Din cuprins:

Editorial – Pierderea memoriei ne transformă  în oameni de nimic

Nu mai e nevoie să zicem că trăim astăzi într-o multiplă criză – iar una din formele ei resimţite cel mai acut este lipsa de timp; adesea îi poţi auzi pe cei din jur plângându-se din această pricină. Însă, ca orice criză profundă, şi ea are o rădăcină duhovnicească – iar rădăcina este, în esenţă, îndepărtarea de Dumnezeu, Singurul care ne poate ajuta să depăşim bariera timpului lumii căzute şi apropierea de Veşnicie, timpul cel dincolo de timp… Însă dacă uităm pilda străbunilor noştri, ce deprinseseră măiastru acest tainic meşteşug al unirii cu Dumnezeu prin rugăciune, nu putem ajunge, din păcate, decât la un nimic, adică un gol existenţial din care nu există ieşire – Gheorghe Fecioru dezvoltă şi aprofundează această problematică în editorialul numărului de faţă.

Prăznuiri – Arhimandritul Gavriil din Georgia

Unul din marii părinţi contemporani ai Ortodoxiei, dar din păcate aproape cu desăvârşire necunoscut în România, este Părintele Gavriil de la Mănăstirea georgiană Mtskheta – mărturisitor al credinţei, nebun pentru Hristos, proroc şi făcător de minuni, trecut la Domnul pe 2 noiembrie 1995. Articolul de faţă încearcă să scoată de sub obroc lumina vieţii şi faptelor sale cele sfinte.

Şcoala părinţilor - Problemele de somn la copii

Şi în acest număr, psihologul Adriana Hâncean răspunde întrebărilor trimise de dumneavoastră – de data aceasta, despre dificultăţile întâmpinate de părinţi în privinţa asigurării odihnei necesare copiilor, îndeosebi în primul an de viaţă, când aceasta reprezintă un factor esenţial pentru buna dezvoltare a celor mici.

Cauzele bolilor – Unele protocoale medicale prescriu moartea

Vă prezentăm rezultatele unui studiu realizat de prof. dr. Silvio Garattini, directorul Institutului de Cercetări Farmacologice Mario Negri din Milano, rezultate expuse în ediţia din 26 octombrie 2010 a revistei italiene L’Espresso, însoţite de un scurt istoric al dezastrelor provocate pacienţilor de câteva dintre medicamentele comercializate de marile companii farmaceutice (precum spray-ul pentru astm Isoproterenol, somniferul Contergan, antinevralgicul Phenacitin, anestezicul Hypnomidate, antireumaticul Butazolidin şi multe altele).

Cu noi este Dumnezeu – “Desfrânarea şi beția mi-au omorât sufletul, dar Dumnezeu m-a readus la viață”

Continuăm în numărul acesta povestea Claudiei A. – din păcate, una destul de tipică pentru viaţa multor fete de astăzi: amăgită de dragostea oarbă pentru un băiat, se leapădă de toate cele bune învăţate acasă şi se afundă într-un iad al stăpânirii de poftele trupului, ajungând în cele din urmă la o criză sufletească profundă. Însă Hristos nu-l părăseşte pe om nici în fundul iadului, în beţii, vrăjitorii, chefuri, viaţă de noapte dusă la extrem – ajunge doar ca omul să-şi deschidă larg ochii lăuntrici şi să-I ceară ajutorul…

Spre o vieţuire creştină – Copiii cu nevoie speciale și viața de familie: blestem sau binecuvântare?

D-na Laura Chîlnicean, mama unui copil bolnav de autism, autoarea cărții „Copiii cu nevoi speciale şi viața de familie”, împărtăşeşte din experienţa sa de viaţă şi altor părinţi – căci, oricât de uimitor ar părea în această aşa-zisă “epocă a cunoaşterii”, se ştiu foarte puţine în ziua de astăzi despre problemelor copiilor cu dizabilităţi, cu autism sau cu sindrom Down. Dorinţa mărturisită a autoarei este de a oferi părinților care au copii cu nevoi speciale soluții atât în plan duhovnicesc, cât și în plan social.

Al optulea veac – Ordonanţa creditelor sau despre rolul FMI și al UE în colonizarea României

Sărăcirea populaţiei pare a se fi transformat într-unul din obiectivele principale al mai-marilor acestei lumi – cazul recent al presiunilor FMI pentru abrogarea ordonanţei de urgenţă OUG 50/2010, ce repunea într-un mod radical în discuţie relaţia dintre bănci şi clienţi, dovedesc că sintagma “Marea Finanţă Mondială” acoperă o realitate tot mai tulburătoare. Trebuie să conştientizăm că e vorba de o realitate istorică de netăgăduit şi un model recurent de acţiune al FMI şi al Băncii Mondiale – toate ţările care au contractat împrumuturi de la FMI şi de la BM au sfârşit într-o spirală a datoriilor, în cercul vicios al împrumutului care necesită un alt împrumut…

Minuni - „Am fost operată de Sfântul Nectarie…”

Deşi aproape contemporan cu noi, Sfântul Ierarh Nectarie este deja unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi sfinţi ai poporului român. Puteţi citi în acest număr povestea minunatei supravieţuiri a doamnei Maria Manolache, apărută în cartea „Sfântul Nectarie – minuni în România”, pe care v-o recomandăm din inimă.

Convertiri – „Biserica Ortodoxă este Biserica mea”

Despre impresionanta convertire la Ortodoxie a unui olandez, lucrare a Duhului, de “întoarcere acasă”, săvârşită prin mijlocirea părintelui Mihai Valică din Vatra Dornei, care dă mărturie de adevărul că harul lui Dumnezeu lucrează din plin în cei ce se întorc la Hristos cu toată inima…

Cuvântul duhovnicului

- “Să trăim fiecare clipă cu Hristos”

Am stat de vorbă cu ieromonahul Ilarion (Dan), despre parcursul vieţii sale – de la director de bancă la duhovnic al mănăstirii constănţene Crucea -, despre duhul lumesc, despre poziţia creştinului în atmosfera de la locul de muncă, despre preocuparea pentru carieră.

- “Să postim cu adevărat!”

O selecţie a cuvintelor pline de nelumească înţelepciune ale Stareţului Efrem Filotheitul – singurul ucenic rămas în viaţă al vestitului Părinte aghiorit Iosif Isihastul. Părintele Efrem Filotheitul este cel care în ultimii ani a întemeiat mai bine de douăzeci de mănăstiri ortodoxe în Statele Unite ale Americii şi în Canada, într-o adevărată renaştere duhovnicească a monahismului american.

Din cuprins:

Editorial - Cine este vinovatul?

Lumea de astăzi, în întregul ei, trece printr-o criză deplină – financiară, materială, spirituală, pe toate planurile sale. Însă legile vieţii duhovniceşti ne învaţă că macro-cosmosul, lumea cea mare, nu este în fapt decât o răsfrângere a micro-cosmosului, a lumii celei mici şi lăuntrice care-i omul. Adesea căutăm vinovaţi pentru toate relele ce ne înconjoară în afară, dar răspunsul este mult mai aproape şi mult mai la îndemână – la noi înşine. Dacă înţelegem acest lucru, dacă ni-l însuşim şi ajungem să-l trăim ca o realitate a vieţii de zi cu zi, vom găsi calea de biruire a oricăror împresurări şi necazuri exterioare.

Prăznuiri – Preotul Constantin Sârbu – dăruire şi har

Unul din chipurile luminoase şi adumbrite tainic de harul lui Dumnezeu, ni se arată acum în toată strălucirea sa, ce nu rabdă a zace sub obroc. Părintele Constantin, vestitul duhovnic de la Biserica Sapienţei, s-a aprins din tinereţe de dumnezeiasca dragoste, care l-a îmboldit să se dăruiască fără preget slujirii lui Hristos şi apoi l-a întărit şi însufleţit în bejenia cumplitelor temniţe ale stăpânirii celei fără de Dumnezeu. Făcutu-s-a apoi martor nemincinos al cuvintelor Stăpânului, că “Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntru omului este”, dând chezăşie prin lucrarea minunatelor sale fapte, istorisite de fiii săi duhovniceşti.

Şcoala părinţilor - În familia sa, părintele este asemenea unui grădinar

După cum v-am obişnuit, şi în acest număr încercăm să răspundem întrebărilor primite de la cititori pe tema creşterii copiilor dintr-o perspectivă de viaţă creştină ortodoxă. Mulţi părinţi au, în ziua de astăzi, fiind atât de împovăraţi de griji şi muncă, ispita de a evita voia lui Dumnezeu în privinţa zămisirii copiilor. Uneori într-un duh de necredinţă, conştient sau inconştient, ei ajung să se supere sau uneori chiar să respingă venirea pe lume a unei noi făpturi a lui Dumnezeu, Ziditorul a toate. Iar cum toate se leagă şi se dezleagă în duh, acest lucru are o înrâurire nemijlocită asupra acestei făpturi firave, când vine pe lume. Datoria părinţilor este de a se apleca în rugăciune asupra acesteia şi să înţeleagă că în fiecare se lucrează taina persoanei, chemată la asemănarea cu chipul desăvârşit al lui Dumnezeu.

Cauzele bolilor - Atenţie la noile campanii de vaccinare cu ROR, împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei!

Cunoscutul medic creştin Christa Todea-Gross ne oferă o perspectivă alternativă, documentată şi temeinică, asupra riscurilor pe care le comportă campaniile curente de vaccinare ROR. Prea puţin se vorbeşte în ziua de astăzi despre afecţiunile neurologice şi psihice determinate de vaccinuri, despre boli post-vaccinale precum autismul şi alte probleme de acest fel, într-o societate în care marile concerne farmaceutice ar dori să ne facă să credem că îl pot înlocui pe Dumnezeu – Atotputernicul Tămăduitor al trupurilor şi sufletelor.

Cu noi este Dumnezeu – „Desfrânarea şi beţia mi-au omorât sufletul, dar Dumnezeu m-a readus la viaţă”

Povestea Claudiei A. este, din păcate, una destul de tipică pentru viaţa multor fete de astăzi – amăgită de dragostea oarbă pentru un băiat, se leapădă de toate cele bune învăţate acasă şi se afundă într-un iad al stăpânirii de poftele trupului, ajungând în cele din urmă la o criză sufletească profundă. Însă Hristos nu-l părăseşte pe om nici în fundul iadului, în beţii, vrăjitorii, chefuri, viaţă de noapte dusă la extrem – ajunge doar ca omul să-şi deschidă larg ochii lăuntrici şi să-I ceară ajutorul…

Spre o vieţuire creştină

Manipularea magică – pericolul pornografiei

Şcoala Brâncovenească din Constanţa a organizat în 9 octombrie 2010 conferinţa „Manipularea magică, pericolul pornografiei” susţinută de biofizicianul Virgiliu Gheorghe, cunoscutul autor al unei serii de cărţi despre efectele televiziunii asupra minţii umane. După conferinţă, am înregistrat opiniile unor participanţi despre pericolul reprezentat de televizor şi pornografie pentru societatea noastră.

Memoriul pentru modificarea Legii privind prevenirea şi combaterea pornografiei în spiritul respectării Constituţiei României

În luna octombrie 2010, câteva zeci de asociaţii din întreaga ţară au depus la cabinetul preşedintelui României, la Senat şi la Camera Deputaţilor un memoriu prin care se cere modificarea legii privind prevenirea şi combaterea pornografiei astfel încât noua lege să asigure ocrotirea familiei româneşti şi a valorilor sale, siguranţa personală, demnitatea, libertatea de conştiinţă şi alte drepturi care sunt precizate în Constituţie.

Minuni - Curajul mărturisirii lui Hristos – reportaj de la simpozionul de martirologie „Moartea martirică”

Fundaţia „Sfânta Irina”, condusă de Prof. Dr. Pavel Chirilă şi Compania “Dan Puric” au organizat în data de 11 octombrie a. c., la Bucureşti, la Hotelul Hilton, primul simpozion internaţional de martirologie din România, intitulat “Moartea martirică”. La acest simpozion au participat cunoscute personalităţi universitare şi bisericeşti din ţară (P.S. Sofian Braşoveanul, Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Conf. Dr. Sebastian Moldovan, Prof. Dr. Sorin Lavric, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta) şi din străinătate (Pr. Prof. Dr. Gheorghios Metallinos, Prof. Dr. Rubin Dominic, Prof. Dr. Tristram Engelhardt Jr., Dr. Dmitri Avdeev, Corinna Delkeskamp-Hayes). În cadrul acestui seminar s-au dezbătut mai multe subiecte privind mucenicii şi martirajul, printre care: originile muceniciei, fenomenul neomartirilor, aspecte psihologice ale neînfricării, criterii de definire a martirajului etc. La sfârşitul simpozionului, unii dintre participanţi ne-au împărtăşit câteva gânduri legate de tematica acestui eveniment.

