Publicam aici un articol din Cotidianul in care se ataca frontal problema scandaloasa a experimentelor medicale pe copii si handicapati, permise de Noul Cod Civil. Este inca o dovada ca Romania, pentru unele cercuri politice, de afaceri, sau de noi doctori Mengele deghizati, este teren propice pentru realizarea cosmarurilor unora. Desigur, oficialitatile deja se spala pe maini acum, cand tocmai a fost scoasa la iveala intentia pe care au avut-o… Ne aducem aminte si de vaccinul Gardasil, subiect tratat pe larg in revista noastra. Un alt experiment la care, insa, ministerul Sanatatii nu vrea sa renunte.

Copiii şi pacienţii din ospicii, şoareci de laborator „pentru progresul ştiinţei”

Scandalul experimentelor pe oameni, permise prin proiectul Codului civil, s-a internaţionalizat ajungând la comisarul european pentru Sănătate şi la Comisia de Bioetică a CE.

Proiectul noului Cod civil prevede la art. 73 că „intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar se pot efectua numai dacă rezultatele previzibile sunt de natură fie să aducă un beneficiu real şi direct sănătăţii sale, fie să contribuie în mod semnificativ şi cu un risc minim pentru persoana în cauză la dezvoltarea ştiinţei medicale”. Actul normativ aflat în dezbaterea Parlamentului prevede, ca filtru contra abuzurilor, că aceste intervenţii „se pot efectua numai cu consimţământul reprezentantului, al ocrotitorului legal sau, după caz, al mandatarului ori curatorului, precum şi cu autorizarea instanţei tutelare”.

Profesorul Vasile Astărăstoae, membru în Comitetul director de bioetică al Consiliului Europei, a explicat pentru Cotidianul că intrarea în vigoare a acestui text de lege ar transforma România într-o destinaţie privilegiată pentru experimentele medicale ale institutelor şi companiilor occidentale.

„Marile companii sau cercetătorii vor migra spre România pentru a-şi efectua cercetările interzise în ţările lor”, a declarat Astărăstoae. Psihologul clinician Mugur Ciumăgeanu confirmă temerile profesorului Astărăstoae: „Cred că lucrul ăsta deja se întâmplă, pentru că în România accesul la pacienţi se face cu destulă uşurinţă faţă de alte ţări, în care există nenumărate filtre prin care se asigură că nu se ajunge la abuzuri”.

Profesorul Astărăstoae a explicat că, potrivit reglementărilor internaţionale, „persoanele vulnerabile, cum sunt deţinuţii, femeile gravide, minorii sau persoanele lipsite de discernământ, nu pot fi subiecţi de cercetare ştiinţifică decât dacă nu există altă posibilitate de tratament pentru bolile de care suferă şi doar dacă aceste metode experimentale le aduc un beneficiu real”. În România, numărul studiilor clinice pe pacienţi cu discernământ este oricum foarte mare în comparaţie cu ţările occidentale, a completat Ciumăgeanu.

Ministerul Justiţiei a explicat pentru Cotidianul că tratatul semnat de România în 2001 numit şi Convenţia de la Oviedo „prevede că intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică se pot efectua asupra minorilor sau majorilor care, din cauza unui handicap mintal, nu au capacitatea de a consimţi numai dacă au autorizaţia reprezentantului său, a unei autorităţi sau instanţe desemnate prin lege”. Vasile Astărăstoae a identificat însă vulnerabilitatea proiectului în expresia „contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea ştiinţei medicale”. „Convenţia de la Oviedo prevede că intervenţiile se pot efectua strict în beneficiul pacientului, nu şi în cel al cercetării medicale.”

