Articolele din numerele trecute privind terapia prin post negru au stârnit un mare interes în rândul cititorilor. Este vorba de o terapie foarte ieftină şi, după cât se pare, aplicabilă într-o mulţime de afecţiuni, mai ales în cazul celor mai grave. Astăzi vom prezenta câteva dintre mecanismele biochimice şi procesele intime ce au loc la nivelul țesuturilor și al celulelor, aspecte ce demonstrează efectele acestei terapii asupra organismului și susțin validitatea utilizării acestei terapii în boli precum cancerul.

 

Eficiența postului negru în cazul diferitelor afecțiuni

Datele clinice și epidemiologice din literatura de specialitate demonstrează clar capacitatea postului de a încetini procesul de îmbătrânire și bolile asociate. Dintre factorii majori implicați în îmbătrânire, a căror producție este accelerată de stilul de viață modern și de sedentarism, amintim: 1) leziunile oxidative la nivelul proteinelor, ADN-ului și lipidelor; 2) procesele inflamatorii; 3) acumularea de proteine și organite disfuncționale; și 4) creșterea nivelului de glucoză, insulină și IGF-1, deși nivelul acestui din urmă factor, IGF-1, scade odată cu îmbătrânirea și deficiența sa severă poate fi asociată cu anumite patologii1,2.

După cum aminteam și în numărul trecut al revistei, la sanatoriul din Buchinger (Germania), cele peste 100.000 de cure și-au dovedit eficiența terapeutică în numeroase afecțiuni precum:

boli cardiovasculare (inclusiv scleroză arterială), profilaxia infarctului, afecțiuni circulatorii arteriale și venoase, migrene și glaucom;

afecțiuni gastrointestinale (inclusiv constipație cronică), hepatopatii cronice, colecistopatii, boala Crohn, colite cronice și ulcerative;

afecțiuni ale sistemului locomotor (inclusiv reumatism, artroze, tendomiopatii);

boli de piele (inclusiv alergii dermice, dermatoze psoriazice, psoriazis) și eczeme cronice;

afecțiuni respiratorii (inclusiv astm bronșic, sinuzite cronice, bronșite);

tulburări psihosomatice și stări de epuizare, tulburări de alimentație, sindrom depresiv de cauze diverse (de ex. menopauză);

boli maligne (de ex. cancer).

Postul nu are doar o acțiune de detoxifiere, ci, prin efectele imprimate în organism, sunt descompuse grăsimile acumulate în exces, celulele anormal dezvoltate, plăcile ateromatoase și tumorile, care sunt apoi eliberate în fluxul sangvin, spre a fi excretate. O altă caracteristică importantă a detoxifierii prin post negru este cea e mobilizării toxinelor de la nivelul țesuturilor adipoase3. Pe durata postului negru, toxinele și substanțele nocive circulă în fluxul sangvin și limfatic, fiind eliberate din țesutul adipos, dar și din alte țesuturi, spre a fi eliminate. Creșterea celulară este, de asemenea, stimulată și accelerată pe măsură ce proteinele necesare sunt reciclate din celulele distruse. Prin urmare, nivelul proteinelor serice rămâne constant pe durata postului, pe măsură ce, în funcție de necesități, organismul utilizează aceste proteine și alți nutrienți depozitați. Din nou, doctorul Otto Buchinger, după ce a supervizat peste 100.000 de „tratamente pe bază de sucuri”, a concluzionat în cartea sa „Postul: metoda Buchinger” că „necesarul de proteine se diminuează în timpul postului – până în a doua săptămână a fost redus de la 100 de grame la 15-20 de grame pe zi, iar această cantitate este, de fapt, suficientă pentru funcționarea normală a organismului pe toată durata terapiei”.

În ceea ce privește tumorile benigne, postul reprezintă o manieră terapeutică eficientă și sigură nu doar în cazul tumorilor fibroase, ci și în cazul majorității tumorilor benigne. Polipii nazali, lipoamele, tumorile ovariene benigne, tumorile benigne de sân răspund, cel mai adesea, favorabil la tratamentul prin post, mai ales în cazul pacienților normoponderali.

