Starețul Damaschin de la Platina (California, SUA)

Mioara, această combinație unică de gingășie și putere, candoare și maternitate, râs fără de sfârșit și plâns din toți rărunchii, această ființă desprinsă cu siguranță din povești, pentru că nu avea nimic pământesc într-însa (nici chiar atunci când, vă amintiți voi bine, înfulecă niște deja celebri cârnați de Pleșcoi) – ei bine, Mioara noastră, a noastră pentru că o știm cu toții din interviurile apărute în revistă (iar cine nu o știe, să le caute!), Mioara a ajuns acum tocmai la Platina și ne zâmbește cu timiditate de lângă mormântul Cuviosului Serafim Rose, alături de zâmbetul monahal al Starețului Damaschin.
Mioara noastră urmează să pornească acum prin lume, oriunde i se va deschide ușa, ca să vorbească tuturor despre dragostea care transfigurează orice suferință din viața noastră, făcând din ea altar de mântuire. (A.S.)
În martie 2016, Diana Țăpuș, o pelerină româncă venită la mănăstirea noastră, Sfântul Gherman din California, ne-a întrebat dacă am fi interesați să publicăm o carte tradusă din limba română. După cum am aflat de la Diana, această carte, cu un titlu paradoxal, „Cancerul, dragostea mea”, devenise foarte iubită peste tot în România încă de la publicarea ei, în martie 2014. Cartea cuprindea memoriile unei mame a cinci copii, Mioara Grigore, care s-a luptat cu cancerul, trecând la Domnul în 2015. Diana avea o legătură personală cu familia Grigore prin intermediul mamei sale, care locuiește în România și este una dintre prietenele acestei familii.
Astfel, am primit de la Diana o primă formă a traducerii în engleză a cărții. De cum am început să o parcurg, am realizat că era o carte extraordinară, care nu putea fi comparată cu nimic din ceea ce citisem până atunci. I-am spus Dianei că suntem cu adevărat interesați să publicăm ediția în limba engleză, și m-a pus în legătură prin e-mail cu Anca Stanciu, editorul cărții în limba română. De asemenea, Anca făcea parte și din colectivul de redacție al revistei „Familia Ortodoxă”, fiind și una dintre prietenele apropiate ale Mioarei, în ultima parte a vieții ei.
Când i-am scris Ancăi despre gândul nostru de a publica cartea, ea ne-a răspuns călduros, spunând că trăgea nădejde ca mănăstirea noastră să publice versiunea în limba engleză. Atât ea, cât și soțul ei și prieteni de-ai lor au fost ani de-a rândul marcați de viața și scrierile Părintelui Serafim Rose, unul dintre întemeietorii mănăstirii noastre.
În răspunsul ei, Anca a menționat un lucru care ar putea oferi o explicație a popularității cărții în România. „Mioara”, a scris ea, „era ca un magnet, un magnet de iubire – și abia acum am înțeles că ăsta a fost darul ei de la Dumnezeu. Toată lumea se simțea atât de fericită lângă ea… Iar dragostea aceasta radiază și din carte”.
Continuând să citesc, am mai descoperit o posibilă explicație a impactului pe care l-a avut cartea: puterea ei de a schimba suflete. Mioara a fost o persoană care a simțit lucrurile intens și adânc. Părintele Georgian Păunoiu, care a cunoscut-o bine, a spus: „Cred că Dumnezeu i-a dăruit Mioarei o memorie afectivă extraordinară”. Din fericire, a fost înzestrată și cu o uimitoare abilitate de a reda în cuvinte trăirile pe care și le aducea în memorie, pentru a le transmite apoi pline de viață cititorului. Și a avut o poveste de spus, o poveste a unei prefaceri personale.
Deși Mioara nu s-ar fi numit niciodată pe sine un „magnet de iubire”, este evident, din mărturiile celor care au cunoscut-o, că ea a devenit așa, cu siguranță prin experiențe ca cele relatate în carte. În povestea ei, își dezvăluie cu candoare slăbiciunile și temerile, ispitele și îndoielile. Cu toate acestea, surprinde și modul în care, cu ajutorul lui Dumnezeu și al celor dragi, a fost capabilă nu numai să se întărească pe sine, ci și să învețe și să crească duhovnicește în marile încercări prin care i-a fost dat să treacă. Relatarea întâmplărilor este atât de frapantă și, în același timp, atât de autentică, încât eu, ca cititor, simțeam cum înaintez împreună cu ea și, mai mult decât atât, cum învăț împreună cu ea.
Lectura cărții a fost o experiență care m-a mișcat adânc, așa cum a fost și pentru alți Părinți din mănăstire. Impresia lăsată de Mioara a persistat și după ce am terminat de citit cartea, și încă rămâne cu mine și acum. Din câte am auzit, viețile a nenumărate persoane din România au fost schimbate de această carte, iar asta nu ne miră. După cum scrie Anca, „în România am văzut minuni cu această carte”.
Acolo, toți „magneții iubirii” își vor găsi adevărata lor casă
„Cancerul, dragostea mea” este o adeverire a învățăturii creștine că boala, care a intrat în lume împreună cu moartea ca o consecință a păcatului, este îngăduită de Dumnezeu spre curățirea și desăvârșirea noastră duhovnicească. Mioara, deși profesoară de Religie, nu a explicat această chestiune teologică în cartea ei. Ci însăși viața ei a fost lecția.
