Îi cer iertare bunului Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfântului Părinte Ilie Lăcătușu pentru întârzierea cu care scriu aceste rânduri. Îmi propusesem de mai demult să trimit această mărturie către „Familia Ortodoxă”, dar, spre rușinea mea, delăsarea și inima mea împietrită m-au determinat să tot amân. Simțind ajutorul lui Dumnezeu și mijlocirea Sfinților în viața mea, doresc să afle cât mai multe persoane, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul lor, așa cum și eu m-am folosit citind revista dumneavoastră în toți acești ani. Prin viu grai nu reușesc să spun multor oameni, dar prin intermediul revistei cu siguranță se va putea.

 

Doresc să împărtășesc cu dumneavoastră ceea ce eu consider că este un ajutor minunat primit de la Maica Domnului și Sfântul Ilie Lăcătușu. Chiar dacă Biserica încă nu l-a canonizat oficial, cred că este deja evident că este sfânt, având în vedere atâtea minuni și semne clare de sfințenie care s-au vădit până acum. Desigur, persoanele care au tendința să privească și să analizeze totul exclusiv rațional vor fi de părere că nu e neapărat o minune, dar eu cred și simt că este!

Sunt plecat în America de mai bine de șapte ani și momentan nu am drept de ședere și de muncă, dar, pentru că am intrat legal în țară, am un document care îmi facilitează posibilitatea de a munci legal. Totuși, de-a lungul timpului am întâmpinat multe dificultăți din cauza situației delicate în care mă aflu aici. Au fost situații în care am vrut să-mi schimb locul de muncă și nu am putut, din cauza statutului meu ilegal actual. De obicei, căutam de lucru la firme mai mici, unde patronul era dispus să mă angajeze făcând abstracție de statutul meu și unde nu aveam nici un alt beneficiu, în afară de salariul pe care îl primeam și care mă ajuta doar să supraviețuiesc, fără să-mi permit multe. Eram conștient că, dacă de exemplu va fi nevoie vreodată să merg la doctor cu vreo problemă de sănătate, nu aș avea cu ce să plătesc, pentru că aici sistemul de sănătate este diferit, vizitele și intervențiile medicale costând mult. Totuși, nu mă pot plânge, pentru că în toți acești ani bunul Dumnezeu nu m-a lăsat. Indiferent cât de greu mi-a fost, am avut mereu de muncă, am avut ce să pun pe masă. Slavă Domnului pentru toate!

Împărăteasa mea cea preabună…”

Între timp, am cunoscut-o la biserică pe cea care acum este soția mea. După aproape un an am cerut-o în căsătorie, însă nu știam atunci cum și cu ce mijloace vom putea organiza nunta pe care ne-am fi dorit-o, mai ales că eram amândoi veniți aici de puțin timp și încă nu aveam stabilitate și o situație financiară solidă. A mai trecut încă un an și jumătate, o perioadă de încercări pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului, le-am depășit cu bine. Cu toate acestea, încă nu știam cum aveam să dobândim toate cele necesare pentru organizarea nunții și pentru a ne aduce aici părinții și viitorii nași. Chiar dacă logodnica mea avea o situație ceva mai bună decât a mea, totuși conștientizam că nu se cuvenea să fie ea singura care să facă sacrificii și eforturi financiare, ci trebuia ca amândoi să ne străduim în aceeași măsură.

Mă preocupa foarte mult această problemă, dar, din cauza situației mele, mă simțeam limitat în ceea ce aș fi putut face. Cu toate acestea, Dumnezeu, în pronia Lui, a rânduit totul cum nu se putea mai bine, iar mie mi-a dat o nădejde pe care nu mi-o puteam explica, deși la momentul respectiv munceam la o firmă unde câștigam doar atât cât să pot plăti o chirie modestă, să-mi achit facturile și să am ce să mănânc, dar din care nu puteam să pun nimic deoparte pentru nunta care urma să aibă loc în mai puțin de patru luni.

Deși părea a fi o situație disperată, am simțit că Dumnezeu nu ne va lăsa. În fiecare zi, când mă rugam, spuneam și rugăciunea „Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea” către Maica Domnului, care este foarte folositoare, nădăjduind că se va îndura de noi, ca o Maică iubitoare de oameni și mijlocitoare către Fiul ei.

Aveam deja o lună de când căutam alt loc de muncă mai bine plătit, dar nu reușisem să găsesc nimic și întâmpinam tot felul de dificultăți. De asemenea, îmi era și teamă să-l anunț pe șeful meu că voiam să lucrez în altă parte, pentru că, din câte îmi dădusem seama, ar fi vrut să lucrez la firma lui pentru o perioadă mai îndelungată și mă tot întrebam cum aș fi putut găsi o ieșire din acest impas.   

