indivizi. Între mine şi dumneavoastră se ridică o mulţime de ecrane virtuale (cu sensul de pereţi despărţitori). Calitatea relaţiei noastre este decisă prin algoritmi. Relaţiile noastre sunt din ce în ce mai parametrizate de către terţi, în funcţie de acţiunile noastre, de gusturi, de obiceiuri. Îl văd din ce în ce mai mult pe celălalt prin intermediul unei inteligenţe artificiale.

Le Temps: Viaţa privată poate dispărea din cauza expunerii nelimitate şi a punerii în reţea?

E.S.: Dacă eu îmi definesc, de exemplu, viaţa mea personală ca stare de sănătate şi sexualitate – totuşi, două dimensiuni capitale în existenţa privată a individului -, din ce în ce mai mulţi terţi vor avea acces la ea, inclusiv „studiile de calitate” ale marketingului. Ceea ce se înţelegea din punct de vedere istoric prin viaţă privată tinde acum spre transparenţa persoanelor. Sfârşitul vieţii private ar fi unirea totală şi globală a datelor eterogene care ne privesc. Este de datoria noastră, încă o dată, să fim vigilenţi şi să stabilim nişte limite legale.

Traducere şi note: Emil Cosma

Vezi şi

• Apologeticum: Referendum-ul din Elveția : Eșec sau făcătura ? Mâine Guvernul decide în România

05/17/2009 la 10:37 PM (anti-cip)

După marele scandal pricinuit de câţiva ideologi anti-creştini, ce au reuşit, vremelnic, să oprească expoziţia itinerantă “Destine de martiri” dedicată mărturiilor sfinţilor din închisori, ieri, la Cercul Militar din Bucureşti, s-a reluat această acţiune binevenită de cinstire şi rememorare a pildelor celor trecuţi prin prigoana comunistă.

Deschiderea expoziţiei a fost făcută cu participarea dnei istoric Emilia Corbu, a scriitorului Răzvan Codrescu şi a publicistului Claudiu Târziu, de altfel, organizator, în calitate de preşedinte al ROST, al întregii acţiuni. În luările de cuvânt ale vorbitorilor s-au evidenţiat unele idei demne de consemnat. Dna Emilia Corbu a subliniat faptul că este foarte necesară valorizarea jertfei noilor martiri, deoarece ele actualizează mucenicia în vremurile în care trăim noi înşine. Caracterul prigoanelor din timpurile noastre, de la revoluţia franceză încoace, este dat de faptul că ele sunt rezultatele unor regimuri ideologice. Ideologia modernă, aşadar, a înlocuit păgânitatea antică ce socotea creştinismul ca un pericol public, ce ameninţa stabilitatea imperiului; de această dată, în modernitate, creştinismul este văzut ca principal obstacol în calea construirii voluntariste si revoluţionare a societăţii utopice a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii (adăugirea noastră).

În cuvântul său dl Răzvan Codrescu a arătat că dacă mai existăm ca popor, aceasta se datorează rugăciunilor martirilor din închisori. De asemenea, având în vedere că expoziţia se bazează pe multe documente luate din arhiva Securităţii, mărturia lor este cu atât mai izbitoare, cu cât este o mărturie dată chiar de vrăjmaşii lor (rapoartele informatorilor, ale Securităţii). Claudiu Târziu a dat o mărturie mai personală, rememorând figura părintelui Gheorghe Calciu şi impresia profundă pe care a lăsat-o întâlnirea cu el. A evocat episodul din celula din Jilava, când pe atunci studentul în medicină Gheorghe Calciu şi-a tăiat venele pentru a încerca să salveze viaţa lui Constantin Oprişan, pentru a medita cu privire la sensul jertfei şi, mai ales, la importanţa dragostei dintre cei care au suferit împreună.

Însă cel mai impresionant este contactul direct cu documentele, fotografiile şi extrasele din publicaţiile vremii ce sunt expuse la Cercul Militar. Astfel, rămâi profund impresionat de cele câteva editoriale ce se găsesc pe panoul expoziţiei, scrise de (pe atunci) jurnalistul Sandu Tudor (viitorul părinte Daniil), în care el vădea caracterul antihristic al ambelor totalitarisme – de stânga şi de dreapta. De altfel, Sandu Tudor rămâne, prin acest ascuţit discernământ, unul din puţinii observatori (pe plan global; la noi în ţară îl mai avem pe Mircea Vulcănescu) care au sesizat asemnănarea de familie şi metodă între cele două totalitarisme – comunism şi nazism. În plus, analizele sale aduc aminte de cele efectuate de Eugene Rose (devenit ulterior părintele Serafim Rose) asupra culturii nihiliste a modernităţii occidentale. Sandu Tudor arată cum rădăcinile totalitarismului comunist sunt… nu numai în Marx, ci şi în ideologia romantică a unui Rousseau, ce a fundamentat ideologia revoluţiei franceze, a creat mitul “bunului sălbatic” (al omului bun de la natură) şi a organizării contractualiste a societăţii. Tot ce există superior individului – familie, neam, naţiune politică, este un contract social, deci un construct politic. În ceea ce priveşte nazismul, ca şi viitorul p. Serafim Rose, el arată că în spatele lui se află o cultură a vitalismului precum şi un efect antihristic al ereziei protestante. Foarte mişcătoare sunt şi alte scrieri, unde focul credinţei se simte izbucnind dintr-un preaplin al inimii sale cucerite de Hristos.

În continuare, o altă mărturie inedită este dată de un material scris de elevul de liceu Valeriu Gafencu într-o revistă a şcolii (deci înainte de izbucnirea războiului şi întemniţarea sa). Încă de aici se observă faptul că sfântul închisorilor aborda lucrurile într-un mod moral-etic, deloc politic sau ideologic. Scurtul material este o redare, ca venită din partea unui bătrân al satului, în care se deplângea decăderea morală a ţăranului român, înstrăinarea acestuia de legea părintească, înlocuirea bisericii cu cârciuma, adoptarea de obiceiuri “orăşeneşti” (machiajul pentru tinerele ţărănci) şi alte astfel de împrumuturi “culturale” străine.

În panoul dedicat fratelui său de cruce, Ioan Ianolide, pe lângă multe mărturii olografe, se află şi multe fotografii… făcute de Securitate. Şi acest lucru e impresionant. Pozele sunt făcute în tot felul de situaţii – vizite la rude, mers pe stradă, poze profil, de departe sau de aproape, de jos, unele, altele de la acelaşi nivel, ceea ce arată că supravegherea se făcea tot timpul şi “fotograful” era deghizat în cele mai neaşteptate şi (probabil) de nerecunoscut atitudini.