Convertiri – De la „Biserica Apostolică Liberă a Cincizecimii” la Biserica lui Hristos

Avem în faţă o mărturie cutremurătoare, la prima mână, a unui tânăr grec care a fost vreme de ani buni adeptul convins al unei secte penticostale, care astăzi, cu un discernământ duhovnicesc uimitor, pune degetul pe rană în diagnosticarea primejdiilor în care se află cel ce se lasă pradă acestor rătăciri.

Cuvântul duhovnicului - Duhovnicul este foarte important în viaţa de familie

Părintele Ioan Mina ne vorbeşte despre însemnătatea părintelui duhovnicesc pentru viaţa creştinului îndeobşte, dar şi pentru rezolvarea neînţelegerilor şi problemelor familiale – duhovnicul este acela care garantează înaintea lui Hristos de mântuirea omului în măsura în care omul îl ascultă, căci de duhovnic trebuie să facem ascultare: ascultând de duhovnic, ascultăm de Dumnezeu.

Teologica – Să avem îndrăzneală în mărturisirea Ortodoxiei

Redăm în paginile acestui număr omilia rostită cu prilejul praznicului Sfintei Parascheva, la Iaşi, de Arhimandritul Parthenie, stareţul Mănăstirii athonite a Sfântului Pavel, care a însoţit în România racla cu moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul – un cuvânt de o deosebită valoare teologică şi duhovnicească, despre însemnătatea şi relevanţa trăirii şi mărturisirii dreptei credinţe.

Din cuprins:

Editorial - Timpul nu mai are răbdare cu noi

Timpul – această anticameră a eternităţii – pare să nu mai aibă răbdare cu noi şi ceea ce reuşeam să facem ieri când timpul era mai aşezat, astăzi cu greu mai putem duce la bun sfârşit. Dacă ieri timpul era pentru noi, azi parcă noi suntem pentru el – iar el ne aruncă într-un vârtej care nu mai lasă loc şi linişte minţii de a se reculege şi a culege astfel seminţele realităţii. Editorialul semnat de Gheorghe Fecioru surprinde tocmai această dimensiune negativă pe care o are timpul din momentul în care am fӑcut din această lume singura realitate a existenţei noastre: timpul a devenit astfel un tiran căruia noi îi slujim prin mulţimea de nimicuri cu care ne-am îmbibat viaţa, chiar prin nenumăratele „realizări” ale civilizaţiei moderne. Dar timpul poate deveni o binecuvântare din momentul în care acesta îşi redobândeşte funcţia: aceea de a ne deschide tot mai mult lui Dumnezeu, pentru că dacă noi îi dăruim Lui timpul nostru, El ne va dărui nouă veşnicia Lui.

Prӑznuiri – Maica Teodosia (Laţcu) dulceaţa lacrimii ce izvorăşte din iubire

Maica Teodosia Laţcu a fost un om al durerilor, un om pentru care suferinţa se împleteşte cu rugăciunea, iar singurătatea devine întâlnire cu Hristos, mai presus de cuvânt şi de închipuire. În 1948 intrӑ în obştea Mӑnӑstirii Vladimireşti, iar începând cu 1956  Dumnezeu o cheamă mai sus, pe o altă treaptă a suferinţei rânduind sӑ petreacӑ trei ani de zile în temniţele comuniste. Dupӑ eliberarea din închisoare nu mai este primitӑ în mӑnӑstire, însӑ maica Teodosia îşi dedicӑ viaţa lui Hristos scriind poezii şi fӑcând traduceri din Sfinţii Pӑrinţi. Maica Teodosia a avut o însemnată contribuţie şi la tălmăcirea primelor volume de Filocalie, editate de părintele Dumitru Stăniloae.

Şcoala părinţilor

Copilul are nevoie să se întoarcă în braţele iubitoare ale mamei sale după fiecare eşec ori nesiguranţă

Educarea omului: această mare taină! Creşterea copilului: această mare responsabilitate! Din lene, indiferenţă şi egoism am fost învăţaţi să-i privim pe copii asemenea unor păpuşi care trebuie dădăcite şi cam atât, fără a fi atenţi la taina existenţei şi creşterii lor. Psihologul Adriana Hâncean ne arată cât de greşită este această atitutine şi cât de complexă este viaţa copilului chiar numai până la vârsta de 3 ani. Copilul nu e o fiinţă statică, ci una activă, pornită în explorarea lumii exterioare a cărei cunoaştere adecvată nu o poate face fără sprijinul permanent al părinţilor. De aceea – subliniazӑ autoarea articolului – lipsa părintelui în această perioadă a vieţii copilului sau lipsa de înţelegere şi discernământ în creşterea lui poate provoca ample dezechilibre sufleteşti, dar şi trupeşti.

Cauzele bolilor

Statisticile vorbesc: libertinajul sexual şi perversiunile conduc la cancer

Articolul semnat de Virgiliu Gheorghe scoate în evidenţӑ un fapt greu de acceptat de cӑtre unii din confraţii noştri şi anume: licenţa sexuală, desfrâul, perversiunile sexuale în general nu numai că ştirbesc persoana umană, dar îi şi zdruncină serios constituţia psiho-fizică. Nu trebuie acum decât să aruncăm o privire fugară pe secţiunile de „ştiinţă” sau „medicină” ale oricărui cotidian pentru a vedea că suntem permanent sfătuiţi de diverşi „experţi” cum să ne îmbogăţim experienţa sexuală şi cât de „sănătoase” ar fi diferitele licenţe sexuale. Dând însă la o parte triumfalismul mizeriei şi făcând o trecere în revistă a adevăratelor studii ştiinţifice asupra acestui subiect vom redescoperi ceea ce ştiam de mult timp, dar am fost permanent sfătuiţi să uităm. Cancerul de prostată, cel oral şi de gât au cunoscut în ultimul timp o creştere vertiginoasă, specialiştii enumerând printre cauze mai ales licenţa şi perversiunile sexuale.

Loţiunile de plajă, hotdogii şi riscurile de cancer

În rubrica “Cauzele bolilor” regăsim o serie de studii rezumate despre pericolul diferitelor loţiuni de plajӑ folosite împotriva radiaţiilor solare. Componenţa chimică a acestora nu numai că lasă de dorit asupra calităţii lor, dar reprezintă un real pericol la adresa sănătăţii: ele „ar putea să crească viteza cu care celulele maligne se dezvoltă şi răspândesc cancerul de piele”.

Pe de altă parte, o altă serie de studii atrag atenţia asupra pericolului reprezentat de consumul de burgeri şi hotdogi, o problemă care bântuie Statele Unite de multă vreme, dar care se manifestă şi la noi datorită înmulţirii fast-food-urilor. Riscul de tumori cerebrale, leucemie şi o serie întreagă de alte serioase afecţiuni creşte considerabil cu cât consumul acestor produse este mai mare.

Cu noi este Dumnezeu

O minune mare şi necunoscutӑ – minunea salvӑrii pasagerilor de la bordul unui avion ce se întorcea din Ţara Sfântӑ şi care a zburat în timp ce ambele motoare ardeau

A.P. credincioasӑ din Grecia povesteşte marea minune pe care a trӑit-o la bordul unui avion Airbus care se întorcea în Grecia din Ţara Sfântӑ în ziua de 29 august 2003. La scurt timp dupӑ decolarea de pe aeroportul din Tel Aviv ambele motoare ale avionului au luat foc. Toţi pasagerii, inclusiv însoţitoarele de bord au intrat în panicӑ, crezând cӑ în scurt timp vor muri. Însӑ un cӑlugӑr care zbura cu acel avion i-a asigurat cӑ totul va fi bine cӑci a vӑzut-o pe Maica Domnului ţinând avionul de dedesubt. Dupӑ aflarea acestei veşti cӑlӑtorii au prins curaj, au cântat Paraclisul Maicii Domnului, iar Prea Sfânta Nӑscӑtoare de Dumnezeu a sӑvârşit încӑ o  minune, avionul s-a întors la Tel Aviv şi a aterizat fără ca vreunul din pasageri să fie clintit câtuşi de puţin de la locul său!

Steliana, vrăbiuţa lui Dumnezeu o nebună pentru Hristos din zilele noastre

Aceasta este povestea Stelianei, o bătrânică necunoscută de majoritatea oamenilor din jurul ei, care şi-a trăit viaţa liberă ca o vrabie, dar cu totul dăruită lui Dumnezeu. A fost dorinţa ei să nu aibă un cămin. Trăia pe stradă; noaptea – şi vara, şi iarna – dormea pe bănci, în parcuri, în barăci şi în sălile de aşteptare de prin spitale, însă era  întotdeauna plină de dragoste pentru Dumnezeu, pentru sfinţi şi pentru oamenii necăjiţi. Hainele ei erau intotdeauna curate. Orice bănuţ pe care-l câştiga îl dădea milostenie. Nu-i plăcea să fie lăudată, iar cand se întâmpla acest lucru, se prefăcea că e cam „prostuţă” şi nu înţelege…

Era o muncitoare obişnuită. Lucra foarte mult; peste 9 ore pe zi. Toată lumea o exploata, toată lumea îi dădea ordine, iar ea îi asculta imediat şi întotdeauna zâmbind. Pentru majoritatea muncitorilor era „proasta de Steliana”. Faţa ei strălucea întotdeauna, buzele ei murmurau întotdeauna ceva. Dacă ascultai atent, o auzeai spunand: „Slavă Ţie, Doamne”.

Spre o vieţuire creştinӑ – Dragostea nu poate fi instituţionaliatӑ

Articolul prezintӑ un interviu cu Leonard Vancu coordonatorul proiectului „Pro- Viaţă” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brancoveni” despre

modul în care membrii fundaţiei au inţeles că trebuie purtată lupta pentru salvarea vieţii pruncilor aflaţi în pântecele mamelor lor. În finalul interviului Leonard Vancu atrage atenţia asupra faptului cӑ fiecare dintre noi suntem datori sӑ luptӑm împotriva uciderii pruncilor nenӑscuţi: “Având în vedere realitatea cruntă de la noi din ţară, precum şi faptul că vom fi judecaţi şi pentru binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut, cred că toţi trebuie să facem ceva pentru a opri crimele care se petrec în chiar trupul femeii; fiecare trebuie să lupte în felul şi cu posibilităţile sale, dar în primul rând cu inima, căci apoi vine şi sprijinul de la Dumnezeu. Să contestăm şi să demascăm această modă, acest stil de viaţă, în care curvia, crima, consumul nebunesc al plăcerii şi indiferenţa au devenit modele de urmat de către copilaşii noştri, smulşi din sânul familiei şi al Bisericii şi jertfiţi pe altarele patimilor.”

Al optulea veac

Cine vrea discreditarea Bisericii, a Sfintelor Taine şi surparea credinţei oamenilor?

De la celebrul caz Tanacu această întrebare a devenit tot mai legitimă şi îngrijorătoare. Manipularea de către presă a acestui caz împotriva a tot ceea ce înseamnă Biserica şi Tainele ei a făcut ravagii în mentalul colectiv: suntem de altfel deja obişnuiţi din perioada comunistă ca o calomnie bine instrumentată să lase în mintea omului prejudecăţi de neşters pentru lungi perioade de timp. Ceva similar a avut loc de data aceasta cu tragicul eveniment al morţii unui bebeluş din Moldova de peste Prut după ce acesta a fost botezat după rânduiala ortodoxă prin scufundare. Momentul a fost imediat speculat şi s-a lansat „certitudinea” că micuţul ar fi murit înecat datorită botezului, deşi din înregistrări se vede că acesta este cât se poate de viu ieşind din cristelniţă. Că a fost un atac premeditat la adresa Tainelor Bisericii se poate vedea şi din campania de denigrare a tainei botezului prin scufundare, sugerându-se adoptarea stropirii catolice. Dar ce taină ar mai fi aceasta dacă nu e săvârşită după porunca Mântuitorului şi a canoanelor lăsate de El prin Sfinţii Părinţi?

