Proiectul de lege pentru obligativitatea vaccinării a creat, într-o anumită măsură, ceea ce presa a şi dorit: cel puţin o ignorare a temei, dacă nu chiar o dezbinare în populaţie sau în mediile de specialitate între cei care sunt pentru şi cei care sunt împotriva vaccinării.

Miza însă este cu totul alta, dar puţini realizează acest lucru. Legea obligativităţii vaccinării deschide, de fapt, cale liberă către inaugurarea unei adevărate dictaturi medicale. Dacă vaccinarea devine obligatorie, iar consimţământul, în acest caz, prezumat, atunci va fi posibil orice consimţământ prezumat – adică statul va hotărî privind orice procedură medicală ni se va aplica pe viitor, inclusiv prelevarea de organe, decuplarea de la aparate a celor din terapie intensivă şi chiar eutanasia. Nu ne-au ajuns oare patruzeci şi cinci de ani de comunism? A sosit oare vremea pentru intrarea într-un nou totalitarism?

Există însă şi oameni care au conştientizat situaţia şi luptă pentru libertatea noastră. Ei sunt cei care participă la dezbateri, fac petiţii către instituţiile de specialitate şi chiar acţionează în judecată organele responsabile. Însă aceşti oameni au nevoie şi de sprijinul nostru, căci altfel s-ar putea ca ei să nu mai fie luaţi în seamă, în condiţiile în care România, de la presă până la guvernanţi, preferă dictatul unor interese străine în dezavantajul românilor. În acest sens, Asociaţia Pro Consumatori va organiza în data de 17 septembrie un protest public, la care vom avea ocazia să mărturisim măcar prin prezenţa noastră că nu dorim să ne din nou către dictatură.

În continuare, vă prezentăm punctul de vedere privind legea obligativităţii vaccinării din partea a doi din cei mai semnificativi reprezentanţi ai luptei pentru libertate, pentru libertatea de a hotărî în privința sănătății şi a viitorului nostru şi al copiilor noştri.

 

Avoc. Alexandra Oberschi, președinte al Asociaţiei

juriştilor pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor

„Un stat în care individul nu mai contează”

 – În ce măsură această lege – sau, mai exact, acest proiect de lege – vine în conflict cu drepturile şi libertăţile pe care asociaţia reprezentată de dumneavoastră le apără?

– Acest proiect de lege ne-a atras atenţia încă de la publicarea sa în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Legea propusă de autorităţi la acel moment al dezbaterii publice prevedea practic câteva aspecte esenţiale, şi anume:

  1. obligarea cetăţeanului de a fi vaccinat exclusiv în forma şi procedura propusă de minister;
  2. raportarea cetăţenilor care nu se supun către anumite instituţii, pentru a li se aplica sancţiuni;
  3. înregistrarea datelor medicale cu caracter personal aparţinând cetăţenilor – care, de altfel, sunt protejate de relaţia de confidenţialitate medic-pacient – în nişte baze de date constituite special pentru a centraliza activitatea de vaccinare la nivel naţional, şi folosirea şi dezvăluirea acestor date fără acordul expres şi prealabil al cetăţeanului, al subiectului, al titularului datelor respective;
  4. sancţionarea cetăţenilor care refuză să furnizeze aceste date personale sau să se supună şi să-şi supună copiii unor proceduri medicale – care, de altfel, comportă riscuri pentru sănătatea şi viaţa lor – prin acuzarea lor de „neglijare medicală”, respectiv „rele tratamente aplicate minorului”.
  5. tot în proiectul legislativ apăreau prevederi menite să-i identifice pe acei medici care ar exprima opinii contrare sau neîncredere în procedura vaccinării, precum şi anihilarea lor profesională.

Toate aceste reglementări încalcă grav prevederile de prim rang din sfera legislaţiei aplicabile în materie de sănătate, a dreptului la viaţă, la sănătate şi integritate corporală, a drepturilor parentale, precum şi libertăţi fundamentale de conştiinţă şi opţiune religioasă. Aceste aspecte ne-au suscitat interesul şi ne-a făcut să ne implicăm în procedura de consultare cetăţenească şi să participăm la dezbaterea publică organizată de minister.