De o deosebita valoare sunt şi mărturiile despre parintii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc şi  Gheorghe Calciu. Lăsăm însă pe seama cititorilor descoperirea amănuntelor inedite, cu valoare pilduitoare, pe care le poartă cu ele aceste mărturii.

Fie ca această expoziţie să fie un pas în plus către canonizarea Sfinţilor Închisorilor şi, mai ales, către asumarea lăuntrică a pildei lor de dragoste desavarsita pentru Hristos.

Ioan Bucur

Vezi si:

• Sfinţii Închisorilor (site dedicat campaniei cu acelasi nume)
• Sfintii inchisorilor – Valeriu Gafencu (p.  Moise)
• Serial Sfintii Inchisorilor realizat pe Hotnews de Ionut Baiaş
• Articole, extrase din cărţi, şi aici.

Domnilor senatori,

cu multă părere de rău pentru că din pricina neputinţelor trupeşti nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile voastre frământările şi controversele care preocupă societatea noastră creştin-ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.

Domnilor senatori,

rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez sentimentele mele de ortodox român şi mărturisitor: ne găsim în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor în istorie. Noi, şi eu personal, nu suntem împotriva cipurilor şi a sistemelor biometrice – să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru noi, pe lîngă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.

Noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere electronice, ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Cine vrea poate să-şi construiască viaţa cum doreşte: să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige pe străzile Bucureştiului: “Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor! Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!”. Noi credem că fiecare poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului românesc.

Domnilor senatori,

dumneavostră reprezentaţi ţara şi neamul – trecutul, prezentul şi viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul, spre Vlad Ţepeş.

Domnilor senatori,

dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum, ci şi dincolo în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.

Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi bunăstarea familiilor voastre. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze inimile şi minţile în acest moment crucial. Noi ne rugăm ca tot darul desăvîrşit, de sus, să fie de le Părintele Luminii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă lumineze în Hristos Domnul nostru.

Amin!

Părintele Ieroschimonah Iustin Părvu,

stareţul Mănăstirii Petru Vodă

15 martie 2009

Sursa: Blog Rafael Udriste

Cu oarece intarziere, datorita multelor evenimente petrecute intre timp, preluam si noi acest comunicat prin care se anunta aparitia romanului scris de P. Savatie Bastovoi, “Audienta la un demon mut”. Recomandam calduros aceasta scriere, pentru a obtine o imagine cat se poate de realista, scrisa in stilul romanului fantastic, asupra cadrelor in care se desfasoara viata noastra bisericeasca de toate zilele…

De ce un “roman fulger”, asa cum scrie in titlul prezentarii noastre? Nu pentru ca scrierea ar fi o revelatie venita din transcendent, ci pentru ca, asa cum fulgerul lumineaza pentru cateva secunde in noapte si descopera toate cele ascunse de intuneric, asa si acest roman descopera toata mizeria, oasele si viermii din mormantul alb la vedere al celor ce si-au pus ghiarele pe turma lui Hristos. Intr-un stil nesofisticat, direct, simplu, se spune aproape totul si…un pic mai mult decat atat! Sunt remarcabile portretele vladicilor, cel bun si cel vandut. Intelegi mult mai bine jalnica stare a celor care devin slugi ai diavolului, luandu-si inca din aceasta viata jugul josnic si tiranic al iadului. Compatimesti cu cei care sunt slujitori ai lui Dumnezeu, si care sunt intr-atat de coplesiti de rautatea zilelor incat sunt in pericol sa se ruineze launtric pentru a lucra inca in Biserica. Observi cum prin acest “roman fantastic” se pot spune toate acele lucruri incomode care ii fac pe unii sa scrasneasca din dinti. Cum se poate aborda tema masoneriei fara sa fii obligat sa faci lungi excursuri bibliografice ca sa explici de ce o conspiratie istorica nu este echivalenta cu “teoria conspiratiei”. Si multe, multe altele, pe care le veti descoperi, la randul vostru, citind acest roman.

A apărut romanul “Audienţă la un demon mut”

Editura Cathisma prezintă romanul “Audienţă la un demon mut“, de ieromonah Savatie Baştovoi. Începând de astăzi, cartea poate fi găsită în librăria Sophia din Bucureşti, sau pe internet pe site-ul www.librariasophia.ro, urmând ca în viitorul apropiat să apară în toate librăriile importante din ţară.

“Audienţă la un demon mut” este o carte perfectă pentru toţi cei pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Acţiunea se desfăşoară pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles.

Ca şi scrierea antipodică a lui Dan Brown: “Codul lui Da Vinci”, romanul “Audienţă la un demon mut” are nevoie de afişarea obligatorie a siglei: ORICE ASEMĂNARE CU PERSOANE, LOCURI ŞI ÎNTÎMPLĂRI REALE ESTE PUR ÎNTÎMPLĂTOARE.

Savatie Baştovoi este şi autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – “Iepurii nu mor” – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci cei mai vînduţi autori români într un top făcut de Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul “Nebunul” şi volumul de eseuri “Când pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine”. Este deţinătorul mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul “Ortodoxia pentru postmodernişti”.

PR  Manager
Ana-Larisa Pospai (blogul Ed. Cathisma)

Va prezentam ca “aperitiv”: Audienţă la un demon mut – Capitolul 13. Scrisoarea secretă a lui Lenin privind executarea preoţilor

C A P I T O L U L 13

Anul 1922. Smol’nyi. Scrisoarea secretă a lui Lenin către Molotov. Uciderea celor 8.100 de preoţi din orăşelul Şuya şi împrejurimi. Cine se află în spatele persecuţiilor împotriva creştinilor?

Epoca modernă a fost marcată de cele mai cumplite crime împotriva umanităţii pe care le-a cunoscut istoria. Numai jertfele celor două războaie mondiale depăşesc cifra de 200 de milioane. Pe teritoriul Rusiei şi a fostei URSS au fost ucişi circa 70 de milioane de oameni. Aici trebuie să numărăm soldaţii căzuţi pe cîmpurile de luptă, orăşenii ucişi în timpul răscoalelor, ţăranii înstăriţi deportaţi, cetăţeni civili ucişi în timpul bobardamentelor şi a atacurilor armate, victimele foametei şi a frigului, intelectualitatea şi studenţimea reacţionară. Un loc aparte îl constituie creştinii persecutaţi pentru credinţa lor. Atît Revoluţia Franceză, cît şi Revoluţia Comunistă din Rusia a declarat război pe faţă Bisericii, ucigînd şi deportînd milioane de creştini pentru motivul că erau creştini.

Într-o scrisoare din decembrie 1913, adresată lui Maxim Gorki, Lenin scria: „Orice idee despre doamne-doamne, orice cochetărie cu doamne-doamne este o urîciune… Orice apărare sau îndreptăţire a ideii de dumnezeu, chiar şi cea mai subtilă şi bineintenţionată, este o îndreptăţire a reacţiunii”.

