Pe blogul lui Claudiu Târziu a apărut ştirea că unii dintre organizatorii Marşului pentru Familie de vineri, 22 mai, au primit sms-uri şi emailuri de ameninţare… cu moartea de la un “homosexual declarat şi un activist pentru drepturile homosexualilor.”

Să reflectăm puţin. Oare la ce fel de campanie de presă am fi asistat dacă acest mesaj de ameninţare ar fi venit, de pildă, pe adresa organizatorilor marşului pro-homosexualitate din partea unui agitat oarecare? La cel fel de linşaj mediatic ar fi fost supuşi cei care promovează valorile familiei tradiţionale, chiar dacă nu ar fi avut vreo legătură? “Extremişti, fundamentalişti, legionaroizi,” şi câte şi mai câte… Ar fi vuit presa românească pe subiectul “înapoierii” românilor şi pe necesitatea urgentă de fi “europenizaţi”, adică reeducaţi. S-a întâmplat acest lucru chiar şi când activiştii familiei tradiţionale nu făceau decât să îşi exprime, democratic, opiniile. Şi foarte probabil se va întâmpla şi acum!

Nu mai departe de anul trecut o asociaţie culturală care organizase “Marşul pentru familie” era privită ca o organizaţie “extremistă”,  iar acum câţiva ani BOR era atacată dur în presa Le Monde pentru “îngustimea” vederilor sale. Aşteptăm să vedem ce va mai fi de această dată.

Cum ameninţarea a venit de la un activist pro-homosexualitate, mass-media nu va spune nimic. Cel mult o va spune ca un fapt divers, dar nu va analiza gestul ca un simptom al unui fenomen social aberant, deviant şi ilegal, aşa cum şi este. Şi nu va “observa” nimeni că agresivitatea descrie cel mai bine modul în care homosexualii îşi “promovează” drepturile. În numerele revistei noastre am arătat şi vom arăta în continuare cum fenomenul social al homosexualităţii este unul al pervertirii firii omeneşti, că foloseşte o agendă bine pusă la punct, o strategie gândită şi, departe de a cere – doar – toleranţă pentru homosexuali, ţinteşte legalizarea pedofiliei.

În acelaşi timp, redacţia Hotnews a adresat candidaţilor pentru euro-parlamentare câteva întrebări, dintre care una asupra dreptului la căsătorie al homosexualilor şi alta despre eutanasie. Un mod subtil de a introduce şi a promova aceste teme pe agenda politicianului. Deja, euro-parlamentarul se presupune ca e bun european în funcţie de cum se raportează la aceste teme. Cu excepţia notabilă a Noricăi Nicolai, majoritatea au răspuns “cum trebuie”, adică, în cel mai “bun” caz evitând răspunsul direct şi în cel mai rău fiind de acord cu uniunile civile. Mai mult, reprezentanţii PD-L sunt total străini de orice valoare conservatoare, dând dovadă de un oportunism ideologic jenant. Cu atât mai mult ies în evidenţă unii reprezentanţi ai ungurilor care resping ideea căsătoriei între homosexuali…

Vezi şi:

• Politicile oficiale de reeducare a popoarelor prin propaganda homosexualităţii