Doctorul Allan Cott (1910-1993), medic în cadrul Gracie Square Hospital din New York, care a tratat prin această metodă terapeutică pacienți ai secției de Psihiatrie4, a fost unul din colaboratorii doctorului Iuri Nikolaiev (1905-1998), directorul clinicii de postire din cadrul Institutului de Psihiatrie din Moscova, care, în cei peste treizeci de ani de aplicare a metodei, a tratat peste 10.000 de pacienți. Experiența clinică a doctorului Cott a arătat că, în cazul a peste 70% dintre pacienții tratați cu ajutorul postului, este înregistrată o îmbunătățire remarcabilă a stării de sănătate, aceștia putând relua activitățile obișnuite unei vieți normale la scurt timp după finalizarea sau chiar după debutul terapiei5. Mai mult, prin munca sa, și doctorul Nikolaiev a descoperit că starea pacienților diagnosticați cu schizofrenie și care nu mai răspundeau la tratamentul clasic era remarcabil îmbunătățită după aproximativ treizeci de zile de post6.

Experiența clinică a arătat că postul poate reprezenta o abordare terapeutică extrem de eficientă și în cazul diferitelor forme de depresie, chiar și în cazul pacienților care fie nu mai răspundeau la tratament, fie doreau să oprească administrarea de medicamente. S-au raportat astfel rezultate remarcabile în cazul nevrozelor, anxietății și depresiei7. Rezultatele studiilor au mai arătat că postul îmbunătățește capacitatea persoanei de a se adapta situațiilor stresante, generatoare de sentimente ce pot interfera cu activitățile de zi cu zi. Rezultatele unui astfel de studiu realizat în Japonia arată o rată de succes de 87% în rândul a 382 de pacienți diagnosticați cu diferite tulburări psihosomatice8.

Unul din cele mai bine documentate beneficii ale postului negru de lungă durată (1-3 săptămâni) a fost demonstrat în cazul tratării artritei reumatoide. Ca și în cazul studiilor pe modele animale, la oameni a fost observat faptul că, pe durata postului, atât inflamația, cât și durerea sunt reduse semnificativ la acești pacienți9. Totuși, după încetarea postului și revenirea la o dietă normală, inflamația poate reapărea, mai puțin în cazul în care pacienții optează pentru continuarea cu o dietă vegetariană10, efectele benefice ale acestei forme combinate de terapie fiind înregistrate pentru cel puțin doi ani de zile11. Valabilitatea acestei abordări terapeutice este susținută și de alte patru studii controlate, inclusiv două trialuri randomizate9. Așadar, postul negru, combinat cu o dietă vegetariană, are efecte benefice în tratamentul artritei reumatoide.

Postul negru (în care pacienții au consumat doar apă) a determinat o scădere a valorii presiunii sistolice sub 120 mm Hg în 82% dintre pacienții diagnosticați cu hipertensiune12. Mai mult, cu o medie de 20 mm Hg a scăderii valorii presiunii sangvine, aceasta a continuat să se mențină la valori reduse timp de şase zile de la încetarea postului și revenirea la o dietă normală. Un alt studiu-pilot de mici dimensiuni a demonstrat că la pacienții cu hipertensiune (o valoare a presiunii sistolice de peste 140 mm Hg), postul de 10-11 zile a determinat o scădere a presiunii sistolice cu 37-60 mm Hg13.

Studiile pe modele animale au demonstrat că restricția numărului de calorii pe care acestea le consumă determină o creștere semnificativă a duratei de viață, cu dublarea duratei de supraviețuire în cazul postului reluat periodic14,15. Astfel de rezultate sunt consemnate și în cazul studiilor pe subiecți umani16-18.

Influența postului asupra metabolismului uman

Unul din mecanismele generale de acțiune ale postului negru este cel de declanșare a unui răspuns celular adaptativ, ce determină o creștere a capacității celulei de-a face față stresului și de-a contracara procesele patologice. În plus, prin efectul de protejare a ADN-ului, de suprimare a creșterii celulare și de stimulare a apoptozei (morţii celulare) a celulelor afectate, postul poate stopa și/sau preveni formarea și dezvoltarea tumorilor.