Prin urmare, creştinii trebuiau lichidaţi.

Victor Rotaru tocmai coborîse din microbuzul nr. 8 şi traversa blulevardul Ştefan cel Mare prin faţa Primăriei Chişinăului. Păşea grăbit, mînat de gîndurile care-i aprindeau mintea. Pe umăr ducea o geantă plină cu hîrtii şi reviste sovietice. Avea o întîlnire la Casa Presei cu un fost student, care scria acum la o gazetă. Acesta îl convinse că oceanul de informaţii care îl interesează sînt mai uşor de găsit pe internet prin motoarele de căutare, decît cercetînd arhivele devastate ale Bibliotecii Naţionale. Oricum, avea să meargă şi la Bibliotecă. Ştia exact ce caută şi mai ştia că doar acolo poate găsi ce-l interesează.

- Salut – îşi făcu Victor intrarea, întinzînd mîna.
- Salut-salut! – îi răspunse fostul student, strîngîndu-i mîna.
- Ai internet?
- Este. Dar merge cam prost… Te interesează ceva anume?
- Ştii că pe mine întotdeauna m-a interesat ceva anume – glumi Victor. – Vreau documente despre persecuţia creştinilor în perioada comunistă.
- Păi… ştii ceva anume? Vreun titlu, nume… ca să ştiu ce caut.
- Există o scrisoare a lui Lenin către Molotov. Am auzit de ea prin 90, atunci, cu Frontu’. A apărut într-o revistă sovietică, dar nu mai ştiu detalii.
- Stai să văd… Deci, Lenin, Molotov, scrisoare… Aşa-a-a – zise printre dinţi fostul student urmărind adresele deschise pe ecranul computerului. – Ia să vedem… „Письмо В.И. Ленина об изъятии церковных ценностей”… Băi, ia vezi dacă nu-i asta!

Victor se aplecă entuziasmat peste umărul fostului student, citind în grabă documentul deschis.

- Asta-i, bre! Băi, minune şi cu internetu’ ăsta! Asta-i! Poţi să mi-o tipăreşti?
- Nici o problemă! Dar pe urmă mă laşi puţin, că am ceva de făcut pentru şefu’
- Dă-mi scrisoarea şi promit că nu te mai deranjez… pînă mîine! – rîse Victor mulţumit şi îşi lovi fostul student peste umăr. – Îţi mulţumesc, fratele meu! Nici nu ştii ce ajutor mi-ai dat! Cînd o să iasă cartea, ai primul exemplar! Hai, te-am lăsat! Spor la treabă!

Victor îşi luă hîrtiile şi coborî în grabă scările de la Casa Presei. Peste cîteva minute îşi sorbea cafeaua într-un bar ieftin, afundat în hîrtiile pe care le înşirase pe toată masa. Îşi scoase o foaie şi începu să traducă:

SCRISOAREA LUI V. I. LENIN DESPRE CONFISCAREA OBIECTELOR BISERICEŞTI

Tovarăşului Molotov pentru membrii Biroului Politic Strict Secret Rugăminte să nu se facă în nici un caz copii, ci fiecăre membru al Biroului Politic (inclusiv tov. Kalinin) să-şi facă propriile notiţe pe documentul însuşi. Lenin

Victor sorbi din cafea şi îşi continuă traducerea.

„În legătură cu cele petrecute în Şuya, care au fost de acum puse în discuţie la Biroul Politic, mi se pare necesar să luăm chiar acum o hotărîre tare în legătură cu tonul general al luptei în această direcţie. Deoarece mă îndoiesc că voi putea participa personal la şedinţa Biroului Politic din 20 martie, îmi voi exprima sugestiile în scris”.

Victor citi mai departe, fără să traducă. Scrisoarea era destul de lungă, iar el era interesat de lucrurile esenţiale şi reprezentative pentru politica anticreştină a bolşevicilor. În continuare, Lenin însuşi făcea referire la o răscoală care a avut loc în orăşelul Şuya ca reacţie la acţiunile de confiscare a obiectelor de cult iniţiate de VŢIK (Comitetul Executiv Central al Rusiei). Motivul oficial al confiscării obiectelor de cult a fost acela de combatere a foametei care s-a abătut asupra Rusiei. În realitate, foametea a fost provocată de bolşevici prin reţinerea recoltei de pîine. Lenin ştia că în ţară există resurse suficiente de pîine şi chiar s-a păstrat scrisoarea lui în care mărturiseşte aceasta: „Nu departe de Moscova, în guberniile vecine: Kursk, Orlov, Tambov, după calculele unor specialişti atenţi, noi deţinem, la momentul de faţă, peste 10 milioane de puduri [un pud este egal cu 16 kg.] surplus de pîine”. Raţiunile lui Lenin nu erau unele comerciale, ci strict politice: „Noi trebuie nu doar să surpăm orice împotrivire, ci să-i obligăm să muncească în noile cadre sociale. Noi avem mijloace pentru aceasta… Acest mijloc este monopolul asupra pîinii, cartela de pîine, totala subordonare a forţei de muncă” [V. I. Lenin, Opere Complete (rus.), vol. 36, pg. 369; 269].

Biserica Rusă a susţinut campania de colectare a aurului şi argintului din biserici pentru combaterea foametei. Însă nici Patriarhul Tihon, nici alţi episcopi, nu au fost de acord ca la topitorie să meargă şi sfintele vase folosite pentru slujirea Euharistiei. Se pare că în acest scop a existat un ordin al Patriarhului, motiv pentru care Lenin îl considera pe preafericitul Tihon, canonizat ulterior de Biserica Rusă, drept cap al rebeliunii din Şuya.

Lenin scria:

„Eu cred că aici duşmanul nostru face o greşeală uriaşă, încercînd să ne atragă într-o luptă hotărîtoare, într-un moment cînd aceasta este extrem de disperată şi extrem de neconvinabilă pentru el. Dimpotrivă, pentru noi anume acest moment reprezintă prin sine nu doar unul în exclusivitate prielnic, ci îndeobşte singurul moment cînd noi putem, cu un procent de 99 din 100, să-l zdrobim pe duşman cu desăvîrşire, asigurîndu-ne poziţiile de care avem nevoie pentru multe decenii înainte. Anume acum şi doar acum, cînd în locurile foametei sînt mîncaţi oameni, iar pe drumuri zac sute, dacă nu chiar mii de cadavre, noi putem (şi de aceea trebuie) să efectuăm confiscarea bunurilor bisericeşti cu cea mai turbată şi mai necruţătoare energie, neoprindu-ne în faţa nici unei presiuni din partea celor ce se împotrivesc. Anume acum şi doar acum masele ţărăneşti vor fi pentru noi, sau cel puţin, nu vor putea susţine acea mînă de clerici şi parte a burgheziei reacţionare care pot şi vor să aplice politica de împotrivire decretului sovietic…”