Georgiana Iorgulescu, directorul Centrului de Resurse Juridice, consideră, la rândul ei, drept abuzivă această prevedere. „În cazul proiectului de Cod civil, dincolo de faptul că este permis acest lucru, nu ni se explică în nici un fel scopul «cercetării ştiinţifice», respectiv care este câştigul medical versus riscul pe care îl poate suferi minorul. Aceste articole trebuie retrase în întregime, indiferent de presupusele garanţii pe care încearcă să le acorde consimţământul reprezentantului legal, al tutorelui ori curatorului persoanei «cobai». Întrebarea care rămâne este: de ce astfel de «cercetări ştiinţifice» neexplicitate ca atare în proiectul Codului civil trebuie să aibă loc pe cel mai vulnerabil grup de persoane, anume minori şi persoane lipsite de discernământ?”, a declarat Georgiana Iorgulescu pentru Cotidianul.

La rândul său, ministrul Sănătăţii, Ioan Bazac, a declarat că va solicita Parlamentului eliminarea acestor prevederi şi că va propune amendamente în acest sens. Referitor la acest subiect, comisarul european pentru Sănătate, Androulla Vassiliou, a spus că „la noi nu există o asemenea lege. Noi nu facem experimente nici pe animale, cum să facem pe oameni?”.

Informare după „capacitatea de înţelegere”
Proiectul noului Cod civil prevede că „persoana în cauză trebuie să fie în prealabil şi în mod corespunzător informată cu privire la scopul, natura, consecinţele şi riscurile intervenţiei medicale”. Biroul de presă al Ministerului Justiţiei a explicat pentru Cotidianul cum poate fi informată asupra unei intervenţii medicale persoana lipsită de discernământ. „Informarea se va face în mod «corespunzător», adică potrivit capacităţii sale de înţelegere”, a explicat Ministerul Justiţiei.

Sursa – Cotidianul

Previn vaccinurile Gardasil/Silgard şi Cervarix apariţia cancerului de col uterin? Aceasta era principala întrebare la care ar fi trebuit să se răspundă în campania de informare-dezinformare desfăşurată în România, căci dacă răspunsul este negativ, ce sens ar mai fi avut vaccinarea?!

În prospectul celor două vaccinuri nu se afirmă acest lucru, desigur, pentru a nu fi chemaţi producătorii în judecată în cazul în care s-ar demonstra contrariul. Ei susţin însă că vaccinul protejează împotriva infecţiei cu patru dintre cele peste 100 de tulpini pe care le are virusul HPV.

Atunci, de ce să acceptăm noi vaccinul? În această clipă unul dintre specialiştii Ministerului Sănătăţii, cu aplombul cunoscătorului iniţiat, ar răspunde foarte simplu: Deoarece virusul acesta este cauza declanşatoare a apariţiei cancerului.

Este aceasta însă o constatare ştiinţifică? Desigur, ne-ar veni răspunsul, anul acesta chiar s-a luat premiul Nobel pentru această descoperire.

Ei, dacă s-a luat premiul Nobel atunci putem să ne vaccinăm fetele.

Cam aşa a decurs în mare campania de informare pe care Instituţiile de Sănătate din România au început să o desfăşoare după ce au constatat refuzul ferm al populaţiei de a-şi vaccina fetiţele. Ceea ce uitau specialiştii în discuţie era tocmai o abordare ştiinţifică a chestiunii.

1. Până în ziua de astăzi Institutul Naţional de Cancer din SUA afirmă că nu s-a putut demonstra că există o relaţie directă între HPV şi cancerul de col uterin. De ce? Nicholas Regush scria în Vaccine Madness: „Deja în 1992 se punea întrebarea dacă HPV provoacă cancerul de col uterin. Întrebarea era pusă de Peter Duesberg şi Jody Schwartz, doi specialişti în Biologie Moleculară la Facultatea din Berkeley-California. Printre punctele critice cu care se confruntau în ceea ce priveşte această dilemă, ei au observat că deşi femeile erau HPV-pozitive, totuşi tumorile canceroase nu conţineau decât rareori şi foarte puţine secvenţe ADN–HPV şi gene HPV.” În schimb au observat că rareori cancerul poate fi declanşat de către anormalităţi cromosomiale spontane sau induse chimic, tipice atât în cazurile HPV-pozitive cât şi în cele HPV-negative.