– Şi care a fost rezultatul dezbaterii?

– Autorităţile nu au luat deloc în calcul numeroasele propuneri de îmbunătăţire a legii, a cadrului legislativ aplicabil în materie de sănătate, deci de proceduri medicale. Dimpotrivă, legea propusă spre aprobare Parlamentului este cu mult mai restrictivă privind libertăţile cetăţeanului. În unele puncte este atât de diferită, încât putem spune că e o cu totul altă lege decât cea supusă dezbaterii cetăţeneşti.

Acordul prezumat – o aberaţie legislativă

– Care ar fi aspectele principale ale acestui proiect de lege care trebuie să ne stârnească îngrijorarea?

– Un prim aspect deosebit de grav este consimţământul pacientului, consimţământul informat al pacientului, care este prevăzut în legislaţia naţională, în Legea 46/2003 privind drepturile pacientului, care spune expresis verbis că pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală (intervenţie medicală însemnând orice tratament sau act medical). Pacientul are dreptul de a fi informat asupra intervenţiei medicale propuse, asupra riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, asupra alternativelor existente, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale. Deci introducerea conceptului de „acord prezumat” este o absurditate, o aberaţie legislativă.

Aplicarea unei proceduri medicale obligatorii este contrară drepturilor omului, contrară drepturilor pacientului, contrară eticii profesionale a medicului, al cărei principiu de bază este primum non nocere – „în primul rând, nu trebuie să faci rău”. Noi vorbim, desigur, de o procedură medicală care are indicaţii şi contraindicaţii, presupune riscuri (care, de altfel, sunt trecute pe prospecte), riscuri mai mici sau mai mari, dar şi foarte grave pe care pacientul, respectiv părintele, în cazul minorilor, şi le asumă sau nu şi le asumă, după cum analizează şi consideră în privinţa sa sau a copilului său. Deci este o normă deontologică fundamentală în relaţia medic-pacient obţinerea consimţământului pacientului sau al reprezentantului legal. Vorbim de codul internaţional al eticii medicale.

Anihilarea statului de drept

– Care ar fi efectele unei astfel de legi la nivel legislativ?

– Orice stat de drept are un ansamblu de drepturi şi obligaţii ale cetăţenilor. Există o structură esenţială pe care se bazează relaţia dintre cetăţean şi stat. În momentul când toată această structură este atacată, nu mai putem vorbi de un stat de drept, ci de o dictatură sau totalitarism, cum vreţi să o numiţi. Când vii cu forţa coercitivă a statului şi impui cetăţeanului un anumit lucru, vorbim de anihilarea statului de drept.

Constituţia are numeroase prevederi care reglementează dreptul la viaţă privată, dreptul la sănătate, inviolabilitatea persoanei, faptul că nici o persoană nu poate fi expusă unor experienţe, tratamente sau intervenţii în scop terapeutic fără acordul său, dreptul la integritatea fizică şi psihică.

Pe de altă parte, există şi un cadru legislativ internaţional la care România a aderat, este parte la numeroase convenţii internaţionale care îi sunt aplicabile în mod direct, deci ele fac parte din dreptul intern în momentul în care un stat aderă la un asemenea act normativ.

Convenţia de la Oviedo, care protejează drepturile omului şi demnitatea fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinii, ratificată de România în anul 2001, spune că părţile la Convenţie vor proteja demnitatea şi identitatea tuturor fiinţelor umane şi vor garanta tuturor, fără discriminare, respectarea integrităţilor şi a altor drepturi şi libertăţi fundamentale. Şi un articol foarte important din Convenţia de la Oviedo spune: „Interesele şi bunăstarea fiinţei umane prevalează asupra intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei” – asta apropo de acel concept vehiculat cu „imunitatea de turmă”, cu interesul societăţii în ansamblul său, ce nu se împiedică de un biet copilaş care suferă de un efect advers și care trebuie sacrificat pentru binele societăţii. Legislaţia europeană prevede însă, în mod contrar decât se doreşte a se legifera astăzi în România, că binele şi bunăstarea fiinţei umane sunt prevalente. Consimţământul, de asemenea, este tot reglementat şi de convenţia de la Oviedo: „Orice intervenţie în domeniul sănătăţii poate fi făcută numai după ce persoana respectivă şi-a dat consimţământul” – deci în mod liber şi în cunoştinţă de cauză.