Victor sorbi ultima gură de cafea şi comandă un ceai neagru fără zahăr. Îi era şi foame, dar nu prea avea bani. Va mînca acasă, mai are o bucată de salam şi un sac de cartofi pe care i l-a adus vlădica Mitrofan. Era nervos pe Lenin şi pe cei din jurul lui. Cîtă minciună şi cîtă ură! Oare pentru hrana poporului avea nevoie Lenin de aurul bisericilor? Dacă ar fi fost aşa, nu ar fi înfometat cu bună ştiinţă Rusia…

Continuă traducerea:

„Chiar şi în ruptul capului trebuie să efectuăm confiscarea bunurilor bisericeşti în cel mai hotărît şi mai rapid mod, prin care putem să ne asigurăm un fond de cîteva sute de milioane de ruble în aur (trebuie să ne amintim bogăţiile gigantice ale unor mănăstiri şi lavre). Fără asta nici o activitate de stat şi, în genere, nici o construcţie gospodărească în parte şi nici lupta pentru poziţia noastră la Genova sînt cu totul inimaginabile. A lua în mîinile noastre acest fond în valoare de cîteva sute de milioane de ruble în aur (dar poate că chiar cîteva miliarde) este un obiectiv care trebuie atins cu orice preţ. Iar acest lucru poate fi făcut doar acum! Toate calculele ne arată că mai tîrziu aceasta nu ne va reuşi, deoarece nici un alt prilej decît foametea disperată nu ne va oferi o astfel de dispoziţie a maselor largi a ţăranimii, căci, ea [foamea] ne va garanta simpatia acestor mase, sau ne va asigura neutralitatea lor, astfel ca victoria în lupta pentru confiscarea bunurilor să fie negreşit şi pe deplin a noastră”.

Victor îşi primi ceaiul şi mulţumi. Următorul pasaj mai întîi îl sublinie pe textul original, apoi îl traduse:

„Un scriitor înţelept în chestiuni de stat – îşi continua Lenin scrisoarea -, a zis, pe bună dreptate că, dacă, pentru atingerea unui scop politic, este nevoie de a recurge la un şir de atrocităţi, ele trebuie făcute în modul cel mai energic şi într-un timp cît mai scrut, deoarece masele populare nu vor suporta o perioadă prea lungă de atrocităţi”.

Atrocităţile nu au întîrziat să urmeze. Numai în anul acela, 1922, în Şuya şi în împrejurimi au fost executaţi 8.100 de clerici, dacă este să urmăm doar cifrele dovedite documentar. Lenin a ordonat ca răfuiala cu clerul să fie dură şi rapidă:

„…Biroul Politic va da o directivă detaliată instanţelor judecătoreşti, verbală, ca procesul împotriva rebelilor din Şuya să aibă loc cu repeziciune maximă şi să sfîrşească nu altfel decît prin împuşcarea unui număr foarte mare a celor mai influente persoane din clerul oraşului Şuya, iar, după posibilitate, şi din Moscova şi din alte cîteva centre duhovniceşti.

Pe Patriarhul Tihon eu consider de cuviinţă să nu-l atingem, cu toate că el se află fără nici o îndoială în fruntea acestei rebeliuni a patronilor de sclavi. În privinţa lui trebuie să emitem o directivă secretă către „Gospolitupr” (Conducerea Politică de Stat), ca toate relaţiile acestui activist să fie cît mai exact şi mai amănunţit supravegheate şi descoperite, în special la momentul de faţă. Să fie împuterniciţi Dzerjinski şi Unşliht să facă săptămînal raport deste aceasta către Biroul Politic.

…La întrunirea Partidului să se ia o decizie secretă precum că sustragerea bunurilor, în special din lavrele bogate, mănăstiri şi biserici, trebuie să aibă loc cu o necruţătoare hotărîre, să nu se oprească, indiferent ce ar fi, iar totul să se petreacă în cel mai scurt termen cu putinţă. Cu cît mai mare va fi numărul reprezentanţilor burgheziei şi a clerului reacţionar pe care îi vom împşca cu această ocazie, cu atît mai bine”.

Încrîncenarea lui Lenin împotriva creştinilor avea să devină linia de aur a partidului comunist. Nu se ştie numărul exact al creştinilor exterminaţi, dar marea majoritate din zecile de milioane de victime ale comunismului erau creştini. Numai dintre clerici au fost executaţi peste 200.000. A crede în Dumnezeu, a-L mărturisi pe Hristos, a devenit o infracţiune care se pedepsea cu ani grei de exil, dar cel mai des cu moartea. Persecutarea preoţilor şi a episcopilor nu avea nici o legătură cu dorinţa de îmbogăţire a bolşevicilor. Preoţii au continuat să fie persecutaţi chiar şi după ce bisericile au fost pustiite şi demolate. Lupta aceasta era deasupra unor simple interese politice. Era o luptă duhovnicească.

Istoria confirmă că atît Lenin, cît şi Stalin şi cei din anturajul lor au trăit la limita sărăciei. Averile imense ale Bisericii nu au fost răpite pentru a fi folosite de oamenii partidului, dar nici pentru a fi redate poporului, aşa cum se afirma în mod oficial. Unde pleca aurul din Rusia în timp ce populaţia murea de foame? Se poate oare crede în Teoria Conspiraţiei care susţine că, dincolo de teatrul politic, există un Guvern Mondial ocult, lucrînd la făurirea unei „noi ordini mondiale”, condusă de cei aleşi şi că toate bogăţiile din lume se scurg încetul cu încetul în fondurile acestui grup de iniţiaţi? Dar cine sînt „aleşii”? Din cele aflate pînă acum, cei aleşi nu pot să fie în nici un caz creştini…

Victor îşi plăti cafeaua şi ceaiul şi plecă abătut spre casă. Era trecut de ora mesei. Se înghesui în microbuz, sprijinindu-se de oameni necunoscuţi şi antipatici. În difuzor răsuna Russkoe Radio pe care Victor îl ura. Acasă îşi curăţi nişte cartofi şi-i mîncă prăjiţi. Ieşi la balcon şi stătu abătut cîteva minute. Era mulţumit de rezultatele cercetărilor sale. Se duse la masa de lucru şi-şi făcu următoarele notiţe din memorie:

„Componenţa Biroului Politic. 1917 – 7 membri, dintre care 4 evrei (Troţki, Kamenev, Zinoviev, Sokolnikov). A ţinut trei zile. Reînfiinţat ca organ conducător al Partidului (practic al ţării!) în martie 1919. Din organul întărit oficial, în perioada 1921-1922 făceau parte 5 persoane, dintre care 3 evrei – ceilalţi doi erau Lenin şi Stalin. Evreii au ocupat funcţii importante în conducerea URSS pînă în anul 1957. De atunci evreii nu au mai fost admişi în posturile de conducere”.