Pe scurt: Duesberg şi Schwartz au arătat că este posibil ca „mai degrabă cancerul este declanşat de către alte carcinogene decât de către virus!” Argumenetul central este următorul: „Deoarece celulele canceroase care se dezvoltă haotic sunt mult mai sensibile la infecţii decât celulele sănătoase, virusurile constituie doar un indicator pentru o dezvoltare anormală şi NU cauza acesteia!”Alţi factori declanşează cancerul de col uterin! (http://www.zentrum-der-gesundheit.de/ia-gebaermutterhalskrebs.html

2. „Se ştie că HPV se transmite pe cale sexuală şi până la 80% dintre femeile active sexual se infectează cu acest virus pe parcursul vieţii, cel mai frecvent între 20 şi 30 de ani La majoritatea dintre ele (70-90%) nu se mai constată după 1-2 ani prezenţa acestui virus. Sistemul imun elimină virusul fără ca să se îmbolnăvească. Doar la 10% din cazuri persistă infecţia un timp mai îndelungat şi poate duce la aproximativ 1% din cazuri la modificări ale colului uterin. Dar şi aceste infecţii persistente se pot vindeca de la sine datorită unui sistem imun sănătos. Cele mai multe cazuri de infecţii nu sunt provocate de tipurile oncogene de HPV. Cu cele 4 tipuri oncogene pe care le conţine, vaccinul Gardasil oferă o imunitate de 5 ani . Un studiu din SUA arată că doar un procent de 3,4% din femei au fost infectate cu cele 4 tipuri oncogene şi doar 1,5% aveau tipul oncogen HPV 16 iar 0,8% tipul oncogen HPV 18.” (http://www.ffgz.de/stellungnahme_hpv-impfung_maerz2008.htm) (Cornelia Burgert, Christina Sachse, März 2008- Pressemitteilung zur HPV-Impfung)

3. Specialiştii consideră că sistemul nostru imunitar poate inactiva virusul, numai că în peste 80% din cazurile cu leziuni canceroase apariţia lor este legată de:

- fumat (nicotina) consumul de nicotină;

- obiceiuri alimentare;

- iradierea;

- contraceptivele hormonale;

- steriletul;

- somn insuficient;

- stress fizic şi psihic;

- consumarea substanţelor cancerigene incluse în alimente.

În mod evident, principala cauză a infecţiilor o constituie relaţiile sexuale cu mai multe persoane. (http://www.ffgz.de/HPV.Stellungnahme08.pdf)

4. Prof. Heinz Harald Abholz, medic la Universitatea de Medicină din Dűsseldorf, afirmă că „nu se cunoaşte durata imunităţii acestui vaccin”.

(http://www.psychophysik.com/h-blog/?p=112, Deutschlandfunk: ZDF – Frontal21, “Wie viel Vorsicht braucht das Land? Kritischer Blick auf den Umgang mit Gebärmutterhalskrebs “.)

5. STIKO – Comisia permanentă pentru vaccinare din Germania – afirmă că „nu se cunoaşte durata imunităţii, dar până la ora actuală există un titru de anticorpi care acoperă imunitatea pentru 5 ani de zile şi nu putem şti dacă va fi nevoie de o revaccinare”. Prin urmare, este posibil ca fetele din România care au fost vaccinate la vârsta de 10 ani să fie nevoite să se revaccineze peste 5 sau 6 ani, poate chiar înainte de a începe viaţa sexuală.