Convertiri – „Simt în suflet o foame şi o sete de Dumnezeu” – de vorbă cu un musulman venit la Ortodoxie

Interlocutorul nostru, Alexie, este un fost musulman care  a căutat mult timp adevărul. Iar în momentul în care L-a cunoscutpe Hristos şi a venit la dreapta credinţă în El, la Ortodoxie, a înţeles cuvintele Mântuitorului: „adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Deşi a devenit ortodox doar de un an de zile, la o vârstă trecută puţin de 40 de ani, fratele nostru Alexie impresionează prin simplitatea credinţei, prin dragostea nefăţarnică ce o are faţă de aproapele şi faţă de Mântuitorul Hristos. Alexie ne povesteşte cum L-a cunoscut pe Hristos, despre botezul sӑu şi cum au lucrat în sufletul sӑu Taina Spovedaniei şi a Împӑrtӑşaniei. Alexie este convins de faptul cӑ mulţi musulmani şi iudei vor veni la Ortodoxie.

“ Să ştiţi că va veni vremea, şi nu mai este mult pană atunci, când mulţi musulmani şi iudei vor veni la Adevărul-Hristos. Deja au avut loc în rândul acestor popoare unele veniri la Ortodoxie – puţine, ce-i drept, dar văd în asta abia începutul. Rog pe Bunul Dumnezeu să-i lumineze şi pe alţii aşa cum m-a luminat şi pe mine, şi să-i aducă de la întuneric la Lumină, de la moarte la Viaţă” mӑrturiseşte Alexie în finalul interviului.

Cuvântul duhovnicului – Gheronda Ambrozie Lazaris (1912 – 2006)

Redăm câteva fragmente din viaţa Bătrânului Ambrozie, extrase şi traduse din cartea „Gheron Amvrosios Lazaris – O pnevmatikos tis Monis Dadiu”, apărută în limba greacă în 2009, în exclusivitate pentru cititorii „Familiei Ortodoxe” şi nu numai, spre folos duhovnicesc şi întărire în credinţă. Viaţa Bătrânului Ambrozie este o propovăduire tăcută, adeverind faptul că astӑzi şi până la sfârşitul veacurilor Biserica Ortodoxă naşte şi va naşte prin Duhul Sfânt sfinţi. Bătrânul Ambrozie, aşa cum mărturisesc mulţi oameni ce l-au cunoscut, îi vedea adesea pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe Arhanghelul Mihail, pe îngeri şi pe unii dintre sfinţi. Impresioneazӑ în mod deosebit întâlnirea cu Sfinţii Doctori Fӑrӑ-de-Arginţi Cosma şi Damian care l-au vindecat atunci când şi-a rupt piciorul.

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Din sumar:

Editorial - Au venit inundaţiile. Ce ne-a mai rămas?

Editorialul analizează pricinile pentru care se abat asupra poporului nostru inundaţiile şi alte nenorociri, precum şi starea sufletească a celor mai mulţi dintre cei care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale. „Harul Duhului Sfânt păzeşte lumea în faţa tuturor revărsărilor de răutate diavolească”, spune Părintelui Paisie Aghioritul. Dar harul se îndepărtează de la popor când acesta se adânceşte în păcate mari cum ar fi avortul, desfrânările şi celelalte nedreptăţi. Din păcate cei mai mulţi dintre semenii noştri nu vӑd în ceea ce se întâmplă rău în ţarӑ mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Aşa cum spunea Dl. Băsescu când i-a vizitat pe sinistraţi: ar trebui să ne asigurăm locuinţele prin contracte de asigurare. Dar de un alt fel de contract avem nevoie şi nu de acela la care se gândea preşedintele ţării. Cum se poate încheia acest contract de asigurare? În primul rând, crezând din tot sufletul în Dumnezeu şi nu în Europa, în America, în preşedinţi precum Băsescu, Iliescu, Constantinescu sau în alte asigurări omeneşti. Apoi, rugându-ne la Dumnezeu pentru sănătate, mai curând decât să ne încredem orbeşte în medici; cerând pace sufletelor şi nu bunăstare materială; smerenie şi dragoste în locul slavei deşarte şi al pricinilor desfrânării trupeşti şi ferindu-ne cu toate puterile noastre de păcate.

Prăznuiri - Părintele Ilie Lăcătuşu – omul lui Dumnezeu

Părintele Ilie Lăcătuşu este un preot care s-a sfinţit în prigoana comunistă, îndurând cu smerenie şi fără compromisuri umilinţa vieţii de întemniţat. A fost arestat în mai multe rânduri şi a cunoscut regimul crunt de la Canal, fiind inclus în brigada de preoţi destinată exterminării. Părintele Ilie Lăcătuşu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un om al rugăciunii ; indiferent de ce se întâmpla în jurul său, părintele era neîncetat cu mintea la Dumnezeu, al Cărui Nume Îl chema în toată vremea. Trupul său se află în Bucureşti, în cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti, şi are toate caracteristicile Sfintelor Moaşte: nestricăcios, frumos mirositor, uscat şi uşor, pielea de culoarea alunului, păstrându-şi dimensiunile şi aspectul, nepricinuind teamă celor ce-l privesc, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme. Mulţi credincioşi care au mers şi i s-au închinat şi i-au cerut ajutorul au primit tămăduire sufletească şi trupească, au fost ajutaţi pentru a depăşi situaţiile grele prin care au trecut.

Şcoala părinţilor – Cum putem trata gelozia fraternă

Gelozia fraternă: pare o realitate măruntă în cadrul familiei, însă e de fapt extrem de importantă. La apariţia unui nou membru în cadrul familiei, copilul – care până atunci se afla singur în centrul atenţiei – începe să experimenteze sentimente de gelozie pe noul venit. Lăsate la voia întâmplării, aceste sentimente se pot acutiza dând naştere unor adevărate sciziuni în familie dacă nu sunt tratate la timp cu delicateţea şi discernământul necesare. În cadrul acestui material doamna psiholog Adriana Hâncean enumeră câteva remedii ale geloziei fraterne şi propune câteva strategii pentru părinţii care pot întâmpina aceste probleme. Implicarea copilului în apariţia pe lume şi creşterea noului venit stă la baza acestor strategii de depăşire a sentimentelor de gelozie fraternă.

Cauzele bolilor – Controlul populaţiei prin glutamatul de monosodiu

Cea de-a doua parte a anchetei realizate asupra glutamatului de monosodiu – acest potenţiator de gust de găsit peste tot în hrana noastră şi denumit „nicotina alimentelor” – scoate în evidenţă rezultatele a peste 30 de ani de cercetări realizate asupra efectelor acestei substanţe la animale şi oameni. Iar rezultatele arată în mod zdrobitor că glutamatul de monosodiu nu este numai un factor ce provoacă dependenţă ci mai ales unul care provoacă ample dezechilibre psiho-fizice: de la diabet şi obezitate până la afectarea hormonului de creştere, a capacităţilor cognitive şi ajungând la boli precum Alzheimerul.

Cu noi este Dumnezeu – “Regret fiecare clipă petrecută departe de Hristos!” – mărturia unui fost rocker

Mulţi tineri sunt fascinaţi de muzica rock, îşi ascultă ore în şir idolii considerând că asocierea dintre rock şi satanism este doar o poveste, minţindu-se fără să vrea că formaţiile lor preferate doar afişează nişte simboluri sataniste mai mult pentru a fi la modă, fără a avea nicio legătură cu diavolul. Majoritatea rockerilor sunt convinşi de faptul că muzica lor preferată nu are cum să le facă rău fiind pentru ei o simplă pasiune. Andrei C. este un tânăr, student la Teolgie, care dă mărturie despre cum şi-a vătămat sufletul în perioada în care a fost rocker. Despre starea sufletească din acea perioadă Andrei ne-a mărturisit: “Simţeam o fericire de suprafaţă, pe care mi-o dădea diavolul. Dar îmi aduc aminte că în adâncul sufletului tot timpul eram supărat, nefericit. Nimic nu mă mulţumea, aveam o privire încruntată. Banii niciodată nu-mi ajungeau, deşi aveam ce cheltui, pentru că spre deosebire de alţi prieteni proveneam dintr-o familie mai înstărită. Cu toate acestea parcă totul se ducea de râpă. ”

Drumul către Hristos i l-a arătat părintele David de la un schit din judeţul Constanţa, iar mai apoi ieroschimonahul Vasile de la mănăstirea Petru Vodă. Andrei suferă văzând în jurul lui atâţia tineri rockeri, se roagă pentru ei să-L cunoască pe Hristos considerând că : “În momentul în care Îl vor cunoaşte o să regrete fiecare clipă petrecută departe de El, aşa cum o fac şi eu. M-aş bucura să cugete fiecare dintre ei seara sau când găsesc un moment de linişte că în fiinţa fiecărei persoane sălăşluieşte Domnul. ”

“Boala m-a adus aproape de Dumnezeu…”

Cea de-a doua mărturie a rubricii „Cu noi este Dumnezeu” ne prezintă povestea Elenei B. o femeie care a adus pe lume o fetiţă deşi avea mari probleme de sănătate: a fost operată de cinci ori la ficat (de două ori – chist hidatic, de trei ori – abces interhepatodiafragmatic) şi a avut două eventraţii post-operatorii ştrangulate. Medicii pe care i-a întâlnit o îndemnau să facă avort repetându-i de fiecare dată că dacă vrea să păstreze copilul va muri în timpul sarcinii. Pe tot parcursul celor nouă luni de sarcină Domnul a făcut minuni mari cu Elena salvând-o pe ea şi pe fetiţa din pântece când erau la un pas de moarte.

Spre o vieţuire creştină – “Avem această şansă, de a ne mântui şi sfinţi prin copii noştri”, reportaj la Fundaţia “Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Constanţa

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţului Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului şi Dobrogei, Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Constanţa a demarat în anul 2005 cel mai important proiect al său şi anume înfiinţarea unei grădiniţe şi a unei şcoli creştin-ortodoxe, forme de învătământ creştine absolut necesare în societatea antihristică în care trăim. „Nu credem că poate fi un lucru mai important şi mai stringent în zilele noastre decât educarea copiilor în duhul lui Dumnezeu; aceasta ar fi singura garanţie că fiii şi fiicele noastre vor ajunge oameni de care să ne putem bucura şi pentru care să avem a da un bun răspuns când va sosi clipa judecăţii. Avem această şansă, de a ne sfinţi şi mântui prin copiii noştri.” – ne-a declarat Înaltpreasfinţia sa Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului şi Dobrogei. De asemenea în reportaj aflăm motivele pentru care părinţii au ales să-şi înscrie copiii la grădinţa şi şcoala ortodoxe, dar şi despre modul în care se derulează activităţile la aceste forme de învăţământ.

Al optulea veac – Exploatarea de la Roşia Montană: război economic şi atentat la sănătatea poporului român

Investigaţia realizată de această dată în cadrul secţiunii Al optulea veac tratează un subiect tot mai dezbătut în ultima vreme în ţara noastră: exploataţia minieră de la Roşia Montană. Jaful la care e supusă ţara noastră datorită corupţiei clasei politice este unul fără precedent: în dispreţul logicii şi al bunului simţ reprezentanţii statului român au concesionat pe mai nimic cea mai bogată zonă în aur din Europa, dar şi în capital simbolic – Roşia Montană fiind cea mai veche aşezare din România. Realizată cu ceanuri – simbolul barbariei moderne – exploataţia condusă de firma canadiană Gabriel Resources îi va aduce acesteia un profit de cel puţin 13 miliarde de dolari, statul român mulţumindu-se cu firimituri. Nu numai atât, dar va lăsa în urmă un pământ otrăvit şi stors de vlagă. Acţionarii companiei canadiene însă dau cel mai mult de gândit: mari companii implicate în afacerile sângeroase cu diamante din Africa, mari speculatori mondiali etc.

Noua eră şi „noua” televiziune

Avem în materialul realizat de cercetătoare greacă Dafnis Varvitsiotis şi tradus pentru Familia Ortodoxă un excelent tablou sinoptic al epocii în care trăim: caracteristica fundamentală a „noii ere”, aşa cum o denumeşte cercetătoarea, este tendinţa de a distruge tot ceea ce ţine sau ar putea aduce aminte de Vechea Ordine, Vechiul Regim, Vechea Gândire, în sfârşit Vechea Lume – acea lume pentru care ordinea ei se fundamenta într-o ordine superioară. Războiul declarat de Noua Eră şi Noul Iluminism Vechii Orânduiri este unul total, dar în ultima vreme el a devenit mult mai eficient prin intermediul televiziunii, care luptă prin toate mijloacele împotriva căsătoriei şi a familiei, a maternităţii, a istoriei şi patriotismului şi mai ales împotriva creştinismului. Şi încearcă să impună lumii o nouă ideologie atotcuprinzătoare care promovează libertatea sexuală, avortul, homosexualitatea, umanismul, toleranţa. Filosofia care stă la baza noului iluminism este deconstructivismul – adică „distrugerea creativă” a tot ceea ce ţine de vechea ordine – şi antropocentrismul absolut: în centrul lumii stă omul cu toate poftele şi dorinţele lui, la care pretinde că are dreptul în mod absolut.