Victor căzu pe gînduri. El încerca să înţeleagă ce s-a petrecut în 1957. Să se fi retras evreii din funcţiile de conducere doar pentru a lucra din umbră? Cum se face că mai toţi oligarhii postsovietici sînt evrei? Victor îşi notă această întrebare, hotărînd să o dezlege prin cercetarea arhivelor de stat. Avea acolo o relaţie şi era sigur că i se fa oferi accesul la dosare.

În mintea lui Victor încolţi o idee grozavă. Brusc, el se întrebă dacă nu cumva, aşa cum în spatele persecuţiilor anticreştine purtate de comunişti au stat evreii, să fi fost posibil ca şi persecuţiile din Imperiul Roman să fie orchestrate de evrei.

Acest gînd nu era cu totul absurd. Imperiul Roman era un imperiu al toleranţei religioase. Aici a fost ridicat Pantheonul, templul tuturor zeilor, deci şi a tuturor religiilor. Singura religie persecutată de romani era creştinismul. Motivul era acela că cinstesc alt Împărat decît Cezarul. Aţi mai auzit undeva această acuzaţie? Sigur, ea a fost adusă lui Hristos atunci cînd Pilat a replicat că nu-l găseşte vinovat de nimic şi că, dacă a greşit ceva împotriva legii iudaice, să-l ia şi să-l judece după legile lor. Atunci evreii au găsit scăparea, ei au zis: „Acesta S-a făcut pe sine Împărat, iar noi nu recunoaştem ca împărat al nostru decît pe Cezarul!”

A te numi pe tine împărat, precum şi a glumi pe seama demnităţii împăratului, în Imperiul Roman era considerat lez-maiestate şi se pedepsea cu moartea. Dacă evreii au avut atîta influenţă, încît au putut impune lui Pilat să ordone o execuţie pe care el nu a dorit-o, găsindu-i pe loc şi acuzaţia potrivit dreptului roman, ce ne poate face să credem că în spatele persecuţiilor împotriva creştinilor, care se făceau doar sub acuzaţia de lezare a demnităţii cezarului, prin cinstirea lui Hristos ca Împărat, nu erau tot şoptitorii evrei? Oare Hristos era numit de creştini doar împărat? Nu le era mai simplu să-l numească Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu şi să scape de prigoană? Este clar că în cazul persecuţiilor romane împotriva creştinilor a fost vorba de o manipulare care nu urmărea şi nu reprezenta politica, dealtfel foarte tolerantă, în ce priveşte mărturisirea credinţelor de orice fel, a Imperiului Roman. De atunci şi pînă acum, creştinii au fost întotdeauna persecutaţi sub acuzaţia că nu recunosc autoritatea dominaţiei statului.

Nebunia este că în diferite epoci creştinii au fost acuzaţi de lucruri total contradictorii: ba că deţin monopolul asupra învăţămîntului, ba că sînt împotriva iluminării prin ştiinţă; ba că propagă pasivitatea şi laşitatea prin lauda sărăciei, ba că au măcelărit lumea prin războaie duse cu scopul de a se îmbogăţi. Într-un cuvînt, cele mai năstruşnice învinuiri au fost aduse creştinilor doar pentru a-i ciocni cu orînduirea dominantă, cu scopul de a-i distrugi cu armele statului.

Poate cineva să susţină că există în lume astfel de guverne şi astfel de oameni politici care să fie atît de preocupaţi de chestiunile religiei şi în special de cea creştină, încît să-şi facă din lupta împotriva creştinismului o politică de stat, aşa cum s-a întîmplat în cazul Franţei şi a Rusiei? Aţi văzut vreodată vreun politician care să exceleze în cunoaşterea istoriei religiilor sau măcar a religiei pe care zice că o mărturiseşte? Veţi reproşa că nu este asta treaba politicienilor? Ba este, atîta timp cît sondajele arată că majoritatea oamenilor sînt religioşi. Dar oare mai există politicieni care să creadă cu adevărat în Dumnezeu? Poate că da, dar cu siguranţă sînt număraţi. Atunci cine sînt consilierii din umbră care, ca şi în cazul Revoluţiilor din Franţa şi Rusia, orchestrează la nesfîrşit campaniile de suprimare a creştinilor?

La această întrebare urma să caute răspunsul Victor Rotaru. Pentru el orice ipoteza era valoroasă doar din momentul în care putea fi demonstrată prin fapte concrete. Altfel, ea rămînea o simplă înflăcărare a minţii. Se ridică de la masă şi merse în bucătărie. Îşi puse ceainicul. Afară se auzea zgomotul maşinilor şi lumea îşi continua mersul său, cumva inconştient, prin istorie.

(sursa: blog P. Savatie Bastovoi)

A aparut de sub tipar numarul 2, pe februarie 2009, al revistei Presa Ortodoxa. Un numar dedicat durerilor care framanta, acum, mica turma a lui Hristos, necazurilor de tot felul ce se abat asupra noastra: legi impotriva populatiei, impotriva educatiei, erezii dezgropate si adaptate noilor imprejurari, si, ca sa se inchida cercul libertatii omenesti, noul sistem de identificare a persoanei bazat de cipul RFID.

Cuprinsul numarului 2 al Presei Ortodoxe:

Editorial:

Valeriu Gafencu: Scrisoare din temnita despre Hristos, Viata Vesnica: una din cele mai profunde scrisori ale Sf. Valeriu, in care isi descrie pocainta adanca si roadele sale, viata cea noua in Hristos

Cu durere si dragoste pentru poporul roman: o dureroasa invocare a ratacirilor poporului roman si a consecintei “libertatii” patimilor – tirania ce se prefigureaza

Duhul Sarbatorii

Duhul Muceniciei. Vieti de mucenici: vietile si pilda deseobit de actuala a Sfintilor Mucenici Sf. Teodor Stratilat si ale Sf. Nichifor

Fericitul Valeriu – frumusetea unei vieti de martir: am selectat un dialog al Fericitului Martir Valeriu despre semnificatia crizei omenirii, o inalta convorbire duhovniceasca dusa insa nu in linistea pustiei, ci in iadul inchisorilor si in chingile nemiloase ale bolii

Fermentul muceniciei: ce a insufletit pe cei care au devenit mucenici ai lui Hristos?