(Epidemiologisches Bulletin Nr.12, 23 März 2007,Seite 97

http://www.rki.de/cln_091/nn_1270420/DE/Content/Infekt/EpidBull/Archiv/2007/Ausschnitte/HPV__STIKO__12__07.html)

(http://www.stern.de/wissenschaft/medizin/:Geb%E4rmutterhalskrebs-HPV-Impfung-Kritik/647240.html)

6. Însuşi Harald zur Hausen – titularul Premiului Nobel decernat în 6 octombrie 2008 afirmă că : „Limita acestui vaccin este că el nu oferă protecţie în 30% din cazuri.” Dacă stăruim puţin asupra acestei afirmaţii vom constata că prin ea se realizează o acoperire perfectă tuturor celor care promovează vaccinul. Dacă o fată oarecare va face cancer de col uterin după ce a fost vaccinată i se va răspunde „ştiinţific” că face parte din cele 30% la care vaccinul nu are efect. (http://www.psychophysik.com/h-blog/?p=112, Deutschlandfunk: ZDF – Frontal21, “Wie viel Vorsicht braucht das Land? Kritischer Blick auf den Umgang mit Gebärmutterhalskrebs “.)

Dar cine va putea să le determine oare pe celelalte 70% în condiţiile în care la sub 1% dintre femei se manifestă acest cancer? Se va putea constitui astfel o fraudă perfectă, imposibil de identificat, mai cu seamă când nu va exista nici interesul.

7. Un număr de 13 cercetători de la diferite Centre de Cercetare din Germania afirmă că eficienţa vaccinului împotriva virusului papiloma uman (HPV) nu a fost suficient de bine studiată. Din acest motiv ei cer Comisiei permanente pentru vaccinare din Germania (STIKO) o reevaluare a vaccinului şi o eliminare cât mai rapidă a erorilor constatate la acest vaccin. După câteva cercetări, experţii sus numiţi au ajuns la un rezultat care arată că de fapt eficienţa vaccinului este mult mai mică decât s-a afirmat la început. Ei afirmă că nici până la ora actuală încă nu s-au aflat multe date despre acest vaccin. O parte din procentele afirmate nu sunt evidente şi nu pot fi dovedite. De asemenea se constată că “informaţiile false despre vaccin generează la tinere şi femei sentimente de teamă şi vinovăţie”. Cei 13 experţii care fac parte din şase Universităţi, un Centru de Cercetare şi un Centru Medical pentru drepturile pacientului, cer o reevaluare a vaccinării împotriva HPV:

Prof. Martina Dören, Prof. Wolf-Dieter Ludwig (Charite, Berlin)

Prof. Rolf Rosenbrock (WZB, Berlin)

Dr. Ansgar Gerhardus, Prof. Claudia Hornberg , Prof. Oliver Razum (Universität Bielefeld)

Prof. Petra Kolip, Corinna Schach, Prof. Norbert Schmacke (Universität Bremen)

Prof. Jűrgen Windeler (MDS, Essen)

Prof. Ferdinand M. Gerlach (Universität Frankfurt)

Prof. Michael M. Kochen (Universität Göttingen)

Prof. Ingrid Műhlhausen (Universität Hamburg).

(http://www.uni-bielefeld.de/gesundhw/ag3/downloads.html)(Informationsdienst Wissenschaft, Pressemitteilung, Torsten Schaletzke, Universität Bielefeld. 26.11.2008.)

Dr. Christa Todea-Gross,

-          medic specialist MG/Medicină de Familie – Cluj-Napoca,

-          Coordonator al Proiectului „Pentru Viaţă” din cadrul Asociaţiei „Christiana” – filiala Cluj, aflată sub patronajul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului,

-          Vicepreşedintele „Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România”

Am cules aceste date despre vaccinul Gardasil/Silgard sau Cervirax din publicaţiile şi site-urile nemţeşti care încearcă de un an de zile să trezească conştiinţa producătorilor acestui vaccin periculos precum şi a celor care îl promovează în continuare ( din motive băneşti) despre pericolul real pe care îl reprezintă pentru sănătatea copiilor, având trista experienţă a două decese în rândul adolescentelor. Scriu cu nădejdea că nu va trebui să existe şi în ţara noastră victime ale acestui vaccin pentru ca să ne putem trezi dintr-un „vis urât” vândut atât de scump românilor.