O lege care ne întoarce înapoi către dictatură

– Dar încălcarea a unui număr atât de mare de articole din Constituţie şi din legile ţării ar putea fi posibilă numai într-un stat totalitar. Practic, această lege este incoerentă cu fondul legislativ.

– Exact, incoerentă. Un atac la statul de drept. Practic duce la anihilarea unei structuri pe care se bazează orice stat de drept. Aşadar, ne întoarcem într-o epocă totalitară, în care se spunea că „pentru binele colectiv trebuie sacrificat binele individual al oricărui cetăţean”? Nu cred că există precedent, în afara experimentelor naziste, nu cred că există precedent în a injecta substanţe în corpul omului fără acceptul lui. După perioada hitleristă, Convenţia de la Nürnberg tocmai asta a şi stipulat, că nu se pot face experimente pe oameni; atunci a apărut ideea de drepturi ale pacientului, de consimţământ informat, atunci s-au clarificat obligaţiile autorităţilor medicale.

Medicii îşi încalcă propria etică profesională în momentul în care ei sunt cumva prinşi între obligaţia fundamentală profesională, de etică medicală, şi ceea ce le dictează statul vremelnic şi direcţiile de sănătate publică ş.a.m.d. Ei sunt undeva într-o poziţie extraordinar de ingrată, pentru că sunt în prima linie, practic sunt carne de tun în momentul acesta, pentru că împotriva lor se vor îndrepta orice pacienţi care se simt vătămaţi în drepturile lor, dacă sunt vaccinaţi cu forţa sau dacă li se aplică orice altă procedură medicală cu forţa. Ei încalcă şi legislaţia referitoare la colportarea datelor cu caracter personal de natură medicală. Acestea sunt nişte „date personale cu caracter sensibil”, aşa se numesc cele referitoare la starea de sănătate. Or, în momentul în care pacientul îi furnizează anumite informaţii despre sine, despre starea sa de sănătate, iar medicul este obligat printr-un act normativ să le dea mai departe la direcţia de sănătate publică, la direcţii de protecţia copilului, la autorităţi publice, el încalcă această obligaţie legală pe care o are prin legea 676 din 2001 şi prin convenţiile la care România este parte, cele referitoare la datele cu caracter personal. Deci relaţia medic-pacient presupune inclusiv confidenţialitatea datelor medicale, asta doresc să subliniez.

– Cum poate fi atacat acest proiect pentru a nu ajunge să fie votat de parlamentari? Oare parlamentarii ştiu ce-or să voteze? Şi aceasta este o problemă. Populaţia este dezinformată; dar dacă sunt dezinformaţi şi parlamentarii, în aceeaşi măsură? Din câte vedem în presă, sunt alte ţinte, se urmăreşte altă poveste, un alt scenariu. Dacă până mai ieri presa era interesată de democraţie, şi ne-o vânturau pe sub nas, mai ales când e vorba de drepturile homosexualilor, iată că față de o astfel de temă care pune între paranteze democraţia, libertăţile şi drepturile fundamentale, presa se situează pe o poziţie complet contrară.

– Din punctul de vedere al căilor de atac, după cum menţionam la început, în primul rând avem de-a face cu o dezbatere publică neconformă, nelegală, care ar trebui reluată, implicaţi toţi actorii publici, inclusiv organizaţiile de părinţi şi asociaţiile pentru drepturile pacientului, care să-şi spună punctul de vedere asupra noului text. Să se vadă o dezbatere reală, să se vadă că într-adevăr sunt luate în discuţie şi sunt tratate cu toată consideraţia observaţiile venite din partea destinatarilor legii. Credem că orice modalitate prin care poate fi informată opinia publică şi legislatorii privind conţinutul şi efectele acestei legi este binevenită. Și asta ca să nu ne trezim că se aprobă o lege care ne întoarce înapoi către un stat în care individul nu mai contează în faţa unui abstract „bine colectiv”, în spatele căruia nu se mai află omul, ci cine ştie ce interes.

