La cei 93 de ani ai săi, Moş Gheorghe din comuna suceveană Pârteştii de Jos face parte din acea categorie de bătrâni frumoşi şi plini de viaţă pe care nu te mai saturi să-i asculţi povestind. Cuvintele lui despre familie, despre greutăţile prin care a trecut, dar şi despre marii duhovnici pe care i-a întâlnit, ne bucură inima. A umblat mai bine de șaizeci de ani pe la mănăstiri, adunând sfaturi şi îndemnuri de vieţuire creştină. Şi tot umblând şi ascultând de Părinţii cu viaţă sfântă, a înţeles că Dumnezeiasca Liturghie, spovedania, împărtășania, ascultarea de duhovnic şi Rugăciunea inimii sunt arme la îndemâna oricui vrea să se mântuiască. (R.T.)

Moş Gheorghe, cum L-aţi cunoscut pe Dumnezeu?

Am avut un frate şi două surori şi ne-au crescut părinţii cu frică de Dumnezeu. Mergeam la sfânta biserică, părinţii ne învăţau să ne purtăm frumos cu oamenii, să nu ne purtăm urât. Ne-au crescut foarte bine părinţii.

După ce m-am căsătorit, am mers la Mănăstirea Slatina, prin anul 1955. Tocmai atunci Părintele Cleopa era venit acolo cu patruzeci de călugări. Ei au venit vineri, şi noi am ajuns sâmbătă dimineaţa – eram vreo șaizeci de oameni de aici, din sat. Am ajuns acolo şi am stat dimineaţa toţi la slujbă. Părintele Cleopa, înainte de a intra în biserică, s-a dus la bucătărie şi a spus să facă mâncare, când om ieşi de la slujbă toată lumea să mănânce. Şi aceia i-au spus: „Nu avem cu ce să facem mâncare. Dacă facem mâncare la atâţia oameni, noi dăm toată mâncarea noastră şi săptămâna viitoare călugării nu mai au ce mâncaˮ. „Eu vă spun să faceţi totuşi mâncare şi am eu grijă de asta”. Apoi Părintele Cleopa s-a dus în biserică şi a slujit, iar noi am intrat şi am stat la slujbă.

La amiază am ajuns la masă, iar Părintele Cleopa le-a zis călugărilor care au pregătit mâncarea: „Dumneavoastră am văzut că v-aţi căinat că v-am obligat să faceţi mâncare, aţi zis că săptămâna viitoare nu aveţi ce mânca. Ei, eu vă spun: să mă iertaţi, eu cred că nu am greşit, eu cred că dumneavoastră aţi greşit de nu aveţi mâncare, pentru că aţi alungat din mănăstire doi fraţiˮ. „Care fraţi?ˮ „Păi, cei doi fraţi sunt: Daţi şi Vi se va da. Daţi la altul şi Dumnezeu vă dă vouă. Am văzut că aţi cârtit la mâncare, dar o să vedeţi că o să rânduiască Dumnezeu şi o să avem din ce trăi”.

Am ieşit de-acolo şi Părintele Cleopa ne-a împărţit pe toţi să ne mărturisim la Părinţii din mănăstire: la Părintele Gherasim, la Părintele Chirilă, la Părintele Emilian, stareţul mănăstirii, şi la Părintele Arsenie Papacioc. Şi, până la miezul nopţii, Părinţii ne-au mărturisit pe toţi. Se stătea câte patru ore, că ne mărturiseam din copilărie; aproape trei ore jumate-patru stătea fiecare om la mărturisire.

Ne-am culcat şi dimineaţa ne-am sculat şi-am luat fiecare prosopul cu noi şi-am ieşit acolo, la poarta mănăstirii, unde este un pârâu cu apă limpede şi ne-am spălat. Şi auzim cum la deal veneau două căruţe cu boi, care călcau greu şi bocăneau prin bolovani, că erau încărcate grozav. Au venit la poarta mănăstirii şi era un călugăr acolo. „Părinte, uite, noi suntem cu o căruţă de la Câmpulung şi cu una de la Pojorâta, şi am făcut o colectă prin sat şi am strâns alimente pentru mănăstire și le-am adus la dumneavoastră. Unde să tragem?ˮ. Şi au tras acolo, într-o magazie, şi-au pus alimentele. Părintele Cleopa le-a zis: „Fraţilor, aţi văzut cum a rânduit Dumnezeu? În timp ce am zis eu să faceţi mâncare, acolo Dumnezeu le-a dat un gând şi, iată, acum aveţi mâncare. Aşa că de azi înainte să ştiţi: în această mănăstire, nimeni nu va pleca nemâncat niciodată. Mai mulţi sau mai puţini, săraci sau bogaţi, ce aveţi, un borş şi o bucăţică de mămăligă, dar să nu iasă nimeni nemâncat din mănăstirea astaˮ.