De ce nu putem crede în Gardasil Impunerea vaccinării cu Gardasil pentru a se preveni, chipurile, apariţia cancerului de col uterin a declanşat în întreaga lume puternice reacţii. Acestea s-au amplificat odată cu trecerea timpului , deşi importante autorităţi medicale au asigurat în repetate rânduri că Gardasilul oferă perfectă siguranţă, adică nu primejduieşte sănătatea femeilor prin efectele adverse pe care le are.

Cum s-ar putea explica reţinerea serioasă pe care cetăţenii ţărilor vizate vaccinării au început să o aibă faţă de instituţiile şi cercetătorii plătiţi din banii guvernamentali pentru a se îngriji de sănătatea populaţiei? Aceleaşi autorităţi care astăzi sunt indignate de faptul că folosirea vaccinului rămâne încă controversată au recomandat ca şi în alte dăţi cu mult aplomb anumite medicamente care şi-au dovedit mai târziu nocivitatea.

Istoria recentă înregistrează zeci de mii de decese, apariţia de malformaţii cancere şi alte boli foarte grave în urma administrării la recomandarea medicului a ultimelor cuceriri ale industriei farmaceutice. Desigur că nu ne referim la milioanele de indivizi care suferă pe întreaga planetă din cauza toxicităţii medicamentelor, dar care nu au cum demonstra sau nu au posibilitatea să se apere în justiţie. Avem în vedere strict cazurile efectelor adverse care nu au putut fi contestate nici măcar de concernele farmaceutice care au în spate zeci de miliarde de dolari şi o armată de cercetători, doctori şi avocaţi pe care-i plătesc extrem de bine. Spre exemplu:

În anii 1960, thalidomide a fost declarat un medicament sigur şi extrem de eficient pentru femeile însărcinate care manifestă o stare de greaţă sau au insomnii. Despre acest subiect au foarte multe să ne spună miile de adulţi care au supravieţuit până astăzi având braţele malformate precum înotătoarele.

Au fost înregistrate peste zece mii de cazuri de copii născuţi cu unele dintre următoarele infirmităţi:

1. absenţa urechilor şi a auzului;
2. malformaţii ale inimii, intestinelor, uterului şi a fierii;
3. defecte ale muşchilor care mişcă ochii şi ale muşchilor feţii;
4. absenţa braţelor sau a picioarelor;
5. mâini şi picioare cu aspect de aripioare.

În anii 1960, a fost lansată pilula contraceptivă, iar femeile au primit asigurări că folosirea ei nu are efecte secundare. Studiile arată acum că pilula poate fi cauza pentru creşterea alarmantă a incidenţelor de atac, infarct şi cheaguri de sânge, dacă este administrată timp de opt ani sau mai mult (British Journal of Medicine, 16 sau 17 septembrie, 2007).

Între anii 1938 şi 1971, nu mai puţin de patru milioane de femei din Statele Unite şi multe din Canada au luat medicamentul dietilstilbestrol (DES) pentru a preveni avortul. Fiicele acestor femei care au fost expuse medicamentului DES în uter au experimentat o gamă de anormalităţi structurale reproductive în uter, în colul uterin şi în vagin. Incidenţa anormalităţii survine în 18% din cazuri, dar ar putea să ajungă până la 33% la cele care au fost expuse la DES în uter. Copiii de sex masculin ale femeilor care au luat DES în timpul sarcinii prezintă o incidenţă crescută a anormalităţilor genitale şi probabilitatea unui risc crescut pentru prostată şi cancer testicular.