Postul negru modifică neurochimia cerebrală și activitatea rețelelor neuronale în maniere ce optimizează funcția creierului și metabolismul energetic periferic. Patru din cele mai importante regiuni cerebrale implicate în răspunsul de adaptare la condițiile postului includ: hipocampul (responsabil de procese cognitive), striatumul (rol în controlul mișcărilor), hipotalamusul (controlul apetitului și temperaturii corpului) și măduva spinării (controlul sistemelor cardiovascular și digestiv). Creierul comunică și controlează toate organele periferice implicate în metabolismul energetic. Postul stimulează activitatea parasimpatică (mediată de neurotransmițătorul acetilcolină) în neuronii de la nivelul intestinului, inimii și arterelor, determinând o îmbunătățire a motilității intestinale și o reducere a ritmului cardiac și a presiunii sangvine. Prin utilizarea rezervelor de glicogen din ficat (unul dintre primele efecte ale postului negru), postul determină declanșarea procesului de lipoliză și generarea de corpi cetonici, determinând o reducere a nivelului țesutului gras din organism. Postul crește și sensibilitatea mușchilor și a celulelor ficatului față de insulină, reducând și sinteza IGF-1. Ca răspuns la postul negru, în întreg organismul, inclusiv creier, sunt reduși markerii inflamației și ai stresului oxidativ.

Primele 12-24 ore de post negru determină, în general, o reducere cu 20% a nivelului glucozei din sânge și a glicogenului din ficat, împreună cu o modificare a metabolismului: trecerea de la metabolismul glucidic (în care celulele corpului utilizează zaharuri pentru a supraviețui) la metabolismul lipidic (în care corpii cetonici, derivați din grăsimi, reprezintă principala sursă de energie a celulelor). În timp ce majoritatea țesuturilor pot utiliza acizii grași ca sursă de energie, în timpul perioadelor lungi de post creierul consumă doar corpi cetonici (b-hidroxibutirat și acetoacetat) și glucoză. Corpii cetonici sunt produși în celulele ficatului din acetilcoenzima A generată, prin β-oxidare, din acizii grași eliberați în circulația sangvină de către țesutul adipos (ca răspuns al organismului față de post), dar și din conversia aminoacizilor cetogeni.

După consumarea depozitelor de glicogen din ficat, corpii cetonici, grăsimile derivate din glicerol și aminoacizii reprezintă principala sursă de producere a aproximativ 80g/zi de glucoză (prin procese de gluconeogeneză), glucoză utilizată cu preponderență de creier. În funcție de greutatea corporală și de substanțele prezente în organism, corpii cetonici, acizii grași liberi și procesele de gluconeogeneză sunt cele care permit supraviețuirea oamenilor timp de treizeci sau mai multe zile în absența oricărei alte surse de hrană, iar în cazul anumitor specii de animale, precum pinguinii imperiali (Aptenodytes forsteri), supraviețuirea până la cinci luni fără nici un fel de alimentație.

La oameni, în timpul perioadelor prelungite de post, nivelele sangvine de b-hidroxibutirat sunt de aproximativ cinci ori mai mari decât cele ale acizilor grași liberi și ale acidului acetoacetic. Creierul utilizează acești corpi cetonici într-un proces denumit ketoliză, în care acidul acetoacetic și b-hidroxibutiratul sunt convertiți în acetilcoenzima A și, mai departe, în energia necesară proceselor de supraviețuire și funcționare celulară.

Efectele postului în cancer 

Prin efectele pe care le imprimă la nivel celular, postul, ca manieră terapeutică, are potențialul de a fi aplicat cu succes atât în prevenția, cât și, mai ales, în tratamentul diferitelor forme de cancer. Efectul pe care îl are asupra unor markeri precum IGF-1, insulina, glucoza/IGFBP1 și corpii cetonici poate genera un efect protector, ce contribuie la reducerea afectării ADN-ului și a proceselor de carcinogeneză, determinând totodată condiții nefavorabile creșterii tumorilor și a celulelor precanceroase19.

Literatura de specialitate amintește de studii care au demonstrat eficiența postului în sensibilizarea tumorilor la chimioterapie, stimularea dezvoltării celulelor stem limfoide, iar în combinație cu chimioterapice (doxorubicină), stimularea activității celulelor T, ca urmare a stimulării proceselor de hematopoieză, citotoxicității CD8+ și a inhibării activității enzimei hem-oxigenază 1 (HO-1), activată în condiții de stres/cancer20.

Studiile au demonstrat și că postul are o acțiune selectivă asupra organismului, protejând celulele sănătoase de efectele oxidanților și a medicamentelor chimioterapice21. În cazul pacienților diagnosticați cu cancer, datele preliminare indică faptul că postul reprezintă o manieră terapeutică sigură și fezabilă, eficientă și în reducerea efectelor adverse asociate chimioterapiei22.