„Au scos cerceii de la urechi şi i-au azvârlit pe câmp”

Cum a fost spovedania la Părintele Cleopa?

Când am ieşit de la spovedanie a fost ca şi cum ai veni de pe altă planetă pe asta. Noi nu ştiam până atunci ce înseamnă spovedania. Aveam la vremea aceea cam 29 de ani. Am mai făcut spovedanie, dar la preoţi de mir. Noi nici nu posteam… Dar acolo ne-a învăţat cum să trăim: miercurea şi vinerea să postim, posturile să postim şi, cât se poate, fiecare să facă milostenie; cât putem, să trăim şi viaţă curată, să ne mărturisim, ca să putem lua sfânta împărtăşanie.

Părintele Arsenie Papacioc ne-a dus pe un tăpşan, acolo, în pădure, unde era iarbă verde, am stat jos toţi la un loc şi ne-a explicat ce înseamnă păcatul mândriei. Şi când a spus că e păcat mare ca femeile să poarte mărgele şi cercei, fiecare femeie şi-a scos cerceii de la urechi şi i-a azvârlit pe câmp, acolo. Precum stau fragii, aşa stăteau cerceii de argint! Toţi au rămas zvârliţi acolo, pe câmp. Pentru că avea aşa o credinţă şi un dar de la Dumnezeu Părintele Papacioc, că ce spunea credeai cu adevărat că aşa este.

Am venit acasă şi pe urmă a început lupta împotriva păcatului. Dacă ne-a învăţat de-acum cum să trăim, a început războiul împotriva trupului.

Cu Părintele Cleopa aţi mai ţinut legătura?

Am ţinut legătura până la moartea lui. El a fost fugit şase ani în munţi, când preoţii au fost prigoniţi. El atunci a luat o carte de rugăciune în mână, ca să facă slujba, şi icoana aceea cu Sfântul Ioan pe care o vedeţi acolo, a luat-o cu dânsul şi a stat în munte şase ani şi s-a rugat la Sfântul Ioan.

Când a venit de acolo mi-a dat-o de pomană, cu condiţia să o am acasă şi, cât oi trăi, candela să nu se stingă de la dânsa, zi şi noapte. Cum mi-a spus el, aşa am făcut: nu se stinge candela nici ziua, nici noaptea din faţa icoanei.

De ce e important să asculţi de duhovnic?

E important, că, dacă mergi la sfânta biserică şi nu trăieşti după poruncile lui Dumnezeu, pierzi mântuirea. A zis Părintele să ţinem sfânta duminică, sărbătorile, posturile, să facem fapte bune, că numai aşa ne putem mântui.

Moş Gheorghe, au fost cazuri care nu aţi ascultat de duhovnic?

Cazuri, aşa, poate din slăbiciunile noastre, dar tot am căutat, cât se poate, să respectăm ce ne-a spus. Noi mergeam acolo des, de cinci-şase ori pe an, la Părintele Cleopa, la Sihăstria, şi el ne învăţa cum să trăim o viaţă mai aspră, mai apropiată de Dumnezeu, ca să ne putem mântui. Veneau din toată ţara acolo şi ne învăţa pe toţi.

Dintre noi, care ne spovedeam acolo, când am venit la casele noastre, fiecare la casa lui a început să trăiască altfel, a început să postească toate posturile, să facă milostenie, tot cum a învăţat de-acolo, şi să nu meargă la petrecerile lumeşti. Au început să trăiască o viaţă cu adevărat după Dumnezeu, ca să aibă mântuire.

Citiţi des Scriptura?

Mai citesc, da, şi mă folosesc. Citim şi Psaltirea. E folos mare să citeşti Psaltirea. Când omul citeşte psalmii ăştia e tare plăcut, că psalmii fugăresc diavolii de la om. Omul care citeşte Psaltirea nu se poate apropia diavolul de el.

Ce alte rugăciuni vă sunt dragi?

Când aveam eu 17 ani, mama m-a învăţat o rugăciune. Zice: „Măi băiete, te învăţ eu pe tine asta, să o zici întotdeauna, că apoi, ce necaz o veni, Maica Domnului te ajută, şi unde oi mere, te ajută Dumnezeu: O, Preasfântă Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, primeşte a mea rugăciune şi păzeşte-mă, întăreşte-mă în pocăinţă înaintea sfârşitului meu. Amin!ˮ.

Mai târziu am luat şi am bătut la maşină Acoperământul Maicii Domnului, şi-l citeam în fiecare zi. De la vârsta de 20 de ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu exista să nu citesc în fiecare zi Acoperământul Maicii Domnului. Este de foarte mare folos, pentru că, citindu-l, m-a acoperit Maica Domnului totdeauna, unde am mers.

        fragment

Interviu realizat de

Mihaela Raluca Tănăseanu

Septembrie 2018