Aveam dovada că Părintele Ilie mijlocise pentru mine”

În acea perioadă, citeam și o cărticică despre viața și minunile Părintelui Ilie Lăcătușu, unul dintre Sfinții Închisorilor. Citisem și mai demult pe internet despre câteva din minunile Părintelui, motiv pentru care ulterior mi-am procurat cartea, iar acum o citisem aproape în întregime. La finalul cărții este și acatistul Sfântului și m-am gândit că, dacă îl voi citi, sigur îmi va ajuta Sfântul așa cum i-a ajutat și pe cei ale căror mărturii le citisem până atunci. Începusem de câteva zile să fac acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu și adăugam la final și o rugăciune improvizată, în care îl rugam ca, dacă e voia lui Dumnezeu ca eu și logodnica mea să ne căsătorim, să mijlocească Sfântul Ilie pentru noi să avem cele necesare pentru nuntă, așa cum ne dorim. 

Într-o zi eram la muncă și lucram cot la cot cu șeful meu. Era ziua prăznuirii Sfinților 40 de mucenici din Sevastia. Ca din senin, șeful meu m-a întrebat dacă nu aș fi interesat să lucrez undeva unde se plătește de trei ori mai mult decât mă plătea el. Am fost foarte surprins de întrebarea lui și atunci i-am mărturisit că eram foarte stresat din cauză că ceea ce câștigam la acel loc de muncă nu mi-ar fi fost de ajuns ca să pot strânge bani pentru nuntă. Atunci el s-a oferit să-mi intermedieze întâlnirea cu persoana de legătură de la cealaltă firmă. M-am bucurat foarte mult, imediat mi-am amintit de Părintele Ilie Lăcătușu și acum aveam dovada că mijlocise pentru mine, cu toate că nu meritam, pentru că, deși citeam acatistul, ar fi trebuit să o fac cu mai multă evlavie, dar Sfântul s-a îndurat de mine chiar și așa nevrednic cum sunt.

Era în Postul Mare și deja îmi puneam problema ce se va întâmpla dacă obțin noul loc de muncă și, din cauza programului, nu voi putea lua parte la slujbele care urmau să aibă loc în Săptămâna Patimilor, de Paști și în Săptămâna Luminată, dar de această dată am simțit și ajutorul și binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că interviul cu viitorul meu șef l-am avut chiar în ziua Bunei Vestiri, la două ore după ce se terminase Sfânta Liturghie, iar angajarea mi-au făcut-o în ziua praznicului Izvorul Tămăduirii, la fel, după-amiază, după ce se terminase slujba Sfintei Liturghii. Astfel, pentru rugăciunile Maicii Domnului, Dumnezeu a rânduit să pot lua parte la toate aceste slujbe într-o perioadă aglomerată și în același timp să trec cu bine prin procesul de angajare la noua firmă. Mai mult decât atât, când am completat formularele de angajare, deși am evitat să dau detalii legate de statutul meu, totuși nimeni nu m-a întrebat nimic. Ulterior, după un an de zile mi-au cerut și aceste detalii și atunci le-am spus în mod explicit că nu am actul respectiv și că va mai dura până îl obțin și de atunci nu am mai avut nici o problemă.

Binecuvântările lui Dumnezeu au continuat”

După trei luni de zile de la angajare am strâns suma necesară și, cu ajutorul lui Dumnezeu și mijlocirea Maicii Domnului și a Sfântului Ilie Lăcătușu, am organizat cu succes nunta, ne-am adus viitorii nași, pe părinții și pe sora soției mele, am avut toate cele de trebuință, iar eu m-am ales cu un loc de muncă mai bine plătit și cu beneficii, inclusiv asigurare medicală. 

După nuntă, binecuvântările lui Dumnezeu au continuat, dar cea mai mare și mai importantă este că acum așteptăm și un copil.

Le mulțumim din suflet Maicii Domnului, Sfântului Ilie Lăcătușu și Sfintei Xenia din Sankt Petersburg, ocrotitoarea celor care caută un loc de muncă, și îi rog să mă ierte că am decis să mărturisesc despre ajutorul lor atât de târziu.

Întotdeauna Maica Domnului ne aude rugăciunile și ne ajută, dar trebuie să avem răbdare și să nu ne pierdem nădejdea. Nu uitați de Părintele Ilie Lăcătușu, marele făcător de minuni și grabnic ajutător! Când aveți vreun necaz sau vreo încercare, cereți-i ajutorul și nu va întârzia! 

Să dea bunul Dumnezeu ca, atunci când consideră El, Biserica să-l treacă în mod oficial în rândul Sfinților. Cu toate acestea, noi avem deja încredințarea și dovada personală că este Sfânt.

Vlad

Articol publicat in revista Familia Ortodoxa/septembrie 2019

SEPTEMBRIE 2019