Postul negru determină instalarea procesului de ketogeneză (producția de corpi cetonici), promovează modificări ale căilor metabolice și ale proceselor celulare precum rezistența la condiții de stres, lipoliza și autofagia. În cele ce urmează, vom insista asupra acestui ultim proces, dat fiind faptul că el reprezintă un efect-cheie al capacității antitumorale a postului negru.

Autofagia reprezintă un proces catabolic ce determină, în ultimă instanță, degradarea componentelor unei celule și moartea celulei respective sub acțiunea propriilor enzime lipozomale23. Acest proces de reciclare a aparatului molecular celular a fost intens studiat în ultimul deceniu, în anul 2016 Yoshinori Ohsumi devenind laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în urma descoperirilor sale din domeniul autofagiei. Autofagia permite supraviețuirea celulelor în condiții de inaniție sau stres, și joacă un rol esențial în numeroase funcții fiziologice precum hematopoieza (formarea de celule sangvine) și răspunsurile imunitare. În cazul tumorilor maligne, autofagia poate acționa atât ca mecanism de chimiorezistență cât şi, dimpotrivă, poate avea efecte antitumorale. În plus, autofagia este implicată și în alte aspecte ale proceselor canceroase, promovând răspunsuri imune antitumorale și stimulând toleranța organismului față de tratamentele standard24.

Postul negru activează autofagia la nivelul diferitelor organe, inclusiv ficatul și sistemul nervos central25,26. Autofagia este considerată principalul proces citoprotector și un mecanism comun de control calitativ, ce elimină agregatele proteice și organitele cu funcția deteriorată, prezente în majoritatea celulelor canceroase. Mai mult, studiile pe modele animale au arătat că autofagia mediază efecte protectoare la nivelul diferitelor organe, previne neurodegenerarea și are un rol central în determinarea duratei de viață a organismelor experimentale. Ablația genetică a componentelor cheie din procesul de autofagie este asociată cu accelerarea îmbătrânirii, în timp ce activarea autofagiei are efecte anti-îmbătrânire27,28.

În mod surprinzător, în majoritatea celulelor canceroase procesul de autofagie este des întâlnit, lucru ce a fost de curând explicat prin prezența amoniacului, un produs de reacție al glutaminolizei ce are loc, cu precădere, în mitocondriile celulelor tumorale29.

În cazul cancerelor, postirea înainte și după tratamentul chimioterapic scade semnificativ efectele negative ale terapiei clasice medicamentoase, crescând totodată efectul antitumoral al acesteia. Iată, pe scurt, câteva din schemele de tratament ce au inclus postul negru, înainte și după ședințele de chimioterapie:

cancer de sân, stadiul IIA: post negru de 140 de ore înainte și 40 de ore după tratamentul cu docetaxel și fosfamide. Nu au fost înregistrate efecte adverse; pacienta și-a reluat activitățile zilnice, lucrând 12 ore pe zi;

cancer esofagian metastatic, cu efecte adverse severe înregistrate la tratamentul exclusiv cu 5-fluorouracil, cisplatină și radioterapie. După 72 ore de post negru anterior tratamentului antitumoral și 51 de ore de post negru după, efectele adverse au scăzut în intensitate, iar tumora a scăzut în volum, aceeași tendință de scădere fiind înregistrată și în rândul valorilor markerilor tumorali;

adonecarcinom de prostată, fără răspuns la tratamentul medicamentos (PSA de 40,6 ng/ml), efecte adverse grave și severe (oboseală, vomă, neuropatie periferică, afectarea memoriei de scurtă durată). Trei cicluri de chimioterapice (acetat de abirateronă) combinate cu post negru (60 de ore înainte și 24 ore după) au determinat o scădere a PSA de la 34,2 la 6,43 ng/ml;

cancer pulmonar cu celule non-mici (NSCLC), metastaze osoase, hepatice, splenice și pancreatice, cu efecte secundare severe după 5 ședințe de chimioterapie (neuropatie periferică, pierderea părului, afectare cognitivă, slăbiciune, spasme musculare severe, oboseală, discomfort urinar). La ultimul ciclu de chimioterapice (TAX și CBDCA) combinat cu post negru (48 ore înainte și 24 ore după chimioterapie) a fost raportată o scădere a severității efectelor adverse, a timpului de recuperare și a tumorilor de la nivel pulmonar, hepatic și splenic.