Al optulea veac

Educatia anticrestina a societatii postmoderne: in care se arata modul de forma(ta)re relativista si total straina de crestinismul autentic din scolile societatii contemporane

Codul lui Da Vinci sau codul rasturnarii anti-hristice a sensurilor: in care se face o trecere in revista a conceptelor cheie pe care se bazeaza noua vulgata antihristica

Razboiul impotriva populatiei: exista o ideologie a controlului populatiei care sta la baza tuturor prevederilor ce promoveaza anticonceptionalele, avortul, sterilizarea etc. Pe baza unei carti de rasunet in domeniu, se va descrie, din acest numar, cu exemple concrete, in ce consta aceasta ideologie.

Actele de identitate cu cip, zorii unei noi dictaturi: Fragmente dintr-un studiu documentat asupra actelor de identitate cu cip RFID incorporat

Sf. Nicolae Velimirovici: Ne-am lepadat de Hristos, de aceea ne-a lepadat Hristos

Inaltul Averchie Tausev: Despre intunecarea constiintei in vremurile noastre

Cuvantul Duhovnicului

P. Varsanufie de la Sihastria: Despre tineri si cresterea copiilor – un dialog duhovnicesc despre starea, cautarile si dramele tinerilor nostri

Convertiri si minuni contemporane:

Un urcus himalayan catre Hristos: dintr-o lamaserie buddista intr-o manastire ortodoxa – o marturie foarte frumoasa despre cautarile indelungi ale unui american, care a trecut de la viata terna dusa in birourile marilor corporatii la stilul alternativ al “artei” absurde si al punk-ului, de la buddismul japonez manierist la cel tibetan. Cautand si insetand dupa adevar, tanarul american a parasit toate aceste forme goale de viata, pentru  ortodoxie, devenind monah.

Actualitatea in Biserica:

• Relatii tot mai cordiale intre Papa Benedict si PF Chiril, intaistatatorul Rusiei
• Patriarhia Rusiei, pro-eutanasie?
• Sf. Sinod al BOR fata cu actele de identitate cu cip
• Scrisoare pe tema actelor de identitate cu cip de la parintii Schitului Lacu, Muntele Athos
• Sinodul Mitropolitan al Clujului ia pozitie fata de actele biometrice
• Biblie ecumenista finantata de evrei
• Presiuni pentru un “Sinod Ecumenic” al intregii ortodoxii

Actualitatea Laica:

• Cu pasi mici catre o dictatura mare. Ascultarea telefoanelor si citirea mailurilor private au devenit lege
• Consens global privind emergenta unei “guvernante” mondiale
• Cum ar putea statul sa nationalizeze trupurile noastre
• Adoptare fortata a unui copil de catre un cuplu de homosexuali
• Spania refuza vaccinul Gardasil

In dialog cu cititorii

COMUNICAT DE PRESĂ

Având în vedere importanța temei documentelor electronice, noutatea ei în România, dar și timpul foarte scurt avut la dispoziție pentru o analiză aprofundată și o dezbatere reală pe marginea subiectului pus în discuție, Editura Predania a avut inițiativa de a face o cercetare a pozițiilor oficiale din sânul Bisericii Ortodoxe.

Înregistrat cu nr. 1588/25.02.09, referatul cu titlul UTILIZAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE – POZIȚII DIN BISERICA ORTODOXĂ ÎN ULTIMII 20 DE ANI a fost depus la Registratura Generală a Administrației Patriarhale din Patriarhia Română și este atașat prezentului comunicat.

Suntem convinși că numărul documentelor și al luărilor de poziție este mult mai mare, dar chiar și așa nu putem să nu remarcăm poziția unanimă și lipsită de echivoc în a se opune mijloacelor electronice de identificare, urmărire și control a persoanei a tuturor Sinoadelor din țările care au dezbătut aceasta temă.

Simpla transformare a identității persoanei într-un șir de numere (fie că este vorba de codul numeric personal sau de codul generat prin procesarea datelor biometrice) și de introducerea ei într-un mediu virtual necontrolabil constituie un atentat la libertate. Documentele atașate demonstrează fără putință de tăgadă că acceptarea documentelor electronice creează premisele instaurării unui sistem totalitar fără precedent în istorie.

Ionuţ Gurgu,
director Predania

• Descarca:
  Scrisoare catre Sfantul Sinod al BOR
• Pozitii ale Bisericii in privinta actelor electronice

Vezi si urmatoarele:

Claudiu Tarziu: Ministerul de Interne răspunde Forului Ortodox Român

Apologeticum: APEL trimite un memoriu catre sfantul Sinod al BOR

Presa Ortodoxa: Laicatul Ortodox solicită B.O.R. să intervină pentru retragerea actelor normative ce prevăd obligativitatea actelor de identitate cu cip

Iata ca si ditamai presedintele Cehiei considera ca UE seamana din ce in ce mai mult cu un proiect totalitar de tipul URSS. O alta voce, foarte cunoscuta, disidentul Vladimir Bukovski, critica si el, in aceeiasi termeni, Uniunea Europeana. Cu atat mai mult consideram ca modul in care presa mainstream de la noi trateaza subiectele actelor de identitate cu cip, strans legate de mijloacele de control si supraveghere puse la dispozitia UE este explicabil printr-o acuta ignoranta sau/si printr-o agenda pro-europeana neconditionata.

De altfel, in anii 40 ai sec. trecut, un economist apreciat, F. Hayek, a scris o memorabila carte intitulata Drumul catre servitute. Acolo facea o afirmatie care a socat lumea intelectuala din occident: URSS se inrudeste cu Imperiul nazist al lui Hitler prin faptul ca au aceeasi radacina: colectivismul de tip totalitar, in care individul este doar o rotita dintr-un urias mecanism planificat. Nu este greu de vazut ca proiectul european, prin apetitul sau de reglementare a vietii societatii si a individului pana la cele mai mici amanunte, este un proiect colectivist care aseaza statul deasupra individului.

• Vezi si analiza de pe Rating Politic: Ce are in comun U.E. cu U.R.S.S.?

Vaclav Klaus: Uniunea Europeana a ajuns sa semene cu Uniunea Sovietica

Uniunea Europeana s-a transformat intr-un proiect nedemocratic si elitist, comparabil cu dictaturile comuniste din Europa de Est care interziceau opiniile diferite, a declarat presedintele ceh Vaclav Klaus intr-un discurs rostit, joi, in fata Parlamentului European, transmite AP. In semn de protest, cativa europarlamentari au parasit sala in care liderul ceh isi tinea discursul.

Klaus a afirmat ca actualele practici ale UE amintesc de perioada comunista, cand URSS controla estul Europei si cand discutiile sau dezbaterile nu erau tolerate. “Nu cu multi ani in urma, in partea noastra de Europa am trait intr-un sistem politic care nu permitea alternative si de aceea nici opozitia parlamentara”, a declarat presedintele ceh, adaugand ca “am invatat lectia amara ca fara opozitie nu exista libertate”.