Teologica – “Pentru că îi iubim trebuie să le spunem adevărul”, interviu cu Mitropolitul Athanasie de Limassol

Dupӑ cum se ştie la începutul lunii iunie a acestui an Papa a efectuat o vizitӑ în Cipru, vizitӑ care a creat mari tulburӑi în rândul credincioşilor. Interviul prezentat în acest numӑr i-a fost luat Mitropolitului Athanasie de Limassol la sfârşitul lunii mai 2010, înainte cu câteva zile de vizita Papei în Cipru. Mitropolitul Athanasie explicӑ foarte clar de ce acestӑ vizitӑ a smintit Biserica, care sunt ereziile Bisericii Catolice şi ce fel de comunicare trebuie sӑ existe între ortodocşi şi cei de alte confesiuni : „Putem purta un dialog cu oricine, cu atât mai mult cu eterodocşii şi cu cei de alte religii. Dar una este să purtăm dialog, şi alta să-l primeşti pe Papă ca pe un episcop canonic. El, pentru noi, ortodocşii, este eretic, adică rupt de Biserică – deci nu este episcop.” De asemenea Mitropolitul Athanasie ne arată ce ascund vizitele Papei: “Vaticanul nu acţionează la întâmplare, nici nu face mişcări naive. Toate vizitele oricărui Papă au scopul de a-l prezenta drept lider mondial al creştinismului. În acest moment, însă, el nici măcar nu este episcop canonic, nu e ortodox, deci nu este în măsură să se prezinte pe sine ca primul dintre episcopi…”

Cuvântul duhovnicului – Pustnica Teodora din munţii Neamţului

În acest articol, care trimite cititorul cu gândul la viaţa Sfintei Maria Egipteanca, redăm discuţia pe care pustinca Teodora a avut-o cu un părinte de la Mănăstirea Sihăstira şi din care aflăm cât de importantă este pocăinţa pentru mântuire, dar şi ce se întâmplă cu sufletele oamenilor dupӑ ce pӑrӑsesc aceastӑ viaţӑ. Din dorinţa ca toţi fraţii în Hristos să ştie ce ne aşteaptă dincolo de moarte, Maica Teodora vorbeşte cu multă simplitate şi smerenie despre mortea şi învierea ei, despre întâlnirile cu demonii şi despre oamenii pe care i-a întâlnit dincolo, despre ajutorul primit de la Maica Domnului şi de la Sfântul Ioan Iacob. Povestea acestei pustnice ne îndeamnă pe fiecare la pocăinţă, la meditaţie asupra felului cum ne ducem viaţa pentru a putea câştiga Raiul.

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Din sumar:

Editorial

Când oare ni s-a inoculat ideea că nu avem suflet!?

Editorialul din acest număr atrage atenţia asupra faptul că foarte mulţi dintre noi, chiar dacă ne declarăm creştini, acordăm o atenţie foarte mare trupului, comparativ cu sufletul. Ne-am lăsat duşi de duhul lumii şi ne-am pus nădejdea doar în trup. De la trup însă ne vine durerea şi tulburarea, în timp ce sufletul a ajuns o persona non-grata, exilat la marginea fiinţei noastre. Dacă ne-ar păsa cu adevărat de suflet,  dacă am crede cu adevărat în învăţătura creştină, ne-am duce întâi de toate, atunci când avem probleme de sănătate, la doctorii sufletelor noastre – duhovnicii – pentru ca prin baia spovedaniei să ne curăţim sufletele. Este necesar să tămăduim sufletul prin curăţirea de păcat, a cărui stricăciune ne-a întinat şi îmbolnăvit viaţa. Dacă am ţine seamă de faptul că înainte de toate avem un suflet nemuritor ce stă neîncetat în faţa lui Dumnezeu şi am începe trebăluirea noastră zilnică prin această lume cu un Doamne Iisuse Hristoase… cât de uşoare ar deveni trupurile noastre şi cât de transparentă lumea!

Prăznuiri

Sfântul Luca al Crimeei, doctor fără-de-arginţi şi mărturisitor al Ortodoxiei în prigoana comunistă

Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia. Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre.

Şcoala părinţilor

Cum ne putem apăra copiii în faţa violenţei?

Psihologul Adriana Hâncean răspunde în acest număr al revistei unei mari probleme cu care se confruntă copiii la şcoală: violenţa în rândul tinerilor, mulţi dintre ei fiind bătuţi, ironizaţi, agresaţi verbal de către colegii lor.

Cifrele sunt îngrijorătoare pentru ţara noastră, conform unui studiu realizat de Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în 37 de ţări, România ocupă, din păcate, unul din locurile fruntaşe în ceea ce priveşte violenţa în şcoli. Doamna psiholog ne atrage atenţia că, potrivit specialiştilor, „agresivitatea socială împreună cu cealaltă extremă a sa, timiditatea socială, sunt expresia unei dezvoltări inadecvate a abilităţilor de relaţionare socială şi emoţională”. În acest context se constată tot mai mult fenomenul de „bullying”, de hărţuire a copiilor mai timizi, sensibili şi nesiguri pe ei de către cei mai impulsivi. Pentru dezamorsarea comportamentelor de tip „bullying” se cere schimbarea atitudinii interioare a copilului (pentru a-i întări curajul, autonomia, spiritul de echipă) şi dezvoltarea umorului şi autoirioniei. De asemenea copilul trebuie învăţat să se roage atât pentru sine cât şi pentru cel de lângă el.

Cauzele bolilor

Cel mai bine se vinde hrana otrăvită

Monoglutamatul de sodiu, aditivul alimentar care ne omoară încetul cu încetul

Cine şi-ar fi putut da seama acum un secol că hrana va deveni într-un viitor nu prea îndepărtat un mijloc de control al populaţiei, o armă într-un război împotriva ei!? Dar chiar în urmă cu un secol, un cercetător japonez a reuşit să extragă substanţa care dă un gust bun mâncării, făcând-o chiar irezistibilă pentru noi: glutamatul de monosodiu. În condiţiile unei alimentaţii naturale efectele acestuia sunt atenutate de multe alte procese, astfel încât receptorii şi neurotransmiţătorii din creier nu sunt supraexcitaţi. Dar în momentul în care glutamatul devine un ingredient folosit în mod artificial numai pentru a potenţa gustul, atunci are loc un proces de supraexcitare a celulelor nervoase din creier, ceea va conduce nu numai la obezitate şi diabet, dar chiar şi la tot mai cunoscutele boli neurologice precum Alzheimerul. Articolul descrie istoria „nicotinei” din hrana noastră şi efectele dezastruoase pe care le are asupra corpului plecând de la studiile de specialitate realizate în ultimii 30-40 de ani şi care surpind un fenomen nemaicunoscut până acum: acela al unei populaţii bine hrănite, chiar îmbuibate, dar malnutrite.

De ce sunt depresivi şi chiar se sinucid mulţi dintre tinerii zilelor noastre?

Cel de-al doilea material din cadrul rubricii Cauzele bolilor răspunde în mod documentat unei sincere şi impresionante scrisori trimise de o tânără liceană care-şi face cunoscut zbuciumul unei decizii, zbucium în care poate fi surprinsă o întreagă generaţie. Primind în copilărie o educaţie creştină, tânăra noastră s-a îndepărtat treptat de ea, dar a păstrat în ea icoana acelui paradis al copilăriei. Între timp în liceele noastre s-a instaurat o adevărată cultură şi modă a licenţei sexuale, astfel încât tânăra este luată peste picior datorită fecioriei sale şi încurajată de colegi nu numai să cedeze presiunilor prietenului său dar chiar să treacă la unele perversiuni sexuale. Ce să facă? În această dilemă se află mulţi dintre tinerii zilelor noastre, dar dacă toţi aceştia ar cunoaşte efectele devastatoare pe care le are desfrâul asupra trupurilor şi sufletelor lor, ar sta poate să se gândească de două ori înainte să se hotărască. Depresiile, bolile venerice şi chiar sinuciderile s-au înmulţit printre tineri tocmai datorită acestui flagel al desfrânării, iar studiile ştiinţifice devin tot mai detalite în a surprinde legăturile cauzale între aceste două fenomene.

Cu noi este Dumnezeu

„Fericit este omul care-şi va umple casa de copii” (Psalmul 126:5) – interviu cu nonagenara Aglaia Mihoc, mamă şi bunică a zeci de preoţi

În zilele noastre sunt tot mai multe femei care se opun voinţei lui Dumnezeu şi îşi ucid pruncii în pântece, unul din motive fiind că vremurile sunt foarte grele şi nu au cu ce să-i întreţină. Aglaia Mihoc din Suceava ne demonstrează contrariul : că Dumnezeu are grijă de făptura sa oricând şi oriunde. Astfel a dat naştere şi a crescut 10 copii în perioade mult mai aspre decât cele din zilele noastre, a trӑit ani de foamete şi de rӑzboi. Şi-a pus tot timpul nădejdea în Domnul şi după cum mărturiseşte : „Dacă mai îmi mai dădea vreo doi tot îi creşteam. Şi acum mai erau încă doi care să aibă grijă de mine.”

La 90 de ani Aglaia Mihoc are astăzi foarte mulţi urmaşi peste 60 de nepoţi şi peste 70 de strănepoţi, mulţi dintre aceştia fiind preoţi (familia Mihoc este de altfel una din cele mai numeroase familii de preoţi). Deşi este o femeie simplă, de la ţară, interlocutoarea noastră ne vorbeşte cu multӑ înţelepciune despre încercӑrile prin care a trecut, dar şi despre credinţӑ în Dumnezeu, pocӑinţӑ, înfruntarea rӑului şi dragostea faţӑ de aproapele.

Spre o vieţuire creştină

Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul! – Aspecte de la marşurile pro-viaţă organizate în ţară

În perioada 29 mai -  01 iunie a.c. mai multe asociaţii din ţară au organizat diverse manifestări prin care au încercat să sensibilizeze opinia publică cu privire la una din problemele cele mai grave cu care se confruntă astăzi ţara noastră: avortul. Dumnezeu a spus „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul! (Geneză, Capitolul 1). De felul cum este îndeplinită această poruncă răspundem fiecare dintre noi prin atitudinea pe care o avem  în faţa celor care vor să omoare sufletele nevinovate. Revista Familia ortodoxă vă prezintă declaraţii şi fotografii primite de la o parte din cei care anul acesta au fost implicaţi în coordonarea unor activităţi dedicate prӑznuirii în ziua de 01 iunie a copilului născut şi nenăscut. Deşi marşurile şi manifestӑrile pro-viaţӑ au avut loc numai în  Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Suceava, Târgu-Jiu, Paşcani şi în alte câteva localitӑţi din ţarӑ tinerii participanţi reprezintă întru-un fel conştiinţa vie şi trează a poporului român.

Cuvântul duhovnicului

„Dacă vin ateii aici şi văd aceste frumuseţi, vin la credinţă!” – interviu cu Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

Într-unul din numerele trecute ale revistei noastre v-am prezentat un reportaj de la Grădiniţa «Sfântul Ioan cel Nou» de la Suceava, instituţie care a fost înfiinţată şi care funcţionează cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop al  Sucevei şi Rădăuţilor. Am redat atunci o parte din dialogul a pe care l-am avut cu  Înaltpreasfinţia sa promiţând să revenim cu interviul integral. Ne-am bucurat că în ciuda programului încărcat a avut răgaz să ne primească, să ne binecuvânteze şi – prin ceea ce ne-a povestit – să ne întărească în dreapta credinţă şi în dragostea faţă de neam şi de ţară. Părintele ne-a vorbit despre felul în care se derula legătura dintre şcoală şi Biserică în vremea copilăriei Înaltpresfinţiei sale, despre felul cum erau prăznuite sărbătorile şi despre cum poporul nostru şi-a manifestat dragostea  faţă de ţară de-a lungul istoriei. Deşi trӑim într-un stat laic, care nu-l acceptă pe Dumnezeu în viaţa sa, părintele Arhiepiscop Pimen consideră că acest stat laic este pentru moment, din cauza păcatelor noastre şi este îngăduit de Dumnzeu pentru întărirea noastră în credinţă.