Așadar, studiile umane30-32 arată că postul este bine tolerat de către pacienții diagnosticați cu cancer, că nu interferează cu efectele chimioterapiei (din contră, se înregistrează un efect de potențare al acesteia) și că se observă o reducere semnificativă a efectelor adverse altfel experiate, lucru ce contribuie semnificativ la îmbunătățirea calității vieții pacientului.

De ce, în pofida existenţei unei uriaşe bibliografii, efectele pozitive ale postului asupra bolilor, mai ales în cazul cancerului, sunt ignorate de marea parte a corpului medical? De ce se recomandă în cancer, mai ales în tratamentele citostatice, o alimentaţie bogată în proteină animală, deşi nu există nici un studiu care să susţină beneficiile acestei diete? Sunt doar două dintre multele întrebări pe care ni le putem pune, în contextul în care lumea este tot mai bolnavă şi deopotrivă de săracă. Postul negru este însă cel mai ieftin tratament din câte au fost cunoscute până acum în lume. Oare acesta să fie, de fapt, motivul?

Virgiliu Gheorghe şi

Asist. univ. dr. Veronica Grădinariu

Articolul integral poate fi citit în numărul din noiembrie al revistei „Familia ortodoxă”

 Bibliografie

  1. Fontana L., Klein S., JAMA 2007; 297, 986–994.
  2. Bishop N.A. et al. Nature 2010; 464:529–535.
  3. Fuhrman J., Fasting And Eating For Health: A Medical Doctor’s Program for Conquering Disease.St. Martin’s Press, 1998, p. 10.
  4. Cott A., Orthomolecular Psychiatry 1974; 3(4):301 -311.
  5. Cott A., Boe E., Fasting: The Ultimate Diet. Hastings House, 1996, pp. 34-35.
  6. Krippner S., Davidson R., Peterson N., Journal of Contemporary Psychotherapy 1973; 6(1):79-88.
  7. Fuhrman J., Fasting And Eating For Health: A Medical Doctor’s Program for Conquering Disease.St. Martin’s Press, 1998, p. 19.
  8. Yashiro N., The Sapporo Medical Journal 1986; 55(2):125-136.
  9. Muller H. et al., Scand J Rheumatol 2001; 30:1-10.
  10. Kjeldsen-Kragh J. et al., Lancet 1991; 338:899-902.
  11. Kjeldsen-Kragh J. et al., Clin Rheumatol 1994; 13:475-482.
  12. Goldhamer A. et al., J Altern Complement Med 2002; 8:643-650.
  13. Goldhamer A. et al., J Manipulative Physiol Ther 2001; 24:335-339.
  14. Goodrick C.L. et al., Experimental Aging Research 1983; 9:1477-1494.
  15. Masoro E.J. et al., Annals of the New York Academy of Science 1990;337-352.
  16. Fontana L. et al., Science 2010; 328:321-326.
  17. Gill S., Panda S., Cell Metab 2015; 22:789-798.
  18. Marinac C.R. et al., Cancer Epidemiol Biomarkers Prev 2015; 24:783-789.
  19. Lee C. et al., Cancer Res 2010; 70(4):1564-1572.
  20. Di Biase et al., Cancer Cell 2016; 30:136-146.
  21. Raffaghello L. et al., Proc Natl Acad Sci USA 2008; 105:8215-8220.
  22. Safdie et al., Aging 2009; 1:988–1007.
  23. Kondo Y. et al., Nature Reviews. Cancer 2005; 5(9):726.
  24. Lee C. et al., Sci Transl Med 2012; 4:124ra27.
  25. Alirezaei M. et al., Autophagy 2010; 6(6):702-710.
  26. Martinet W. et al., J Histochem Cytochem 2006; 54(1):85-96.
  27. Kroemer G. et al., Mol Cell 2010; 40(2):280-293.
  28. Rubinsztein D.C. et al., Cell 2011; 146(5):682-695.
  29. Marino G., Kroemer G., Sci Signal 2010; 3:pe19.
  30. Safdie F.M. et al., Aging 2009; 1(12):1-20.
  31. Lee C., Longo V.D., Oncogene 2011; 30:3305-3316.
  32. Pettit S. et al., PLoSONE 2017; 12(5):e0176941.