Afecţiunile metabolice şi cardiovasculare, cancerul şi bolile autoimune se răspândesc epidemic în societatea noastră. Desigur, chimizarea alimentelor, poluarea mediului (inclusiv cea electromagnetică) joacă un rol esenţial, alături de schimbarea stilului de viaţă al omului modern – dar, dacă ar fi numai acestea, poate că nu ar fi încă chiar atât de rău. Mai există un factor, iar acesta este esenţial şi adesea declanşator al bolii. Este vorba de factorul psihic, cognitiv şi emoţional.

 

Stările noastre interioare pot să ne salveze sau, dimpotrivă, să ne condamne la boală şi la moarte într-o societate în care cea mai mare poluare rămâne, desigur, cea noetică şi informaţională, cu mult mai mare decât celelalte condiţii toxice la care suntem expuşi. Scriem aceste rânduri cu gândul că măcar de acele condiţii toxice la care ne expun ştirile media, reţelele de socializare sau mediul virtual, în general, să ne putem păzi, căci riscurile pe care ni le asumăm contaminându-ne mintea şi sufletul cu acestea sunt incalculabile pentru sănătatea noastră.

Pe măsură ce virtualul ocupă tot mai mult din timpul și viața noastră, legăturile personale cu ceilalți încep să ia un caracter tot mai steril, afectând calitatea relaționării față către față. Tot mai adesea auzim de persoane care se simt singure, copleșite sau care își trăiesc viața în mod reflex, fără un scop sau direcție. Și poate nu o dată am fost și noi în aceleași situații.

Gândurile, emoțiile, sentimentele și acțiunile noastre sunt interconectate. Un gând care apare în mintea unei persoane naște în ea o emoție care o va face să acționeze într-o anumită manieră, iar consecințele acțiunii respective vor genera noi gânduri în mintea respectivului om. Acest ciclu ne poate „fura” atenția, mai ales atunci când ne lăsăm copleșiți de gânduri negative, pe care le primim fără să le punem la îndoială, nici o clipă, veridicitatea sau scopul.

Emoțiile și manierele în care alegem să le exprimăm (sau nu!) contribuie, decisiv, la tot ceea ce comprimă tiparele noastre comportamentale și felul în care suntem percepuți de ceilalți. Iar emoțiile nu sunt doar fenomene psihologice efemere, ele ne afectează organismul și starea noastră de sănătate. Și deoarece multe emoții au o natură contagioasă, felul în care noi ne simțim și comportamentele astfel generate afectează și mintea, organismul și sănătatea celor din jurul nostru. Iar acest lucru este demonstrat și de studiile ce arată că persoanele care aleg să privească viața în manieră optimistă, care oferă un sens, trăiesc mai mult timp și sunt mai fericite și mai împlinite sufletește, înconjurate de persoane care împărtășesc acest fel de a trăi.

Gânduri, emoții și neurotransmițători

Fiecare emoție pe care o trăim generează în organism un răspuns chimic. Emoțiile pozitive determină producția de hormoni ai stării de bine: serotonină și dopamină. Emoțiile negative, pe de altă parte, stimulează eliberarea de hormoni ai stresului: cortizol și adrenalină. De exemplu, sentimentul de fericire crește activitatea sistemului imunitar și producția de endorfine, stimulând procesele cerebrale de creștere a conexiunilor dintre neuroni.

Expresia populară „a murit de inimă rea” este dovedită și de raportările medicale care documentează efectele stresului asupra funcției cardiace. Cercetătorii au observat că, atunci când suntem triști, capacitatea noastră de a recunoaște expresiile faciale ale celorlalți este crescută, la fel și funcțiile memoriei (petrecem mai mult timp în gânduri care ne amintesc de evenimente din trecut atunci când suntem triști). În plus, ca urmare a afectării florei intestinale și a sistemului nervos enteric (sistemul nervos din tractul digestiv care controlează procesele digestiei și interacționează cu sistemul nervos central), scade pofta de mâncare. Multe din afecțiunile gastrointestinale – de exemplu colita, sindromul colonului iritabil, gastrita – au la bază disfuncții ale acestui sistem, cauzate de expunerea prelungită la emoții negative (anxietate, frică, stres).

Alte studii au arătat că atunci când, de exemplu, suntem puternic surprinși de un eveniment, acest factor declanșator poate intensifica atât emoțiile pozitive cât și cele negative, cu până la 400%. De aceea, unele persoane preferă să evite astfel de situații. Atunci când cineva se simte bine după un eveniment-surpriză, acest lucru se datorează eliberării neurotransmițătorului dopamină, implicat în generarea unei stări de bine. De asemenea, același eveniment acaparează resursele cognitive ale persoanei, determinându-o să reacționeze involuntar, fie bucurându-se, fie plângând, țipând etc.

Furia acționează direct asupra glandelor suprarenale, determinând eliberarea de adrenalină și cortizol, redirecționarea sângelui de la nivelul organelor abdominale (de exemplu stomac) spre mușchi, dilatarea pupilelor, toate aceste reacții descriind așa-numitul răspuns de luptă sau fugă.

Frica suprastimulează funcția simțurilor noastre, pentru a trimite către creier toate informațiile necesare unei apărări de un posibil pericol. Această încordare este benefică în situațiile de scurtă durată și atunci când ne confruntăm cu un pericol real, concret. Funcția amigdalei, de la nivelul sistemului limbic, este activată, determinând mai departe declanșarea răspunsului de luptă sau fugă sus-amintit.

(…)

Asist. univ. dr. Veronica Grădinariu
şi Virgiliu Gheorghe

Articolul integral poate fi citit în numărul din decembrie 2017 al revistei „Familia ortodoxă”