Convertiri

Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului: „Învăţătura despre Papă este cu desăvârşire străină şi contrară adevărului” (III)

În acest număr prezentăm în cadrul rubricii Convertiri ultima parte dintr-un articol mai amplu semnat de Episcopul Pavel al Nazianzului în care acesta descrie periplul său de la o existenţă de simplu monah franciscan într-o mănăstire din Spania, la conştientizarea erorii papale şi convertirea la Ortodoxie. În această ultimă parte, fostul călugăr franciscan ne descrie nu numai polemicile antipapale pe care le avea în momentul desprinderii sale de catolicism, dar şi treptata sa apropiere de Ortodoxie, petrecută cu atât mai firesc cu cât fostul catolic stăruia în căutarea Adevărului, dar şi în mărturisirea Lui: în mărturisirea faptului că nu Papa, ci Hristos este Capul Bisericii: „În această perioadă eram deja ortodox fără să-mi dau seama; ca şi ucenicii ce mergeau spre Emaus alături de Dumnezeiescul Învăţător, străbătusem o transformare alături de Ortodoxie, fără să recunosc definitiv Adevărul decât la urmă”.

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Din sumar:

Când omul nu mai conştientizează că este om…

Editorialul ce deschide numărul 16 al Familiei Ortodoxe surprinde, de această dată, o trăsătură fundamentală a epocii noastre: „Oamenii nu ştiu – nu mai ştiu – să spună exact cine şi ce sunt”. De ce? Pentru că în zilele societăţii obiectelor şi imaginilor posedate sau idolatrizate – pe undeva, acelaşi lucru – a fi a intrat într-o mare criză. Iată criza care le naşte pe toate celelalte: a fi al omului despărţit de Părintele său Ceresc (Singurul Ce este prin Sine) se transformă pe rând în a avea, a poseda, a fi posedat - până la nebunia de a nu mai face nimic. Eşecurile şi nefericirea, depresia şi sinuciderile, drogurile, tehnicile orientale de disoluţie  a sinelui şi stilurile muzicale psihedelice – toate sunt simptomele bolii ereditare de care suferã tânărul zilelor noastre. Numai cei ce-şi întăresc în Hristos inima şi mintea, firea şi ipostasul personal nu vor suferi dezamăgirea că sunt nimeni.

Prăznuiri

Prezentăm în acest număr mărturisirea de credinţă a doi sfinţi pomeniţi în luna mai, care, din dragoste de Hristos, au suferit moarte martiricã prin decapitare – unul în vechime, altul în zilele de noastre, dând mărturie că “ Iisus Hristos ieri şi astăzi şi în veac acelaşi este”.

Sfântul nou mucenic Evghenie Ostaşul s-a născut pe  23 mai 1977, în apropiere de Moscova. În 25 iunie 1995 a început serviciul militar şi, după instrucţia necesară, în 13 ianuarie 1996 a fost repartizat la posturile de frontieră din Cecenia. Exact după o lună, pe 13 februarie 1996, a fost luat ostatic. Rebelii, pentru că au văzut că poartă cruce la gât, au încercat să îl distrugă psihic pentru a-l determina – dacă era posibil – să-şi renege credinţa, să-şi lepede crucea, să devină musulman, pentru a-l transforma în călău şi ucigaş al altor prizonieri. Întrucât a refuzat sã-şi scoatã crucea de la gât, Evghenie a  fost omorât în mai 1996, alături de alţi trei prizonieri. Mama lui Evghenie şi-a vândut casa şi alte lucruri pentru a face rost de banii necesari răscumpărării trupul fiului ei. Cecenii i-au dat în plus o casetă cu martiriul noului mucenic şi i-au istorisit torturile la care a fost supus. În multe zone ale Rusiei, Sfântul Mucenic Evghenie se aratã ca un ostaş cu mantie roşie şi săvârşeşte minuni.

Sfântul nou-mucenic Ahmed, mărturisitorul “musulman” al lui Hristos

Ahmed a fost un musulman care L-a cunoscut pe Hristos prin intermediul uneia din roabele sale creştine. În momentul în care a participat la o Liturghie, şi-a dat seama că Ortodoxia este singura credinţă adevărată, s-a botezat şi, cuprins de dragoste de Hristos, L-a mãrturisit pe Acesta la un banchet în faţa prietenilor săi musulmani. “Cel mai mare lucru din câte sunt pe lume este credinţa creştinilor în Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, Răstignirea Lui şi, mai cu seamã, Învierea Lui pentru mântuirea lumii!” – a spus Ahmed. Pentru această mărturie, a fost dus în faţa Sultanului, rămânând statornic în credinţă; de aceea, s-a dat porunca să i se taie capul. În timp ce călăii executau acest ordin, pe 3 mai 1682,  Sfântul Ahmed cânta : “Hristos a înviat!”

Şcoala părinţilor – “A da este mai fericit decât a lua”

Psihologul Adriana Hâncean rãspunde prin acest articol întrebărilor unor părinţi care ar vrea să ştie ce este de făcut atunci când copiilor le este greu să dăruiască?

Părinţii au sarcina sã-şi înveţe copiii încă de mici sã ofere şi altora din ceea ce au. În acest proces complicat de schimbare a direcţiei de la sine către ceilalţi, dincolo de lecţiile şi consecvenţa părinţilor, ceea ce contează fundamental este modelul părinţilor. Comportamentele părinţilor, bunicilor, naşilor, educatorilor sunt principala sursă de învăţare a copiilor. Reacţiile adulţilor, emoţionale şi de comportament, sunt modele de învăţare involuntară şi statornică pentru copii. Atunci când părinţii fac din copilul lor un idol, oferindu-i tot ce-şi doreşte, acesta nu va putea împãrţi cu alţii din ceea ce are pentru că va considera că totul i se cuvine.

“Rugăciunea mi-a salvat viaţa”  – interviu cu scriitoarea Aspazia Oţel-Petrescu

Doamna Aspazia Oţel-Petrescu este una din nenumãratele femei care au pătimit ani de zile în temniţele comuniste, având în suflet o imensă dragoste de neam şi ţară. În cei 14 ani de detenţie, ea a trecut prin mai multe închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc, Jilava, Botoşani, Arad.  Chinurile la care a fost supusă le-a răbdat cu vitejie şi credinţă în Dumnezeu, iar Domnul cel atotmilostiv i-a purtat de grijă, a mângâiat-o, i-a adus bucurii duhovniceşti şi a ajutat-o să depăşească momentele critice. Doamna Aspazia ne povesteşte despre bucuriile şi necazurile trăite împreună cu camaradele ei de temniţă, despre dragostea întru Hristos dintre ea şi colegele de celulă, despre rugăciunile în comun – rugăciuni puternice, care au salvat vieţi.

“Este nevoie de dăruire şi dragoste în nobila meserie de dascăl” – interviu cu educatoarea Florica Antoniac de la grădiniţa “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Doamna Florica Antoniac, o educatoare cu 38 de ani de experienţã, ne arată care sunt cele mai frecvente greşeli pe care părinţii le fac în educaţia copiilor lor, felul cum îi afecteazã pe copii disputele din familie şi consecinţele faptului că, din lipsă de timp, copiii petrec prea puţin timp cu părinţii lor.

Părinţi şi dascăli deopotrivă ar trebui să realizeze că împreună sunt răspunzători în faţa Domnului de educaţia pe care o dau celor mici, iar societatea în care trăim poate fi schimbatã în bine numai dacă toţi laolaltă, adulţi şi copii, vieţuim în duhul Evangheliei lui Hristos.

Pornografia modifică creierul, dând dependenţă

În cadrul rubricii Cauzele Bolilor, prin acest articol,  Virgiliu Gheorghe – autorul mai multor cărţi despre efectele televiziunii asupra omului – trage unui puternic semnal de alarmă cu privire la efectele devastatoare pe care consumul de pornografie îl are asupra creierului şi asupra vieţii omului în general. Datele şi studiile din spaţiul american arată că, în această parte a lumii, pornografia este una dintre cele mai bine vândute afaceri. Foarte multe  vieţi au fost distruse din cauza dependenţei de pornografie – pentru că de dependenţă e vorba, iar în acest caz efecte se fac simţite chiar mai repede decât în cazul dependenţei de droguri.

Transsexualul şi hermafroditul: noile modele pentru tineri?!

După căderea comunismului s-a spus că am intrat într-o epocă în care ideologiile au murit, că după aşa-zisa moarte a religiei şi apoi a ideologiilor, omul a ajuns în sfârşit la maturitatea post-religioasă şi post-ideologică. Nimic mai puţin adevărat: societatea contemporană pare să fie mai plină de fantasme şi ideologii decât în trecut. Este şi cazul ideologiei de gen, ce a început să-şi strecoare veninul încă de acum câţiva zeci de ani, punând vrajbă între bărbaţi şi femei, proclamând uneori chiar drepturile femeii împotriva bărbatului – al cărei ultim rod este confuzia genurilor şi moda transsexualismului. Noile ideologii ce au împânzit spaţiul occidental fac din sexualitate esenţa omului şi caută să revoluţioneze, într-o încercare fără precedent, natura umană.

Minuni contemporane:  „Zoia cea de piatră” – o minune din zilele noastre a Sfântului Nicolae

Pe 31 decembrie 1955, în Rusia, la o petrecere de Revelion, Zoia, o tânără muncitoare, pentru că Nikolai, iubitul ei, întârzia să apară, a început să danseze cu o icoană a Sfântului Nicolae. Câteva clipe mai târziu s-a auzit deodată un zgomot înfricoşător şi a strălucit o lumină orbitoare ca de fulger, iar fata a devenit ca o stană de piatrã. Medicii nu au putut face nimic – trupul ei era ca de piatrã, iar acele seringilor nu intrau în piele şi se rupeau! “Zoia de piatrã”, cum a fost numită, a stat patru luni în această stare până când a apărut Sfântul Nicolae, care a readus-o la viaţă. Chiar dacă autorităţile comuniste au încercat să muşamalizeze cazul, minunea s-a răspândit şi astfel mii de oameni s-au întors la Dumnezeu, s-au botezat şi au trăit creştineşte.

„Ieşind din Papism, m-am supus glasului conştiinţei mele – care era glasul lui Dumnezeu Însuşi” – partea a II-a

În cadrul rubricii Convertiri prezentăm partea a două din impresionanta venire la Ortodoxie a unui călugăr franciscan. Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984), ajuns episcop al Nazianzului, relatează procesul trecerii sale la Ortodoxie, proces ce constituie în acelaşi timp o treptată luminare a sa asupra resorturilor de bază ale Catolicismului: Papa, ca Monarh suprem al Bisericii, îl înlocuieşte pe Hristos, adevăratul Cap al Acesteia. Grăitoare în acest sens este atitudinea unui preot iezuit, care i-a spus viitorului episcop ortodox că pentru iezuiţi făgăduinţele fecioriei, ascultării şi neagonisirii sunt mai puţin importante decât cea a supunerii necondiţionate faţă de Papă: „Prefer să merg în iad cu Papa, decât în rai cu toate adevărurile voastre!”

“Ascultarea, calea credinţei care biruieşte lumea” – interviu cu pãrintele Veniamin de la Mănăstirea Putna (partea a doua)

Părintele Veniamin arată care sunt motivele pentru care copiii nu-şi ascultă părinţii. Părintele atrage, totodată, atenţia asupra efectului negativ pe care îl are televizorul, considerând că acesta este „Sodoma şi Gomora în casa creştinului, este cutia diavolului, mai ales în ziua de astăzi, pentru că nu toţi pot să-şi fie stăpâni pe trupul lor, să-şi ocârmuiască gândurile după legile lui Dumnezeu”.

În ceea ce priveşte ascultarea pe care o datorăm conducătorilor, ieromonahul Veniamin afirmă că atunci când stăpânirea devine periculoasă şi ne obligă să împlinim nişte legi anticreştineşti, nu se cuvine să o mai ascultăm şi este bine ca fiecare creştin să ia atitudine. În astfel de situaţii, chiar şi monahii trebuie să iasă şi să mărturisească, să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând pentru credinţa cea adevărată.