O carte scrisă de o mamă și soție creștin-ortodoxă, consemnându-și cronica luptei cu cancerul, ne-am fi așteptat să aibă un impact redus, atingând un public „de nișă”, cum ar fi cititorii credincioși (în special femei căsătorite), bolnavii de cancer etc. Și totuși, în România, interesul pentru carte a crescut cu repeziciune, cartea fiind citită cu mult folos de oameni din toate mediile și categoriile sociale: necredincioși și credincioși, căsătoriți și necăsătoriți, mireni și monahi, tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi, neinstruiți și erudiți.
La câteva luni de la publicarea cărții, Mioara a primit o distincție de la Patriarhul României. I-a fost dat să trăiască pentru a vedea cu ochii ei imensul succes al cărții, reușind să răspundă multora dintre cei ale căror inimi fuseseră atinse de carte. Însă, după cum a spus Anca: „A trecut prin toate cu smerenie. Spunea că, de obicei, după aceste momente de apreciere publică îi era atât de rău, încât nu mai avea cum să se mândrească!”.
„Cancerul, dragostea mea” a fost tradusă în limba engleză de Oana Michael (născută Pârvu), care a cunoscut-o personal pe Mioara. Anca ne-a asigurat că traducerea în limba engleză surprinde și păstrează duhul și „vocea” Mioarei. Aceasta a fost și experiența noastră de cititori de limbă engleză, odată ce, așa cum am menționat mai sus, am găsit cartea extraordinar de inspirată. În același timp, întrucât traducătoarea nu este o vorbitoare nativă de limbă engleză, traducerea a necesitat o șlefuire pentru ca textul să curgă lin și clar. Cartea ne-a fost atât de dragă, încât am vrut să o aducem la cea mai bună formă cu putință.
În ediția engleză a cărții am adăugat mai multe fotografii cu Mioara și familia sa. În România, aceste fotografii fuseseră văzute de o mulțime de oameni, în „Familia Ortodoxă” și în alte publicații, în formă tipărită și online. Alții avuseseră ocazia să cunoască familia Grigore de la televiziune. Cu toate acestea, în spațiul vorbitorilor de limbă engleză, oamenii nu au avut prilejul să vadă aceste imagini; prin urmare, ne-am gândit că prezentarea fotografiilor i-ar ajuta pe cititori să se apropie și mai mult de Mioara, de familia ei și de întâmplările descrise.
La sfârșitul ediției în limba engleză am adăugat și alte materiale publicate separat în „Familia Ortodoxă”. Epilogul este un articol în patru părți apărut la scurtă vreme după adormirea Mioarei și care prezintă, printre altele, ultimele zile ale Mioarei. Anexa 1 cuprinde un interviu în două părți cu Mioara și soțul ei, Viorel, realizat în 2013, cu un an înainte de publicarea cărții. În Anexa 2, cei doi sunt intervievați din nou, de data aceasta în mai 2014, la două luni după apariția cărții. La final, Anexa 3 cuprinde un interviu cu Viorel și cu cel mai mare dintre copiii familiei Grigore, Maria, realizat în martie 2016, la un an după adormirea Mioarei.
Pe lângă completarea detaliilor și furnizarea unei continuări a poveștii, materialul adăugat mai îndeplinește încă o funcție importantă: ne-o dezvăluie pe Mioara văzută prin ochii celorlalți. Cuvintele Ancăi și ale lui Viorel, scrise imediat după adormirea întru Domnul a Mioarei, sunt deosebit de semnificative. Aici putem vedea roadele a tot ceea ce învățase Mioara din durerile și bucuriile ei – și mai cu seamă din durerile ei transformate în bucurie. Acesta a fost rodul nu numai a celor descrise în carte, ci și a celor ce nu au putut fi puse în cuvinte. A fost și rodul celor ce s-au petrecut în sufletul ei în ultimul an, imediat după publicarea cărții, de vreme ce Dumnezeu a continuat să o curățească, pregătind-o pentru viața de dincolo. Acolo, în acea viață viitoare, toți „magneții iubirii” își vor găsi adevărata lor casă, căci acolo domnește Izvorul suprem al iubirii, Cel ce trage totul la Sine cf. Ioan 12:32.
Cu ambele picioare hotărât în căutarea lui Dumnezeu
În timp ce scriu aceste rânduri, ediția în limba engleză abia a fost publicată de o săptămână, și deja primim ecouri înflăcărate de la cititori. Unul dintre prietenii mănăstirii noastre, care la rândul său își duce propria luptă cu cancerul, ne-a scris:
„Vă mulțumesc din toată inima pentru minunatul dar al noii cărți pe care ați publicat-o, «Cancer, My Love». Nu pot s-o las din mână! Îmi place la nebunie! Este o adevărată călăuză duhovnicească! Înțeleg de ce e atât de populară în România și, după cum ați spus, curând va fi și aici! Îmi dau seama foarte bine ce putere miraculoasă de a schimba vieți are această carte de mult folos. Cancerul de care sufăr mă împinge grăbit spre Dumnezeu, ceea ce este un răspuns la rugăciunile mele. Dar am simțit întotdeauna că, oricât de mult m-am străduit, un picior îmi rămânea blocat în lume, în timp ce piciorul celălalt pornise în căutarea lui Dumnezeu. Acum, deși boala îmi captează serios atenția, ambele picioare au pornit hotărât în căutarea lui Dumnezeu, de Care încerc să mă țin acum cu toată puterea. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Tragem nădejde și ne rugăm ca mulți alți cititori ai acestei ediții în limba engleză a cărții „Cancerul, dragostea mea” să se folosească din povestea schimbării vieții autoarei, spre folosul propriei lor vieți, atât în ​​ lumea aceasta, cât și în lumea ce va să vină.
Traducere de Pr. Ioan Irimia
 Cartea se poate comanda de aici