Familia Ortodoxa

MODALITĂȚI DE PLATĂ / ABONARE  | 021.312.61.38  | 0733.319.609  | ABONAMENTE@FAMILIAORTODOXA.RO    

Navigation Menu

Prăpastia

Când eram copil, mă gândeam cu groază cum ar fi să cazi într-o prăpastie. Locul acela întunecos, stâncos… Și mai era ceva ce mă îngrozea: faptul că nu-i puteam vedea capătul. Bunicii din partea mamei locuiau între două sate, într-un loc liniștit, zonă deluroasă, cu o pajiște de vis – noi o numeam „imaș” –, ce culmina cu o...

Citește tot

„Acest fiu mort a fost și a înviat!”

De fiecare dată când aud aceste cuvinte, un fior adânc îmi străpunge sufletul, aducându-mi aminte de povestea unui băiat. Povestea lui se poate regăsi oricând în Evanghelia aceea minunată a Mântuitorului. Numele lui este identic cu numele celui ce acum două mii de ani striga: „Neteziți calea Domnului!”. Acesta poartă încă de la naștere...

Citește tot

Am dreptul de-a fi ultimul înger între adolescenţii grăbiţi

Dragă inimă, Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre drepturi, toată lumea îşi revendică drepturile – dreptul de-a fi egal cu ceilalţi în virtutea principiului acordării de şanse egale, dreptul femeilor de-a fi egale cu bărbaţii, dreptul omului de-a fi liber, de a-şi exprima opinia liber şi nestingherit, în numele aderării la...

Citește tot

Dor de casă

Se făcuse dimineaţă şi ora plecării mele în Anglia sosea. Mergeam la mama mea, deoarece părinţii mei erau divorţaţi. Niciodată nu am mai simţit o aşa durere. Era prima dată când plecam, cu gândul că nu mă voi mai întoarce acasă. Tatăl meu suferea de cancer. Zilele îi erau numărate, iar eu urmam să intru în custodia mamei. În acel...

Citește tot

Împreună mereu

Nu cred că este o scriere prea grozavă, pentru că, din pricina emoțiilor provocate de valul de amintiri, parcă mi se bulucesc toate în cap, parcă toate vor să iasă… Scriu pentru că astfel parcă readuc la viață copilul care-am fost… Și mă reîntâlnesc cu dragii mei bunici. Nici nu știu cu ce să încep. Să vă povestesc despre...

Citește tot

Împreună

În urmă cu douăzeci de ani, pe când eram un student care avea douăzeci de ani, veneam de la București cu trenul spre casă și coborâsem într-o gară de tranzit, unde trebuia să iau un alt tren. Eram singur și însingurat și mă sâcâiau niște gânduri care mă făceau să mă simt incomplet și-mi șopteau că începe să devină târziu, așa...

Citește tot