Vă anunţăm apariţia numărului 15 al revistei Familia Ortodoxă, numărul 4 pe anul 2010.

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Din sumarul acestui număr:

Sfânta Lumină de la Ierusalim – minunea care vădeşte dreapta credinţă

Sunt prezentate câteva mărturii despre cea mai importantă minune ce se repetă an de an la Ierusalim, în Sâmbăta dinaintea Paştilor – apariţia Sfintei Lumini dupã ce Patriarhul Ierusalimului rosteşte tainic o rugãciune în cea de-a doua încãpere a Sfântului Mormânt. Se ştie că aceasta se pogoară numai atunci când patriarhul şi creştinii ortodocşii sãvârşesc ceremonia Sfintei Lumini, semn că numai Ortodoxia a păstrat nealteratã învãţãtura lui Hristos. Au fost cazuri în care clericilor ortodocşi li s-a interzis participarea la slujba din Sâmbăta Mare şi atunci Sfânta Lumină nu s-a pogorât. Despre aceasta vorbesc mărturii din surse romano-catolice şi musulmane.

Hristos a înviat! – o mărturie a vieţii noastre

Editorialul surprinde starea societăţii de astãzi, în care oamenii se simt tot mai singuri şi nefericiţi, în ciuda faptului că avem la dispoziţie foarte multe mijloace de comunicare. Întreaga istorie a omenirii şi a vieţii fiecăruia dintre noi este o mare dramă: drama despărţirii de Dumnezeu, drama rătăcirii departe de Hristos, drama părăsirii Duhului Sfânt pentru păcatele şi desfrânările cele multe, drama unei libertăţi umane prost înţelese.  Numai Hristos ne poate da puterea să-I mărturisim Învierea, pentru a ne putea bucura împreunã cu El la ospăţul ceresc în Împărăţia Sa.

Radu Gyr, imnograf al temnițelor românești

Unul din pătimitorii din temniţele comuniste, Radu Gyr, a fost închis pentru o poezie. Doctor în Litere, conferenţiar universitar, cu o vastă activitate literară, Radu Gyr a îmbrăţişat cu dăruire crezul generaţiei sale, pentru care a suferit în mai multe rânduri ani grei de închisoare.

“Educaţia copiilor în epoca noastră” – partea a treia a conferinţei ţinutã de Mitropolitul Ierothei (Vlahos) al Nafpaktei la Paraclisul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti

Mitropolitul Ierothei atrage atenţia că în cadrul Bisericii copiii sunt membri care au drepturi egale cu adulţii. În consecinţă, relaţia părinţi-copii nu este una posesivă, ci participativă, deoarece şi părinţii şi copiii participă în singurul Trup al lui Hristos. Pãrinţii trebuie sã înţeleagă faptul cã pruncii lor sunt darurile lui Dumnezeu şi că au misiunea să facă sfinţi din copiii lor. De aceea, este necesar sã-şi trateze copiii cu mult respect, să le arate dragoste, să nu se comporte cu ei ca şi cum ar fi “jucărioare”, să nu-i dispreţuiască spunându-le: „Nu ştii nimic!”.

“Cum poți dobândi Raiul” – povestea morții și învierii Adei Calciu

Spun Sfinţii Pãrinţi că, pentru puţina noastră credinţă, Domnul îngăduie tot felul de minuni. Cele mai spectaculoase, învierile din morţi, ne arată că există viaţă dincolo de mormânt, că fiecare dintre noi trebuie să ne sârguim aici pe pământ pentru a ne bucura de frumuseţea Raiului. Ada Calciu s-a aflat o bună perioadă de timp în moarte clinică,  în urma unui accident de maşină inexplicabil petrecut în Turcia. Dumnezeu i-a arătat că El este, că o iubeşte şi-i poartã de grijă.

Ada Calciu povesteşte cum experienţa prin care a trecut a făcut-o să se apropie de Dumnezeu, istorisind minunile pe care le-a trăit şi despre preoţii şi prietenii care i-au fost aproape în această grea încercare. Reiese din interviu cât de importante sunt iubirea şi jertfa pentru aproapele aflat în nevoi, care au ajutat-o să supravieţuiască.

“Sămânţa sădită în sufletul copiilor va rodi cândva” – reportaj la grădiniţa ortodoxă „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Fiecare părinte ar trebui sã fie preocupat de educaţia pe care copilul o primeşte la grădiniţă – cu toţii ar trebui să înţeleagă că numai viaţa în Hristos rămâne cea mai bună asigurare a familiei şi a viitorului copiilor noştri. Grădiniţa “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, înfiinţată în anul 2005 cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, este o adevãratã oazã unde micuţii învaţă ABC-ul vieţii duhovniceşti. Reportajul ne prezintă activităţile în care copiii sunt implicaţi, felul în care Hristos se face cunoscut micuţilor creştini, bucuriile şi ispitele dascãlilor de aici, impresii ale pãrinţilor şi copiilor despre vieţuirea creştinã. În final, Înaltpreasfinţitul Pimen are un cuvânt pentru toţi cititorii revistei noastre.

Legiferarea prigoanei împotriva creştinilor

Articolul surprinde fenomenul tulburător al edificării în cadrul Uniunii Europene a unei legislaţii care obligă statele europene la acceptarea şi promovarea  homosexualităţii şi a feminismului, a avortului şi educaţiei sexuale. O simplă trecere în revistă a legislaţiei europene din ultimii 10 ani ne arată că, în numele non-discriminării, statele europene sunt obligate să adopte legi care nu permit criticarea homosexualităţii.

“Ce face televizorul din copiii noştri” – interviu cu Virgiliu Gheorghe

Interviul realizat în cadrul revistei Familia Ortodoxă cu Virgiliu Gheorghe, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori despre efectele televizorului asupra minţii umane, subliniază încă o dată – dacă mai era nevoie – daunele pe care le poate provoca o vizionare îndelungată (nu numai asupra copiilor, dar şi asupra adulţilor). Cu cât copilul este mai mic iar vizionarea este mai îndelungată, cu atât distrugerea minţii şi a vieţii lui este mai mare, putându-se ajunge la autism. Găsim aici şi câteva remarci interesante asupra efectelor pe care le are vizionarea TV, dar şi Internetul asupra vieţii religioase a copiilor în special.

“Pentru ce am părăsit papismul”: martiriul unui călugăr catolic convertit la Ortodoxie

Materialul publicat de data aceasta în cadrul secţiunii “Convertiri” este prima parte a unei mărturii impresionante a adevărului Ortodoxiei: cea a fostul călugăr franciscan şi nobil spaniol, devenit monah şi apoi episcop ortodox, Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Convertirea este cu atât mai impresionantă cu cât surprinde în relatarea ei toată tragedia şi decăderea romano-catolicismului. Fostul călugăr franciscan relatează conflictul interior în care s-a aflat în momentul în care şi-a dat seama că decretele Papei întrec autoritatea Scripturii şi a Sfinţilor Părinţi, iar Papa a luat locul lui Hristos.

În 1953 a fost hirotonit ierodiacon, anul următor ieromonah, iar în 1970 a devenit episcop ortodox al Nazianzului cu scaunul în Mexic, unde a şi murit în 1984, la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, omorât de un fanatic romano-catolic.

“Ascultarea: calea credinţei care biruieşte lumea” – interviu cu părintele Veniamin de la Mănăstirea Putna (prima parte)

Una dintre virtuţile cele mai greu de împlinit astãzi este ascultarea. Din cuvintele părintelui Veniamin aflăm ce este ascultarea, cum şi de cine ar trebui să facem ascultare, până unde merge ascultarea, care sunt roadele ascultării şi ce se poate întâmpla cu ucenicii care nu îşi ascultă duhovnicul. În viaţa duhovnicească regula generală este a nu ne încrede în noi înşine. Încrederea în sine nu ne poate împlini duhovniceşte, nu putem să ajungem la dobândirea ţelului final al ascultării: unirea cu Dumnezeu.

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Din sumarul acestui număr:

“Nu avem împărat decât numai pe Hristos”

Editorialul ce deschide numărul 14 al Familiei Ortodoxe tratează un fenomen de care ne lovim zi de zi, dar pe care am reuşit să nu-l mai băgăm în seamă – modul în care sălăşluim în limba în care ne-a fost dat să ne naştem. Felul în care ne exprimăm gândurile şi sentimentele prin vorbire şi cuvânt spune nu numai ceva despre noi, dar şi despre cum ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum bunicii şi străbunicii noştri au făcut din graiul românesc un lăcaş al Cuvântului lui Dumnezeu prin smerita şi deasa lui pomenire şi punându-L în legătură cu toate evenimentele vieţii, noi, cei de astăzi, am făcut din limba aceasta un sălaş al celui rău prin înjurături şi blesteme, fenomen foarte răspândit la noi. Am mutilat în acest fel limba şi am aruncat o umbră urâtă asupra lucrurilor care nu se lasă rostite deplin decât de cel cu inima curată şi cu evlavie faţă de Cuvântul Ziditor. Aceeaşi mutilare e de regăsit şi în inimile şi în vieţile noastre şi ale lumii contemporane care L-a respins şi-L răstigneşte din nou pe Hristos. „Ce avem de făcut? E simplu. Să-L lăsăm pe Hristos să învie în noi, în viaţa noastră şi în vorbirea noastră.”

Prăznuiri

Sfântul Inochentie Luminătorul Americii, cel întocmai cu Apostolii

Este un sfânt contemporan cu noi născut în Rusia, dar care a făcut o lucrare misioară extraordinară în Alaska, în condiţiile în care mulţi clerici se temeau să ajungă acolo. A ridicat de unul singur o biserică, călătorind până departe cu ajutorul caiacului, al saniei trase de câini sau cerbi, a învăţat şase dialecte ale băştinaşilor, a tradus Scriptura şi alte cărţi sfinte în graiul aleuţilor.

Părintele Nicolae Steinhardt – mărturisitorul lui Hristos

Nicolae Steinhardt, evreu erudit, se converteşte la creştinism în temniţele comuniste, fiind botezat de ieromonahul Mina Dobzeu. După ieşirea din închisoare se călugăreşte la mănăstirea maramureşeană Rohia. În scrierile sale vorbeşte despre frumuseţea Ortodoxiei şi despre înaltele trăiri duhovniceşti pe care i le-a dăruit Dumnezeu.

Şcoala părinţilor

Educaţia copiilor: nici cu interdicţii, nici cu o libertate absolută

Prezentăm în acest număr cea de-a doua parte a cuvântului Mitropolitului Ierothei Vlahos despre educaţia copiilor, rostit la Paraclisul Spitalului pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.

Preasfinţitul Ierothei crede că dragostea părinţilor pentru pruncii lor, una crescută şi hrănită încă de la naştere, va aşeza în sufletele copiilor un puternic magnet care să-i întoarcă din căile greşite ale vieţii, aducându-le aminte de căminul iubitor din care au plecat.

Această dragoste, însoţită de  rugăciunea părinţilor pentru copii încă de la naştere şi de altoirea familiei şi-a copiilor în Trupul lui Hristos, Biserica, face din viaţa de familie şi din ritmul creşterii acesteia o binecuvântare. De aceea, educaţia copiilor trebuie să se facă nu după principii negative – “nu fă asta, nu fă cealaltă” – ci prin legarea lor de Hristos, după principiul: „Crezi că Hristos ar vrea să faci aceasta sau cealaltă?”

Discernământul duhovnicesc în relaţiile conjugale

O scrisoare a Părintelui Paisie Aghioritul din 1974 către un preot de mir, în care este abordat subiectul delicat al legăturilor trupeşti dintre soţi.

“Naşterea naturală ar trebui să fie prima opţiune, chiar şi după o cezariană, atât pentru mamă, cât şi pentru medic”

Prezentăm de data aceasta, în cadrul secţiunii Şcoala părinţilor, un material în care ni se atrage atenţia asupra numărului tot mai mare de femei din ţara noastră dar şi din Statele Unite şi nu numai, care nasc prin cezariană deşi ar putea să nască pe cale naturală. Şi aceasta nu o dată, ci sarcină după sarcină. În România, naşterea prin cezariană a devenit un adevărat fenomen, medicii sfătuindu-şi pacientele încă de la primul consult să nu „rişte” o naştere pe cale naturală, deşi aceasta poate avea loc fără mari riscuri. Şi în condiţiile în care cerariana poate limita numărul de sarcini pe care o femeie le mai poate avea. Materialul prezintă amploarea fenomenului în ţara noastră şi peste hotare şi o serie de dovezi medicale care arată că o naştere pe cale naturală e de preferat uneia prin cezariană chiar şi după ce prima naştere a avut loc prin acest procedeu.

