Efectele terapeutice ale expunerii la soare

Cei mai mulți dintre noi ne petrecem timpul, zi și noapte, sub lumina artificială a becurilor electrice sau în fața monitoarelor, câtă vreme afară soarele verii strălucește cu putere, accelerând ritmurile naturii, în timp ce noaptea le încetinește, oferindu-le repaus. Trec ceasurile, zilele și nopțile, trec anotimpurile, dar omul de astăzi nu mai receptează somatic evoluția acestor cicluri. Ne-am închis într-un mediu tern, în care interacțiunile cu natura sunt în mare parte reduse la privitul pe fereastră sau ieșitul pe balcon.

Totuși, corpul nostru face parte integrantă din acest mediu, iar exilarea omului modern în lumea artificială a tehnologiei conduce inevitabil la anumite disfuncții psiho-somatice, cunoscute astăzi în lumea medicală sub numele generic de „efectul deficitului de natură” (Nature Deficit Effect – NDE) sau „tulburarea deficitului de natură” (Nature Deficit Disorder – NDD). (A.G.)

O comunicare științifică recentă, intitlulată „Cancerul poate fi învins prin suplimentarea de Vitamina D, combinată cu multiple intervenții asupra stilului de viață”1, pornește de la teza că trupul omului este un sistem non-linear, auto-adaptiv, cu miliarde de celule, bacterii, viruși și ciuperci, care, în condiții normale, se află într-o permanentă interacțiune cu resursele naturale ale mediului înconjurător. Însă „transformarea mediului nostru de viață, prin progresul tehnologic, a dus la pierderea accesului la multe dintre aceste resurse, lezând nivelul de energie, sistemul logistic și informațional al corpului nostru”.

Autorii consideră că unul dintre efectele îngrijorătoare ale „deficitului de natură” este și incidența ridicată, la nivel global, a îmbolnăvirilor de cancer, considerat în cercetările recente tot mai mult o boală metabolică.

Astfel, ei propun o nouă strategie în lupta cu cancerul în particular, și cu boala, în general, având în vedere faptul că, „după decenii de experiență clinică și miliarde de dolari investiți în cercetare”, actuala strategie s-a dovedit un eșec. Soluția ar fi reconectarea noastră la resursele naturale pierdute și recuperarea unui mod de viață integrat în mediul înconjurător natural, care să presupună alimentație corectă, activitate fizică, respectarea ciclului noapte-zi, expunerea la soare și, implicit, un nivel normal de Vitamina D. Această abordare, prin intervențiile multiple asupra stilului de viață, va permite sistemului complex care este corpul omenesc să-și activeze funcțiile de auto-vindecare.

În treacăt fie spus, deficiența de Vitamina D este o problemă mondială, constatată nu doar în țările nordice, ci, tot mai mult, și în cele sudice, tocmai din pricina stilului de viață modern, care presupune ca timpul zilei să-l petrecem preponderent în interior, departe de lumina soarelui.

Niveluri scăzute2 de Vitamina D sunt provocate de două cauze fiziologice principale: (1) expunerea redusă la radiațiile solare ultraviolete, mai ales în regiunile nordice în timpul iernii, deficiența fiind cu atât mai mare în cazul unei pigmentări puternice, precum și (2) scăderea capacității de sinteză a Vitaminei D în piele, odată cu vârsta. La aceasta se adaugă o dietă săracă în pește și în alimente fortificate cu Vitamina D, care explică deficiența de Vitamina D la persoanele vârstnice, dar și la cele care trăiesc în sărăcie.

Grupurile cu risc major sunt vârstnicii de peste 65 de ani, femeile însărcinate și copiii sub 5 ani, precum și cei care nu se expun la soare sau se expun foarte puțin (datorită acoperirii complete a corpului sau contactului redus cu lumea exterioară), precum și persoanele cu piele de culoare închisă, ce trăiesc în Europa și Statele Unite. În Europa, deficitul de Vitamina D (< 30 nmo/l) prezintă procente ce variază între 20 and 60% la toate grupele de vârstă, câtă vreme în Asia, deficiența la copii atinge niveluri între 61% (Pakistan, India) și 86% (Iran).