 

Conf. univ. dr. Costel Stanciu,

preşedinte al Asociaţiei Pro Consumatori

„O astfel de lege deschide o cutie a Pandorei”

Domnule Costel Stanciu, asociaţia pe care o conduceţi va organiza manifestarea din 17 septembrie prin care protestaţi împotriva proiectului de lege privind obligativitatea vaccinării. Care sunt motivele care v-au determinat ca să iniţiaţi acest eveniment?

– Dorim să atragem atenţia opiniei publice şi a autorităţilor în legătură cu încălcările grave ale legislaţiei naţionale, europene şi internaţionale pe care le presupune votarea legii obligativităţii vaccinării. În primul rând, este vorba de încălcarea consimţământului liber-informat al pacientului, deoarece acest proiect de lege prevede nu numai vaccinarea copiilor, ci şi vaccinarea adulţilor. Se impune, practic, administrarea unui medicament, mai precis a unui produs biologic, tuturor cetăţenilor României, mai ales copiilor.

Acest aspect nu este cunoscut de majoritatea cetăţenilor acestei ţări, şi probabil de aceea nu se implică în dezbaterile realizate pe marginea acestui proiect de lege. Ei au cunoştinţă numai de vaccinarea copiilor, şi mai există şi percepţia că vaccinarea oricum a fost obligatorie. Nu, ea a fost voluntară, deci se realiza după o schemă voluntară, nu a fost niciodată obligatorie după 1990. Acum se încearcă o vaccinare obligatorie după o schemă de opt vaccinuri, unele dintre ele absolut noi.

– Dar în ce condiţii poate fi vaccinat adultul, potrivit noii legi?

– În privinţa adulţilor, acest proiect de lege lasă la latitudinea guvernului ca, printr-o Hotărâre de Guvern, să stabilească atât numărul de vaccinuri pentru adult, cât şi care ar fi adulţii care ar necesita anumite vaccinuri. Cu alte cuvinte, există un articol de lege neclar cu privire la care dintre adulţi ar fi obligaţi prin lege să se vaccineze. Din acest punct de vedere, proiectul de lege este interpretativ şi, fiind interpretativ, lasă locul la abuzuri pentru cei din Guvernul României. Astfel, poate fi creat oricând un eveniment epidemiologic, poate să mai apară oricând o aşa-zisă gripă porcină sau aviară sau de orice altă natură virusologică şi, în aceste condiţii, dacă proiectul de lege devine lege, vă daţi seama că toată populaţia României va primi un vaccin care – atenţie! – nu este produs sau măcar verificat de statul român.

În plus, se poate vorbi de o vaccinare cu forţa a populaţiei, în măsura în care legea ameninţă cu tot felul de sancţiuni în caz de nevaccinare, inclusiv cu decăderea părintelui din drepturi.

– Ce aşteptaţi de la această manifestare organizată pe 17 septembrie?

– Trebuie să fim în piaţă nu pentru a striga, ci pentru a-i conştientiza şi pe alţii de consecinţele nefaste ale acestei legi, despre caracterul său total antidemocratic şi antiuman. De asemenea, cred că este una dintre modalităţile prin care putem semnala conducătorilor noştri faptul că înţelegem gravitatea situaţiei şi vom lupta pe toate căile legale împotriva promulgării acestei legi. Dacă dormim, s-ar putea să ne trezim mâine că trebuie să alegem între a ne da consimţământul să fie injectaţi copiii noştri cu o substanţă care le pune în pericol viaţa şi a ni-i lua statul. Sau vom fi obligaţi să alegem între a respecta legea vaccinându-ne împotriva cine ştie cărui virus produs în laborator sau să fim decăzuţi din anumite drepturi profesionale sau cetăţeneşti. O astfel de lege deschide o cutie a Pandorei, şi nu ştim ce ne va putea aştepta. Mai bine să luptăm de-acum, ca să nu se poată spune că nu am făcut tot ce depindea de noi.

Material realizat de

Gheorghe Fecioru

Articol publicat în numărul din septembrie al revistei „Familia ortodoxă”