Cu noi este Dumnezeu

“Fără Dumnezeu, nu puteai supravieţui în închisoare“ –  de vorbă cu maica Mina despre perioada detenţiei în temniţele comuniste

Maica Mina vorbeşte despre chinurile pe care le-a îndurat în temniţele comuniste, dar şi despre felul cum harul lui Dumnezeu le-a dat putere şi le-a ajutat în cele mai grele momente.

Mucenicii de printre noi – câteva cuvinte despre viaţa monahiei Maria

Monahul Nifon Vatopedinul face un portret al Maicii Maria, o mult-pătimitoare soră duhovnicească, care prin multă răbdare, ascultare şi prin purtarea neîncetată şi stăruitoare a crucii a rodit lucrarea sfinţitoare a dumnezeiescului har, asemănătoare făcându-se lui Hristos-Dumnezeu. Prezentăm o mică selecţie din corespondenţa purtată cu părintele Nifon, în care se arată mărimea sufletului ei şi felul pilduitor în care îşi purta crucea.

“Nu banii contează, ci sufletul”

Un interviu cu Ada Calciu, membru fondator al Fundaţiei Creştine „Sfântul Antim Ivireanul”, din care aflăm cum această fundaţie încearcă să aducă un strop de bucurie în sufletele unor copii cu rezultate foarte bune la învăţătură, dar cu situaţie materială precară. Ada Calciu ne vorbeşte şi despre felul în care decurg relaţiile dintre oameni în societatea de astăzi, în care tehnologia a avansat foarte mult.

Cauzele bolilor

Medicina, între temeri şi realităţi

Pentru că am primit mai multe întrebări de la cititorii noştri pe tema vaccinului, mai cu seamă în urma celor două campanii de vaccinare cu Gardasil şi cu vaccinul împotriva gripei porcine AH1N1, ne-am gândit în acest număr, în cadrul rubricii Cauzele Bolilor, să cerem şi părerea unui medic din Bucureşti, care, din interiorul sistemului, a fost martor la întreaga frământare prin care a trecut şi trece societatea românească în ultimii doi ani.

Aflăm astfel de situaţia de bulversare care domneşte nu numai în rândul pacienţilor, dar şi în cel al medicilor, cu privire la situaţia vaccinurilor. Aceştia, la rândul lor, au început să pună tot mai mult sub semnul întrebării siguranţa vaccinurilor. Şi aceasta mai ales în condiţiile în care marile companii farmaceutice şi interesele lor sunt cele care structurează în mare parte piaţa medicamentelor şi a vaccinurilor şi nu nevoile pacienţilor.

Al optulea veac

BBC promovează moartea, iar o mamă din Marea Britanie şi-a eutanasiat fiica din „compasiune”

Fenomenul eutanasiei a devenit un simptom al nihilismului lumii moderne, unul asupra căruia am mai atras atenţia în numerele noastre. De data aceasta însă o campanie susţinută de BBC în favoarea eutanasiei şi cazul unei mame din Marea Britanie care şi-a omorât fiica din „compasiune” au reuşit să readucă în dezbatere acest fenomen.

Puse însă faţă în faţă cu cazul unei mame din România care are grijă de fata ei paralizată de 28 de ani – caz prezentat tot în revista noastră – fenomenul eutanasiei poate fi surprins în esenţa lui. În vreme ce mama fetei din Marea Britanie îşi argumenta acţiunile prin „compasiune” şi vorbea de „dreptul fiicei sale la sinucidere”, mama fetei din ţara noastră „nu numai că nicio clipă nu s-a gândit la „dreptul de a muri” al fiicei ei, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, o slujeşte cu abnegaţie şi dragoste, găsind rostul existenţei tocmai în această suferinţă mântuitoare”.

Minuni contemporane

Părintele Porfirie Kavsokalivitul – “Bătrânul Dimas mi-a transmis harisma rugăciunii şi a străvederii”, partea a II-a

Prezentăm un nou fragment din autobiografia PărinteluiPorfirie, în care putem observa cu câtă simplitate, cu câtădelicateţe se raportează monahul athonit la vizita harului, rodul rugăciunii şi al ascultării.

Convertiri

Un predicator musulman trece la Ortodoxie

În cadrul secţiunii Convertiri este prezentată convertirea celui care a devenit fratele Daniil, dar care înainte de a trece la Ortodoxie era predicator musulman în Marea Britanie. Mărturia acestuia e deosebit de importantă mai ales că Occidentul este în curs de a fi cucerit de tot mai numeroasele populaţii musulmane care imigrează în ţările din vestul Europei. Predicatorul musulman convertit la ortodoxie ne prezintă o situaţie mult diferită asupra marşului triumfal al islamului: în ciuda cifrelor pompoase prezentate în mass-media, aflăm că islamul se află într-o profundă criză religioasă. Moscheile, nu numai în Occident dar şi în ţările islamice, sunt practic goale mai tot timpul, fiind frecventate de numai câţiva oameni sau de mai mulţi  abia în perioada Ramadanului. Hotărâtoare e însă această remarcă a fratelui Daniil: „Creştinismul dă putinţa libertăţii de alegere; de aceasta, creştinismul se adaptează mult mai bine vieţii într-un climat de îngăduinţă – islamul nu face faţă la această încercare.”

Daţi clic pe copertă pentru cuprins!

Vă anunţăm că a apărut nr. 13 al revistei Familia Ortodoxă. Iată, în cele ce urmează, o prezentare a cuprinsului acestui număr:

• De ce suntem atât de neputincioşi ?

Editorialul răspunde frământărilor acelora dintre noi care ne plângem de faptul că lucrurile merg tot mai rău în ţara noastră. Dar, dacă L-am căuta cu adevărat pe Dumnezeu, dacă am duce o viaţă cu adevărat creştină, am realiza că în noi stă puterea de a schimba ceva în bine. Din păcate, ne irosim energia în faţa televizorului, urmărind şi comentând tot felul de informaţii inutile, ştiri morbide, filme de groază sau de senazaţii tari. Ceea ce-i lipseşte omului de astăzi este harul lui Dumnezeu, singurul care ne poate dărui puterea lăuntrică de a lupta până la lepădarea de sine, până la renaşterea pentru adevăr şi bine, aşa cum au făcut înaintaşii noştri.

Oare vom înţelege cândva că între Dumnezeu şi mamona nu este nici o învoială, că este cu neputinţă să ne hrănim din duhul lumii şi să păstrăm în acelaşi timp şi Duhul lui Dumnezeu în inimă?

• Prăznuiri – Valeriu Gafencu, “Sfântul închisorilor”

Nume dulce şi scump tuturor românilor iubitori ai adevărului lui Hristos, Valeriu Gafencu este poate exemplul cel mai limpede pentru zilele noastre că sângele mucenicilor rodeşte viaţă până la sfârşitul veacurilor. În temniţele comuniste prin care a trecut (Aiud, Piteşti, Văcăreşti, Târgu-Ocna) a fost un adevărat mărturisitor al lui Hristos, arătând celor din jur că oricât de grele ar fi condiţiile de viată, oricât de mari ar fi încercările, dacă îl ai pe  Dumnezeu în suflet, ai totul. În ciuda condiţiilor foarte grele de detenţie şi a comportamentului diavolesc al torţionarilor, Valeriu şi-a păstrat permanent vrednicia de creştin şi nu a vrut să facă niciun compromis. La propunerea unui temnicer de a primi streptomicină, medicament care i-ar fi putut salva viaţa, în schimbul trădării lui Hristos, a  răspuns foarte ferm: „Dumnezeu nu este de vânzare. Tranzacţii de conştiinţă nu se pot face. Pentru libertatea mea sufletească iau decizia de a muri”. Citind articolul veţi descoperi atât aspecte legate de viaţa sa, precum şi o scrisoare care nu a mai fost publicată şi prin care Valeriu dădea familiei sale nişte îndemnuri de viaţă.

• Educaţia copiilor în epoca noastră

Prezintă o parte din cuvântul despre creşterea şi educaţia copiilor rostit de Mitropolitul Ierothei (Vlahos) al Nafpaktei la Paraclisul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu”, în octombrie 2009. Preasfinţitul pleacă de la ideea că orice copil este un dar al lui Dumnezeu şi, în consecinţă, părinţii au obligaţia de a-i lega de Biserică pe pruncii lor încă de mici, astfel încât aceştia să înceapă să meargă pe drumul care duce către unirea cu Dumnezeu. Scopul educaţiei creştine, spune Mitropolitul Ierothei, este „acela ca părinţii să-şi ajute copilul să crească în Biserică şi să se sfinţească, să ajungă buni fii ai lui Dumnezeu”.

• Doamne, curăţeşte, rogu-te, sufletul copilului meu! – de vorbă cu o mamă preocupată de mântuirea copilului ei grav bolnav

Dialogul cu Maria, o femeie simplă dintr-un sat din Moldova, dar cu frică şi dragoste faţă de Dumnezeu, este o lecţie de credinţă pentru mulţi dintre părinţii care acceptă ca fii lor să trăiască în desfrâu, pentru că „aşa se poartă acum”. Maria ne povesteşte cu sinceritate necazurile pe care le are cu feciorul ei cel mic, George, grav bolnav. Ştiind că ne vom prezenta cu toţii pe rând în faţa Dreptului Judecător, Maria are o mare dorinţă în ceea ce-l priveşte pe George, aceea de a se pocăi de păcatele săvârşite şi de a-şi curăţi sufletul prin taina Sfintei Spovedanii,  înălţând mereu către Domnul astfel de rugăciuni:

„Ai grijă, Doamne, de sufletul lui! Tu ştii, Doamne, că sufletul omului e cel mai important. Dacă va fi voia Ta, Doamne, să plece din această lume, atunci să plece, dar să plece spovedit şi împăcat cu Tine!”

• Cauzele bolilor

Wolfgang Wodarg, medic şi epidemiolog,  Preşedintele Comisiei de Sănătate a Consiliului Europei, declară că vaccinul împotriva gripei porcine poate conduce la tumori canceroase. Reputatul medic, contestând diagnosticele stabilite şi gravitatea gripei AH1N1, a cerut derularea unei anchete cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către O.M.S. şi multe state occidentale. Wolfgang Wodarg prezintă şi modul „nesănătos” în care are loc fabricarea vaccinurilor, aratând că singurul obiectiv al companiilor farmaceutice este acela de a caştiga cât mai mulţi bani cu putinţă.

• Spre o vieţuire creştină este o rubrică nouă, în care vom prezenta de aici înainte grădiniţe şi şcoli creştine – iniţiative ce ar trebui să constituie un model pentru societatea românească.

În acest număr, puteţi afla amănunte despre grădiniţa particulară „Sfânta Ecaterina”, deschisă cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Înaltpreasfinţia Sa şi-a exprimat la inaugurare bucuria că, pentru prima dată de când este arhiereu, are ocazia să sfinţească o grădiniţă care uneşte duhul ortodox cu educaţia instituţională a copiilor. În interviul realizat cu Delia Crişan, una dintre educatoarele acestei grădiniţe, puteţi afla despre folosul duhovnicesc pe care îl au copii care frecventează asemenea forme de învăţământ.

• Climategate, sau despre frauda încălzirii climatice ca frauda ştiinţifică a secolului

În plin avânt al teoriei încălzirii globale, două evenimente au venit să zdruncine serios legitimitatea acesteia. Unul a fost iarna neobişnuit de friguroasă şi de bogată în zăpadă care a acoperit întreg Occidentul, iar cel de-al doilea a fost desconspirarea încălzirii globale ca fiind cea mai mare fraudă ştiinţifică a secolului, prin ieşirea la iveală a peste 1.000 de e-mailuri schimbate între cei mai importanţi oameni de ştiinţă din domeniul climatologiei. Rapoartele acestora au fundamentat toate politicile O.N.U. cu privire la pericolul încălzirii globale, generând isteria încălzirii climatice produse de om.
Din schimbul de mesaje dintre climatologii de top preferaţi de O.N.U. rezultă că aceştia manipulau datele pentru a demonstra o încălzire care, de fapt, nu are loc; că încercau să distrugă mărturiile istorice care arătau că în Evul Mediu a existat o perioadă de încălzire climatică mult mai mare decât în secolul XX şi aceasta nu putea fi determinată de om; şi, nu în ultimul rând, încearcau să-i discrediteze şi să-i izoleze pe cercetătorii care au pus serios sub semnul întrebării pretenţiile ştiinţifice ale încălzirii globale.