Deosebit de critică este situația deficienței de Vitamina D la cei care emigrează din țările sudice în Europa nordică și occidentală (<25 nmol/l): de exemplu, Olanda, 51%, Germania, 44%, Marea Britanie, 31%-34%. În India, procentul adulților cu deficiență de Vitamina D variază între 20% și 96%, în funcție de regiune.

Expunerea la soare în terapia cancerului 

La simpozionul mai sus-amintit, William B. Grant, de la Centrul de cercetare pentru efectele luminii solare și nutriției asupra sănătății (San Francisco), susține, pe baza studiilor existente, că există în jur de 20 de tipuri de cancer a căror incidență poate fi redusă printr-o expunere ridicată la radiațiile ultraviolete B sau/și prin administrarea de Vitamina D (25-OH-vitamina D) în concentrații ridicate. Între aceste tipuri de cancer se numără cel al vezicii biliare, cancerul renal, pulmonar, oral, ovarian, cancerul de prostată, colorectal, tiroidian, vulvar, limfomul non-Hodgkin și melanomul3.

Ipoteza că radiațiile ultraviolete B și, implicit, Vitamina D reduc incidența și mortalitatea în cazul cancerului a fost lansată în anul 1980 de frații Cedris și Frank Garland, bazându-se pe un studiu geografic ecologic asupra relației dintre radiația solară și mortalitatea în cazul cancerului de colon în Statele Unite, arată Grant în același studiu. În anii care au urmat, ipoteza a fost confirmată de studii ecologice și observaționale, de investigații ale mecanismelor somatice și de studii randomizate controlate. Este un fapt dovedit științific că Vitamina D (25-OH-vitamina D), în concentrații mai mari de 100 nmo/l, contribuie la reducerea riscului de cancer și la creșterea ratei de supraviețuire în cazul acestei boli4. Studii asupra mecanismelor celulare declanșate de acțiunea Vitaminei D asupra organismului dovedesc că aceasta are efecte protective și anti-tumorigenice, care pot întârzia alterarea celulară, hiperplasia și avansarea cancerului. Astfel, în virtutea acestor constatări științifice, Meis Moukayed și William Grant propun instituțiilor de sănătate publică să ia în considerare creșterea concentrațiilor de Vitamina D în tratamentele profilactice și terapeutice ale cancerului fie prin expunerea la soare, fie prin suplimentarea cu Vitamina D5, subliniind că studiile clinice indică reduceri semnificative ale incidenței și mortalității în cazul suplimentării cu Vitamina D în concentrații de peste 2000 UI.

În general, expunerea la radiațiile solare ultraviolete B este strâns legată de o sănătate prosperă și de ameliorarea simptomelor în multe boli, dar ‒ atenție! ‒ și de agravarea câtorva. Printre beneficiile recunoscute ale expunerii la soare se numără un foarte bun metabolism osos, riscuri reduse de cancer epitelial, de carii dentare, de boli infecțioase, incluzând Influenza6 și pneumonia, de boli inflamatorii intestinale, scleroză multiplă, Parkinson și artrită reumatoidă, precum și rezultate bune în sarcină și naștere. Există, de asemenea, numeroase dovezi științifice care susțin că expunerea la radiațiile solare ultraviolete B și Vitamina D reduc riscul de autism. Pe de altă parte, lista de efecte adverse ale expunerii excesive la radiațiile solare ultraviolete include cancerul de piele melanomatos și nemelanomatos, fracturi osteoporotice, precum și imunosupresia, care poate crește riscul de a contracta anumite boli, cum ar fi cancerul cervical și limfomul. S-a constatat, de asemenea, că expunerea ocupațională la radiațiile solare ultraviolete nu crește riscul de melanom7.

Un studiu recent al medicului german Hans Konrad Biesalski, profesor de biochimie și medicină nutrițională la Universitatea din Hohenheim, analizează relația dintre deficiența de Vitamina D și îmbolnăvirile cu Covid-198. Autorul subliniază că există diferite boli necontagioase ‒ cum ar fi hipertensiunea, diabetul, bolile cardiovasculare, sindromul metabolic ‒, care sunt asociate cu niveluri scăzute de Vitamina D. Evident, aceste comorbidități cresc riscul de manifestări grave ale virusului. De asemenea, afirmă că „prin metodele folosite pentru a controla pandemia, sinteza naturală a Vitaminei D în piele a fost redusă considerabil, dat fiind că populația a avut mai puține oportunități de a se expune la soare”.