Oficialul de la Praga a afirmat ca UE trebuie sa-si concentreze eforturile pentru a oferi prosperitate europenilor, nu sa caute o uniune politica mai stransa.

Vaclav Klaus a criticat si politica europeana potrivit careia integrarea in UE este singura varianta pentru un viitor corect. “Acest lucru este de neacceptat. Cei care indraznesc sa gandeasca diferit sunt catalogati ca dusmani”, a afirmat presedintele ceh.

El a spus ca “intre cetatenii din UE si europarlamentari este o distanta mare, si nu doar din punct de vedere geografic”, a acuzat sistemul birocratic de la Bruxelles si a criticat din nou Tratatul de la Lisabona despre care a afirmat ca “va inrautati lucrurile”.

Klaus, a carui tara detine in prezent presedintia UE, este cunoscut pentru opiniile sale eurocsceptice. El a refuzat, de exemplu, sa amplaseze steagul UE deasupra sediului presedintiei cehe, afirmand ca tara sa nu este o provincie a UE

Klaus a fost huiduit joi de o parte dintre europarlamentari. In acelasi timp, liderul ceh a fost aplaudat de nationalisti si alti eurosceptici. “Nu m-am confruntat pana acum cu aceasta situatie, cand tara care are presedintia Uniunii sa compare UE cu URSS”, a declarat europarlamentarul belgian Ivo Belet. (sursa: hotnews.ro)

Presedintele ceh Vaclav Klaus i-a comparat pe sustinatorii integrarii europene cu comunistii

Sustinatorii integrarii europene au fost comparati de presedintele ceh Vaclav Klaus cu comunistii din perioada sovietica, informeaza Reuters, preluata de NewsIn. Faptul ca Cehia asigura in prezent presedintia UE nu l-a oprit pe Klaus sa le spuna eurodeputatilor ca Parlamentul lor intervine prea mult in viata oamenilor. Presedintele ceh a mai declarat ca un tratat care ar sprijini si mai mult institutiile slabe ale blocului european ar inrautati lucrurile.
El respinge “presupunera ca nu exista decat un singur viitor posibil si corect….acela al unei integrari tot mai mari”. “Nu cu multa vreme in urma, in partea noastra de Europa traiam intr-un sistem politic ce nu permitea alternativa si de aceea nici opozitie parlamentara. Aici, in Parlamentul Europeaan, nu exista decat o alternativa, iar cei care indraznesc sa se gandeasca la alte optiuni sunt calificati drept inamici ai integrarii europene”, a subliniat Klaus.
Euroscepticismul presedintelui ceh irita multe persoane in UE, chiar daca functia sa are o importanta mai mult simbolica.
Klaus a mai spus ca, in pofida faptului ca nu crede ca exista alternativa la aderarea la UE pentru cehi, integrarea europeana ar putea lua multe forme. El a criticat din nou Tratatul de la Lisabona si a refuzat sa spuna cand il va semna.
Klaus a criticat si raspunsul UE la criza economica si a spus ca blocul are nevoie de mai putina reglementare, nu de mai multa.

Presedintele Parlamentului European, Hans Gert Poettering, a facut comentarii ironice, dupa discursul lui Klaus. “Multumesc lui Dumnezeu ca traim intr-o democratie europeana, in care toti isi pot exprima liber opinia…intr-un Parlament din trecut, sunt sigur ca nu ati fi putut sustine un astfel de discurs”, a subliniat Poettering. (sursa: ziua.ro).

Aici, inregistrarea audio partiala a conferintei Laicatului Ortodox de pe 19.02

Declaraţie de Presă: Există tendinţe în sistemele politice actuale care pot prefigura un nou totalitarism

Am reintrat într-o eră a revoluţiei permanente, pe toate planurile: economic, social, juridic, tehnologic, politic. În toate aceste procese bulversante societatea noastră pare a fi lipsită cu totul de reperele fundamentale care valorizează persoana umană, o protejează de tiranie şi îi conferă acea demnitate fără de care omul devine duşmanul omului.

Laicatului ortodox vrea să tragă un semnal de alarmă cu privire la aceste evoluţii îngrijorătoare pe care s-a înscris societatea noastră şi, în acelaşi timp, să atragă atenţia asupra singurei garanţii pe care omul o are în faţa tendinţelor nivelatoare, uniformizante şi dictatoriale de astăzi: concepţia ortodoxă asupra persoanei.

Persoana umană, pentru ortodoxie, este legată ontologic de numele pe care îl poartă. Persoana este un nume, are o identitate unică şi o valoare inestimabilă. Pentru statul birocrat, persoana este un număr, un obiect neînsufleţit care contează doar în măsura în care există în registrele poliţieneşti şi administrative.

Introducerea noilor acte de identitate electronice duce această concepţie impersonalistă a persoanei umane dincolo de gradul acceptabil al unei societăţi care are nevoie de stat. În noua ordine instituţională, nu societatea se serveşte de stat, ci statul se serveşte de societate şi de om. Numai aşa se explică de ce statul încalcă, fără nicio ezitare, drepturi funamentale pe care se angajase să le respecte: dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, dreptul la viaţă intimă, dreptul la libertate.

Credem că prin introducerea acestui sistem electronic de codificare a identităţii persoanei statul devine proprietarul neîngrădit al datelor noastre personale, deci al identităţii noastre. Credem că acest lucru este dăunător, contravine drepturilor fundamentale şi că poate duce la abuzuri foarte mari. Respingem această tendinţă deoarece credinţa noastră mărturiseşte persoana umană şi nu un număr abstract şi codificat electronic.

În toate ţările ortodoxe în care s-a pus problema introducerii actelor de identitate electronice Biserica a luat atitudine şi a cerut statului să îşi revizuiască tendinţele sale de control şi supraveghere a persoanei umane.

Sperăm ca Sf. Sinod să ia atitudinea conformă cu tradiţia ortodoxă şi să amintească societăţii contemporane despre valoarea persoanei umane, cerând statului să renunţe la intenţiile sale de control şi etichetare electronică a cetăţenilor.

Laicatului ortodox deschide, prin conferinţa „Despre actele de identitate electronice: zorii unei noi dictaturi?”, o dezbatere naţională, dusă în spiritul discernământului, spiritului critic şi al fidelităţii faţă de credinţa ortodoxă, credinţa demnităţii omului, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Anexe:

Danion Vasile, teolog: Introducerea microcipurilor în actele de identitate, etapă premergătoare implantării cipului în corpul uman

Introducerea microcipurilor în actele de identitate nu este doar o inovaţie printre altele, ci face parte dintr-un proces lung, care poate dura zeci de ani, a cărui ultimă etapă va fi implantarea cipurilor în trupul omenesc, pe mână sau pe frunte. Cercetările ştiinţifice au fost făcute fără să se ţină seama de cartea Apocalipsei, dar ele ne oferă o confirmare a faptului că mergem spre împlinirea profeţiilor.

