Note identitare

Ne adresăm persoanei şi nu mulţimii pentru că numai omul care se aseamănă cu Dumnezeu poate în chip conştient să lucreze binele şi nu mulţimea manipulată mediatic care reflectă şi în care se reflectă duhul lumii.

Credem că poporul român are şansa şi menirea de a mărturisi adevărul de credinţă al Ortodoxiei, dar aceasta numai dacă noi înşine vom descoperi acest uriaş tezaur şi ne vom trăi viu şi autentic credinţa.

Nu credem în nici o acţiune violentă de condamnare, ură şi răzbunare, pentru că ştim că numai Dumnezeu e în măsură să ne judece, să ne miluiască şi să ne mântuiasă, iar Evanghelia lui Hristos nu propovăduieşte schimbarea unor sisteme politice, ci schimbarea noastră interioară.

Nu mai credem în eficacitatea factorului politic în salvarea lumii româneşti.

Ne întristează întregul spectacol mediatic în care este atrasă lumea astăzi, pentru confuzia, non-valorea şi nimicul pe care acesta îl promovează. Acesta este poate principalul vinovat al decadenţei şi degenerescenţei spirituale şi biologice a poporului român.

Ne lasă un gust amar obedienţa faţă de cultura (sau non-cultura?) apuseană a mai marilor noştri pseudo-intelectuali, frustraţi că nu s-au născut în Occident;  fascinaţia în faţa culturii de consum a masei românilor amăgiţi mediatic care şi-au uitat tradiţiile şi credinţa, şi pentru care naţionalitatea indicată în paşaport este unul dintre puţinele lucruri care îi mai leagă de destinul şi viaţa neamului românesc.

Suntem bucuroşi că suntem români şi creştini ortodocşi, convinşi fiind că un român poate cu adevărat să se împlineasă şi să fie fericit dacă îşi realizează aceste daturi ale firii şi conştiinţei sale, a fi român şi creştin ortodox.

Recunoaştem dezbinarea ca una din principalele boli ale poporului nostru, de aceea credem că trebuie luptat cu toată puterea împotriva acestei tare.

În primul rând ar trebui să ne unim în cugetul nostru şi în familie pentru ca pe urmă să putem constitui noi înşine un factor de unitate în lumea în care trăim. Dar numai vieţuirea în Hristos şi prin Hristos ne poate dărui pacea interioară şi unitatea.

Nu credem că în conspiraţiile noii ordini mondiale ar trebui căutată cauza necazurilor şi suferinţelor poporului român, care se înmulţesc parcă tot mai mult pe zi ce trece. Mai curând trebuie să ne judecăm pe noi înşine să vedem, în ultimii 20 de ani, cât ne-am pus nădejdea în Dumnezeu şi cât în structurile politice şi economice euro-atlantice. Cât de mult am urmat poruncilor evanghelice, şi cât desfrânărilor şi credinţelor culturii de consum.

Avem oare dreptul ca neam să nădăjduim la o viaţă mai bună dacă nu ne vom întoarce cu toată inima, cu smerenie şi pocăinţa la Dumnezeu?

Altminteri, nădăjduim ca măcar pentru cei 7000 de drepţi neamul nostru nu va fi trecut cu vederea, deşi poate doar ca prin foc îşi va găsi mântuirea.