În astfel de situații este necesară o ajustare a dietei, prin suplimente moderate și alimente fortificate ce pot ajuta la prevenirea acestei deficiențe, iar în caz de spitalizare, starea de deficiență sau insuficiență a Vitaminei D trebuie ameliorată de urgență, recomandă el.

Cât și cum trebuie să ne expunem la soare?

Răspunsul la această întrebare „depinde de ceea ce vrem să obținem prin această expunere”, afirmă medicul german Alexander Wunsch, specializat în medicină holistică și fototerapie, într-un interviu acordat podcast-ului american „Decoding Superhuman”9. „Dacă ne interesează producerea de Vitamina D, trebuie să ținem seama că, pe timpul iernii, lumina solară nu conține suficiente ultraviolete, responsabile cu producerea de Vitamina D. Dar când vremea e frumoasă, puteți începe cu 3-5 minute de expunere în timpul orei de prânz ‒ adică atunci când soarele are cel mai mare unghi de ridicare, ceea ce înseamnă că razele de soare străbat cel mai scurt drum prin atmosferă. Atunci aveți cel mai ridicat conținut de ultraviolete B (UVB) de undă scurtă, esențiale pentru producerea de Vitamina D. Și, dacă începeți cu 5 minute de expunere și constatați că nu aveți semne de supradoză (nu prezentați mâncărimi, nici înroșire a pielii), puteți încerca să creșteți timpul de expunere. A doua zi, cu 2-5 minute în plus, în funcție de sensibilitatea individuală. Așadar, trebuie să vă găsiți propria toleranță la lumina solară, printr-o creștere treptată a timpului de expunere.

De pildă, pentru o piele de tipul 3, albă, de tip caucazian, expunerea maximă ar trebui să fie de 20 de minute pe zi, în schimb pentru o piele de tipul 5 sau 6, mai pigmentată, se pretează o expunere de 40-60 de minute, în funcție de condițiile individuale. De asemenea, e bine de știut că trebuie să expunem o suprafață cât mai mare a corpului, dacă vrem să obținem Vitamina D. Altfel, limitând suprafața, va trebui să te expui de 7-10 ori mai multă vreme, și tot nu vei avea același efect pozitiv, însă vei obține cu siguranță un efect foarte negativ asupra suprafeței expuse”.

Așadar, să nu ratăm în această vară „oferta” generoasă și gratuită a acestui mare doctor care este soarele, știut fiind că expunerea la radiațiile solare ultraviolete este esențială pentru sinteza Vitaminei D, iar 90% din necesarul de Vitamina D al organismului se formează în piele.

Material realizat de Ana Gheorghiu

1 Abstracts of the Joint International Symposia “Vitamin D in Prevention and Therapy” and “Biologic Effects of Light”, Homburg/Saar, Germany, 21-23 June 2017, în: ANTICANCER RESEARCH 37(2017): 3353-3354.

2 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7276229/

3 Abstracts of the Joint International Symposia “Vitamin D in Prevention and Therapy” and “Biologic Effects of Light”, Homburg/Saar, Germany, 21-23 June 2017, în: ANTICANCER RESEARCH 37(2017):3335.

Vezi și https://acsjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/cncr.10427.

4 Vezi și: Manson JE, Cook NR, Lee IM, Christen W, Bassuk SS, Mora S, Gibson H, Gordon D, Copeland T, D’Agostino D, Friedenberg G, Ridge C, Bubes V, Giovannucci EL, Willett WC and Buring JE: Vitamin D supplements and prevention of cancer and cardiovascular disease. N Engl J Med 380(1): 33-44, 2019. PMID: 30415629. DOI: 10.1056/NEJMoa1809944

5 https://link.springer.com/article/10.1007/s11154-017-9415-2

6https://www.cambridge.org/core/journals/epidemiology-and-infection/article/epidemic-influenza-and-vitamin-d/C4D90C6E7CB127E6DF7A52D3A9EE2974

7 https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1562/2005-01-24-RA-424

8 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7276229/

9 https://decodingsuperhuman.com/light/

 

Foto: David Franklin Dreamstime.com

 

Articol publicat in revista Familia Ortodoxa/iulie 2020

IULIE 2020