• „Cultura desfrâului a ieşit să vă vâneze copiii”

În societatea de astăzi, în care mai-marii zilei fac tot ce pot pentru distrugerea familiei, avem de-a face, aşa cum ne arată profesorul Patrick F. Fagan, directorul Centrului pentru Cercetarea Familiei şi Religiei, cu un conflict ce tinde să devină axul central al dezbaterii contemporane. Este conflictul între cultura familiei tradiţionale monogame şi cea a unei noi culturi: a desfrâului generalizat, care implică eliberarea şi promovarea sexualităţii sub diferitele ei forme, de la manifestări sexuale aberante precum onania, până la homosexualitate, pedofilie mascată şi chiar incest.

Profesorul Fagan descrie această cultură ca fiind o poligamie în serie, extrem de variată în expresiile sale sexuale, şi o denumeşte prin sintagma de „cultură poliamoroasă”, expresie ce cuprinde întreaga paletă de manifestări sexuale enumerate mai sus.

• Ce înseamnă să simţi lucrarea Harului ?

O frumoasă povestire în care Părintele Porfirie ne arată cum a reuşit Dimas, un bătrân cu o vieţuire simplă, dar în care sălăşluia Hristos, să-i transmită involuntar, în timp ce se ruga şi făcea metanii, din harul Duhului Sfânt.

• Călătoria mea plină de peripeţii în căutarea Adevărului – cum a descoperit o călugăriţă romano–catolică plinătatea Adevărului în Biserica Ortodoxă, partea a II-a  (continuare din nr. 12)

Maica Mateea povesteşte cum, urmând glasul inimii, cu ajutorul Celui de Sus, a depăşit piedicile  pe care îndrumătorul spiritual i le punea în calea convertirii la Ortodoxie. Încredinţată fiind de faptul că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică, ce păstrează nealterate învăţăturile Sfinţilor Părinţi, ea  a stat de vorbă cu monahi, preoţi şi chiar cu Patriarhul Ierusalmului despre venirea ei la Ortodoxie. A fost botezată la Mănăstirea Sfântului Gherasim din Ţara Sfântă şi a primit numele de Mateea, de la numele Sfântului Apostol Matei. A doua zi după botez a intrat în monahism, maica considerând că acestea sunt cele mai frumoase zile din viaţa ei, întrucât după o perioadă grea de încercări, căutări şi frământări a ajuns acasă.

• Cuvântul Duhovnicului

În acest număr, un interviu cu Patriarhul Pavel al Serbiei, mutat de curând la Domnul. În prima parte, Patriarhul vorbeşte despre anii copilăriei Preafericirii sale, despre anii de studiu la Academia Duhovnicească, despre felul cum a rânduit Domnul să devină monah şi apoi patriarh. În partea a doua, Patriarhul Pavel răspunde întrebărilor legate de modul în care putem câştiga Raiul încă de aici, de pe pământ.

Tot la rubrica Cuvântul Duhovnicului, mai puteţi găsi un extras dintr-o convorbire a Stareţului Dionisie de la Colciu despre importanţa duhovnicului şi a Tainei Spovedaniei în viaţa fiecărui creştin. Părintele Dionisie ne învaţă că în timpul spovedaniei este prezent Hristos Dumnezeu şi că „dacă te spovedeşti cu sinceritate şi n‑ascunzi nimica, ţi se iartă păcatele. Dar aşa, dacă te duci cu vicleşug, unele le spui, iar altele nu le spui, te păcăleşti singur. Nu‑l poţi înşela pe Dumnezeu”.

• În dialog cu cititorii
Publicăm două scrisori: una din care vedem cum percep copiii sfinţenia lui Valeriu Gafencu, iar cealaltă în care ni se descrie o minune a Sfântului Antipa de la Calapodeşti, săvârşită cu un grup de pelerini români aflaţi în pelerinaj în Rusia.

Daţi clic pe copertă pentru selecţii din revistă în format PDF!

Din cuprinsul acestui număr:

• “De ce nu ar avea şi familia drepturile ei?”

Editorialul pune una dintre întrebările capitale ale vremurilor noastre, în care, în numele „drepturilor omului”, se justifică cea mai amplă răsturnare a tuturor valorilor: copiilor le-au fost acordate drepturi pentru a putea fi desprinşi de părinţi şi a fi supuşi unui amplu program de reeducare sexuală, homosexualii au primit sau sunt pe cale de-a primi dreptul de a se căsători, iar pedofilia şi incestul încep încet-încet să fie dezincriminate.

Graba cu care se găsesc justificări juridice şi drepturi pentru aceste anomalii nu este egalată decât de uriaşul efort pe care instituţiile politice şi mass-media îl fac pentru a distruge din interior familia tradiţională.

Din păcate, reacţia noastră la toate acestea este cu totul inexistentă. Oare chiar nu mai se poate face nimic? Oare Dumnezeu nu are puterea să ne ajute? Sau noi nu mai credem şi nu mai dorim din toată inima acest lucru?

• “Prăznuiri – Părintele Florea Mureşanu”

Părintele Florea Mureşanu a fost unul dintre mărturisitorii din secolul al XX-lea pe care ni i-a dăruit Dumnezeu. Părintele Florea a trecut la Domnul în ziua de 4 ianuarie 1961, în temniţele Aiudului, la cea de-a doua condamnare a sa. Prima fusese în 1952, la Canal. Mare cărturar din ţinutul Ardealului, părintele Mureşanu a ajutat la editarea Cazaniei lui Varlaam. După prima condamnare, părintele a ridicat un schit de lemn cu hramul Sfintei Treimi în Maramureş, aşa cum făgăduise lui Dumnezeu dacă va ieşi din închisoare. A fost arestat pentru a doua oară în 1958, datorită pelerinajelor tot mai numeroase pe care le atrăgea schitul. Comuniştilor le-a fost frică de reacţia poporului, care-l iubea mult pe părinte, aşa că l-au scos din sat pe ascuns, până la maşina Securităţii.

În perioada în care au locuit la Cluj, părintele Florea şi preoteasa găzduiau în casa lor intelectualitatea oraşului, adăpostind cenaclul literar al scriitorului Victor Papilian, printre participanţi numărându-se Lucian Blaga, Ion Luca, Bartolomeu (Valeriu) Anania şi mulţi alţii.

• “Un război nedeclarat împotriva familiei?”

Mai multi părinţi din Germania au fost aruncaţi în închisoare pentru că şi-au retras copiii din şcoală, datorită cursurilor de educaţie sexuală obligatorii, şi au decis să-i educe acasă. Dat în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – aceeaşi instanţă care a condamnat statul italian pentru că încalcă drepturile copilului la libertate religioasă şi ale părinţilor de a-şi educa copiii conform valorilor (ateiste) prin afişarea crucifixelor în sălile de casă – statul german a avut câştig de cauză, CEDO argumentând că, fiind garantul drepturilor copilului la educaţie, statul poate avea preeminenţă în dauna drepturilor părinţilor.

Acelaşi tip de contradicţie în care intră CEDO – o dată apărând valorile ateiste şi anticreştine ale unei familii împotriva statului, altă dată apărând statul împotriva familiei creştine – e de regăsit în societatea modernă contemporană în întregul ei, când acordă copiilor drepturi justificând protejarea lor, dar dezincriminează şi chiar sprijină pornografia în numele libertăţii.

• “Mai ucigătoare decât cancerul, mai apăsătoare decât teroarea şi mai nocivă decât drogul este astăzi pornografia”

Articolul de la rubrica “Al optulea veac” prezintă cu mijloacele ştiinţelor sociale amploarea şi efectele fenomenului pornografic în societatea noastră: studiile arată că vizionarea materialelor pornografice poate provoca mult mai repede dependenţă chiar decât drogul şi are efecte devastatoare la nivelul fiinţei umane, în dimensiunea ei personală, dar şi comunitară.

Societatea hedonistă în care trăim a slăbit mult legăturile dintre oameni: în societatea drepturilor omului a dispărut omenia, până într-acolo încât părintele îşi poate da la moarte copilul, căzut la pat pentru perioade lungi de timp din cauza unei boli necruţătoare dar lentă, în numele dreptului pe care l-ar avea suferindul de a muri. Şi sunt tot mai multe cazuri de acest fel în societatea occidentală…

• “Mamă, îţi mulţumesc că mă ajuţi să trăiesc!” – de vorbă cu Violeta Ș., o mamă a cărei fiică este imobilizată la pat de 28 de ani

Violeta Ș. a înfiat-o pe Daniela la vârsta de 1 an şi 3 luni. La câţiva ani după aceea, Daniela a început să aibă unele crize asemănătoare epilepsiei, însă la ea acestea erau cauzate de o boală foarte gravă, panencefalita sclerozantă, boală care a făcut multe victime. De 28 de ani, Daniela este imobilizată la pat, iar singura mişcare pe care o poate face este cea a capului, la stânga şi la dreapta. Violeta Ș. ne-a povestit despre felul cum a evoluat boala fetei ei, despre mentalităţile celor din jur, despre rugăciune şi despre modul cum această cruce a apropiat-o de Dumnezeu.

Cu toate că şi Violeta suferă de inimă, are osteoporoză şi alte boli, ea îşi îngrijeşte cu multă dragoste fiica, fără să cârtească, pentru că este conştientă de faptul că “suferinţa este pentru plata păcatelor şi cu cât îţi plăteşti mai mult păcatele aici pe pământ, cu atât vei fi mai aproape de Dumnezeu, dincolo, în ceruri”.

• Rubrica “Minuni contemporane” prezintă istoria lui Iannis cel nebun pentru Hristos, învrednicit de Dumnezeu în contemporaneitatea noastră tulburată de una dintre cele mai înalte harisme ale creştinismului. Deşi lumea râdea şi-l batjocorea pentru păruta lui nebunie, Iannis şi-a pus toată viaţa în slujba Domnului, pe care L-a iubit mai mult decât orice pe lume, şi a aproapelui. Pentru curăţia inimii sale, s-a învrednicit să fie binecuvântat de Însuşi Mântuitorul Hristos. Iannis a avut darul înainte-vederii şi al săvârşirii de minuni încă din timpul vieţii.

• Rubrica “Convertiri” găzduieşte la rândul ei istoria unei călugăriţe catolice care a găsit calea Ortodoxiei după lungi peregrinări. Asistând la liturghia de Paşti la Biserica Învierii din Ierusalim, maica Mateea a avut o reacţie similară cu aceea a emisarilor ruşi trimişi de cneazul Vladimir la Constantinopol: Cerul s-a coborât pe pământ, umplându-l de lumină. Astfel a fost încredinţată!

• “Întrebări ale lumii de astazi” este rubrica prin intermediul căreia părintele Ioan Mina răspunde la câteva frământări ale părinţilor legate de împărtăşirea copiilor. Părintele ne spune că: „Aşa cum trupul are nevoie de hrană, tot aşa şi sufletul are nevoie de hrana cea duhovnicească”, adică de Sfânta Împărtăşanie.

• “Legea Egalităţii – primul pas spre trecerea în ilegalitate a creştinismului”

În Parlamentul Marii Britanii a fost demarată în anul 2006 o aşa-zisă lege a egalităţii, care la 17 decembrie 2009 a intrat în faza de votare în Camera Lorzilor. Aceasta lege face obligatorie angajarea homosexualilor şi transexualilor de către anglicani, romano-catolici sau orice altă denominaţiune din spaţiul Marii Britanii. În mod logic, şi Biserica Ortodoxă poate fi chemată să respecte această lege (a se citi fărădelege). În articol sunt prezentate, de asemenea, cazurile unor “episcopi” homosexuali sau lesbiene.

• Rubrica “Dialoguri cu cititorii” explică prin exemple concrete ce urmaresc de fapt medicii atunci când recomandă femeilor însărcinate să nască prin cezariană.

• “Preot ucis în Rusia pentru activitatea sa misionară” ne dă amănunte despre moartea părintelui rus Daniil Sîsoev, în vârstă de numai 35 de ani, ucis de cei deranjaţi de adevăratul său apostolat, mai ales printre cei de alte credinţe.

Aşteptăm sugestiile dumneavoastră privind anumite materiale pe care le-aţi dori prezente în paginile revistei noastre la adresa familia.ortodoxa@gmail.com

Redacţia Revistei “Familia Ortodoxă”