Merck Frosst, producătorul Gardasil, a dezvoltat de asemenea un medicament pentru dureri, denumit Vioxx, care a fost ulterior folosit de mii de persoane care suferă de artrită. Din păcate, medicamentul a avut efectul secundar de a provoca infarcte şi atacuri. În consecinţă, medicamentul a fost retras de pe piaţă în 2004, iar Merck Frosst trebuie să facă faţă la mii de atacuri în jutiţie, cu cereri de prejudicii însumând miliarde de dolari. În Statele Unite se înregistraseră 6400 de procese pentru daune până în 2005, compania plătind, de exemplu, numai într-un singur caz 253 de milioane de dolari unei văduve al cărei soţ a decedat ca urmare a unui „tratament” cu Vioxx. Nu mai vorbim despre cele peste 50 000 de decesuri care au fost atribuite acestui medicament.

În 2001, 15 milioane de femei numai în Statele Unite, precum şi alte milioane din Canada şi de peste hotare, au urmat terapia de înlocuire hormonală (H.R.T). A devenit unul dintre cele mai populare tratamente medicale prescrise pentru menopauză, presupusă a permite femeilor să ducă o viaţă lungă şi sănătoasă. Cu toate acestea, în iulie 2002, terapia cu estrogen s-a dovedit a fi mai degrabă un pericol pentru sănătate decât un beneficiu. S-a dovedit că poate constitui un potenţial risc pentru sănătatea femeilor care au trecut de perioada de menopauză prin creşterea riscului de boli de inimă, atacuri, cheaguri de sânge şi cancer la sân. Întrebarea cu privire la numărul femeilor care ar putea să fi murit prematur datorită faptului că medicii le-au prescris această medicaţie, rămâne fără răspuns. O statistică rezonabilă ar ridica numărul la zeci de mii de femei. (New York Times, 16 septembrie 2007).

Cel mai mare producător de medicamente european, GlaxoSmithKline, a produs şi vândut medicamentul pentru diabetici Avandia, situat pe locul doi în topul vânzărilor sale de anul trecut, medicament care a fost ulterior legat de un risc crescut pentru infarct miocardic şi pentru moartea cauzată de probleme cardiovasculare. Ceea ce a dus la scăderea vânzărilor medicamentului cu 38%.

Acestea sunt numai câteva exemple ale înţelepciunii medicale: „astăzi e, mâine nu e”. Încrederea pe care suntem sfătuiţi să o avem anul acesta este retrasă în anul următor. Unul dintre factorii care au contribuit la această revizuire este că tipul de procese experimentale necesare pentru a determina adevărul în privinţa unui medicament este excesiv de costisitor şi de îndelungat, motiv pentru care nici nu sunt puse în practică de multe ori. De aici derivă problema în privinţa acestor medicamente recomandate într-un mod atât de entuziast de către asociaţiile medicale profesionale.

Pentru planul său de marketing, Merck Frosst s-a folosit de lobbişti cu acces la oficiali publici importanţi. În Canada, Ken Boessenkool, acum împreună cu compania de relaţii publice a Hill şi Knowlton din Calgary, au făcut lobby pe lângă guvernul federal în numele lui Merck Frosst. Dl. Boessenkool este un fost consilier al primului ministru Stephen Harper, pe când acesta era liderul opoziţiei. Jason Grier, fostul asistent al directorului George Smitherman de la Ministerul Sănătăţii din Ontario, a făcut de asemenea lobby în numele lui Merck, iar acum Ontario a hotărât să administreze medicamentul adolescentelor.

Consecinţele pe termen lung ale Gardasilului nu sunt cunoscute, lucru admis de producător care recunoaşte că nu cunoaşte efectele vaccinului asupra riscului de cancer la adolescente, asupra sistemului lor imunitar, asupra sistemului lor reproductiv sau efectele genetice. La timpul potrivit, vom cunoaşte toate aceste lucruri – probabil peste 20 sau 30 de ani de acum înainte, când aceste adolescente – subiecte inocente ale experimentului Gardasil – vor fi devenit femei mature, pentru a face cunoscute atunci consecinţele administrării medicamentului în copilăria lor la îndemnul medicului.

Marea parte a datelor au fost preluate din articolul lui Gwen Landolt publicat în ediţia din noiembrie-decembrie a revistei REAL Women of Canada’s Reality.