Nu putem spune că doar ultima etapă a acestui proces (implantarea microcipurilor în trup) este o problemă de natură spirituală, ci tot procesul – şi implicit fiecare etapă a lui (promovarea codurilor de bare, a cardurilor bancare cu microcip, implantarea microcipurilor în animale, implantarea microcipurilor experimental – pe bolnavi de Alzhaimer, deţinuţi, soldaţi din trupele speciale etc) are o conotaţie spirituală.

Problema este în primul rând teologică, chiar dacă societatea este reticentă faţă de înţelegerea acestui adevăr, fiind în schimb receptivă la tratarea sociologică, psihologică, juridică sau medicală a problemei.

A observa că se împlinesc profeţiile Bisericii despre sfârşitul lumii nu înseamnă a fi fatalist – chiar dacă profeţiile unor sfinţilor şi cuvioşilor vorbesc despre un sfârşit iminent. Creştinii nu îl aşteaptă pe Antihrist, ci aşteaptă a doua venire a lui Hristos. Atitudinile disperate, deznădăjduite, sunt caracteristice sectanţilor, nu ortodocşilor. Tocmai de aceea soluţia este duhovnicească – pregătire pentru o viaţă jertfelnică – prin rugăciune, post, nevoinţă, ascultare de duhovnic.

Fiz. Dr. Alin Teuşdea: Anularea vieţii intime şi a protecţiei datelor personale prin introducerea RFID biometric în actele de identitate

RFID (Radio Frequency IDentification) se utilizează actual la etichetarea mărfurilor pentru o eficientizare a procesului economic de comercializare. Etichetele pot fi pasive, pseudo-active sau active. Ele conţin informaţiile complete despre produs şi despre destinaţia acestuia. Aceste informaţii sunt stocate în cip-uri de memorie de tip EEPROM care suportă operaţiile de citire/scriere.

BIOMETRIA reprezintă procesul de măsurare şi analiză a datelor biologice (fiziologice, comportamentale, etc.).

TEHNOLOGIILE de IDENTIFICARE BIOMETRICE moderne utilizează informaţiile biometrice numerice (digitale). Acestea se obţin prin digitizare şi au ca rezultat o aproximaţie (cuantizare) a celor din lumea reală, fizică. În general, procesarea digitală  a datelor este imediată, facilă şi rapidă.

Procesarea digitală a datelor biometrice a persoanelor începe prin crearea codurilor alfa-numerice de pe actele de identitate, care să constituie „parole” de acces la bazele de date biometrice.

RFID BIOMETRIC conţine datele biometrice (fiziologice şi comportamentale) „in vivo” în memorie. Acest lucru face posibilă „descoperirea” vieţii persoanei „citite” de către oricine are la dispoziţie un cititor RFID – sub orice fel de pretext.

Pr. Marian Florin Puşcaş: Biometria si limbajul digital falsifică printr-un limbaj concret chipul autentic al omului

Biometria şi limbajul digital falsifică printr-un limbaj concret chipul autentic al întregii creaţii într-o realitate virtuală, aceasta la randul ei reprezentând atât expresia absolută a globalizării cât şi a concepţiei panteiste asupra lumii.

Identitatea biometrica reduce persoana umană la condiţia unui subiect căruia îi rămâne dreptul de a se „prezenta” în faţa statului „prin ceea ce (nu) este”, adică o identitate criptată, „fără chip şi fără suflare” ca şi singură opţiune într-o „eră nouă”.  Dictatura curgerii numerelor, dictatura limbajului digital printr-un „cablu ombilical” ce conectează indivizi rămâne o simplă chestiune de constatare.

Ionuţ Gurgu: În toate tarile ortodoxe au existat reactii vehemente la nivelul credinciosilor si clerului faţă de paşapoartele biometrice

In toate tarile ortodoxe unde s-a incercat introducerea de documente electronice – incepand cu Grecia si terminand cu Serbia – au existat reactii vehemente la nivelul credinciosilor si clerului iar sinoadele acestor biserici au luat atitudine impotriva sistemului de identificare a persoanelor ca fiind incompatibil cu demnitatea de om si de crestin.

De mentionat ca asa zisa societate civila ce lupta pentru diferite libertati si drepturi nu s-a facut auzita in aceste momente in care se pun la indoiala cele mai elementare libertati si drepturi civile.

In toate tarile mentionate nu au existat dezbateri publice desi se stia foarte bine ce reactie va declansa introducerea acestor documente. Romania  este ultima tara ce cade victima unui astfel de fait accomplit desi erau foarte bine cunoscute reactiile din lumea ortodoxa.

Sinodul BOR este firesc sa se inscrie in sinodalitatea Bisericilor Ortodoxe surori si sa ia exemplul acestora, chiar daca reactia sa a intarziat nefiresc de mult. Prin atitudinea Sinodului Metropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului Biserica poate intra, însă, în normalitate.

Dragoş Tăcăluţă, avocat: Asistăm la redefinirea „dogmelor” privind drepturile şi libertăţile civile!
Paradigma drepturilor individului care sunt inalienabile este părăsită pentru o concepţie juridică în care statul se serveşte de dreptul juridic pentru propriile sale scopuri. În special de la 11 septembrie 2001 s-au introdus o serie de restrîngeri drastice ale libertăţilor civile sub pretexul securităţii. Drepturile individului sunt, astfel, rescrise şi reîncadrate juridic într-un mod care le goleşte de sens. Puterea politică nu este ţinută, altfel spus, de „zgarda” drepturilor individului.

Asistăm la un paradox juridic: în numele libertăţilor consfinţite de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de Convenţia Europeană, de celelalte pacte şi tratate internaţionale, ni se cere să consimţim la restrângerea unor drepturi. Suntem martori şi participanţi la abolirea drepturilor şi libertăţilor ce au stat la baza articulării “minunatei lumi noi”. Asistam neputinciosi la redefinirea dogmelor privind drepturile si libertatile civile!

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului împotriva Paşapoartelor Biometrice

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.

Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, cârd comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.

În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.

În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca.

† BARTOLOMEU,

Arhiepiscop şi Mitropolit

† ANDREI

Arhiepiscopul Alba Iuliei

† SOFRONIU

Episcopul Oradiei

† IUSTINIAN

Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

†PETRONIU

Episcopul Sălajului

† IRINEU BISTRIŢEANUL

Episcop Vicar Cluj

† VASILE SOMEŞANUL

Episcop Vicar Cluj

† IUSTIN SIGHETEANUL

Arhiereu Vicar Maramureş