Se discută tot mai înflăcărat în ultimul timp pe tema vaccinurilor. Celor care doresc să li se lase libertatea de opţiune asupra administrării acestora, din cauza posibilelor efecte adverse, li se opune o argumentaţie care ţine să convingă de benignul absolut al vaccinurilor. Iată însă că apar tot mai multe dovezi ştiinţifice care infirmă această teză, arătând că, dimpotrivă, riscurile administrării obligatorii şi generalizate a vaccinurilor tind pe alocuri să covârşească efectele benefice aduse în discuţie de partizanii lor. Continuăm prezentarea concluziilor studiului Mawson, o cercetare comparativă asupra sănătăţii copiilor vaccinaţi şi nevaccinaţi cu vârste între 6 şi 12 ani, publicat de curând în presa medicală din S.U.A.

 

Legătura cu infecțiile auriculare

În cadrul studiului, copiii vaccinați erau de patru ori mai susceptibili decât cei nevaccinați la un diagnostic de infecție auriculară (OR 4.0) și erau cu 700% mai predispuși de a suferi o intervenție chirurgicală în urma infecțiilor recurente (OR 8.01).

În ultimele decenii, la nivel mondial, numărul infecțiilor auriculare acute a crescut atât de mult, încât sunt considerate obișnuite. În America sunt afectați 80% dintre copiii cu vârste de până la trei ani. Aceste infecții reprezintă principala cauză a vizitelor medicale, a administrării de antibiotice și a procedurilor chirurgicale pediatrice – inserarea de tuburi auriculare de plastic la nivelul urechii. În S.U.A., infecțiile auriculare la copii împovărează sistemul de sănătate cu peste trei miliarde de dolari anual.

Studiul mai amintește și de o serie de rapoarte realizate între 1990 și 2001, în cadrul Sistemului Guvernamental de Raportare a Efectelor Adverse datorate Vaccinării (VAERS), care arătau că, la o săptămână după vaccinare, au fost înregistrate 438.573 de cazuri de otită medie la copiii sub 12 luni, asociată cu „febră, inflamații, afectări neurologice”.

 Afectarea microbiomului

Încercând să descrie un posibil mecanism de inducere a infecțiilor auriculare de către vaccinuri, autorii studiului menționează concluziile unei alte analize realizate în 2006, care a comparat clasele de bacterii din pasajele nazale ale copiilor imunizați cu vaccin pneumococic și ale celor neimunizați. Au descoperit că, după vaccinare, avea loc o colonizare intensificată cu Moraxella catarrhalis, bacterie asociată cu creșterea riscului infecțiilor auriculare.

Prin urmare, nu este surprinzător că, în cadrul actualului studiu, copiii vaccinați aveau de două ori mai multe șanse de a urma un tratament cu antibiotice (OR 2.7) și de a fi spitalizați mai des (OR 1.8).

Antibioticele cu spectru larg de acțiune, precum cele folosite în mod frecvent în cazul infecțiilor de ureche, odată cu distrugerea bacteriilor ce cauzează infecția, elimină și alte clase benefice de bacterii, modificând astfel compoziția microbiomului într-o manieră ce influenţează radical starea de sănătate a copiilor. Noi cercetări arată legătura dintre aceste modificări compoziționale și apariția unor boli precum sindromul colonului iritabil, obezitatea, boala Crohn, diabetul, scleroza multiplă, anxietatea, depresia, schizofrenia și autismul.

Într-un studiu publicat în 2011 în Lancet, cercetătorii danezi au arătat că vaccinul pneumococic „are un efect mult mai vast asupra comunităților microbiene decât se credea inițial, fiind necesară o monitorizare atentă a manierei de vaccinare”.

Un studiu realizat de cercetătorii olandezi, publicat în 2014, a arătat că nu doar pneumococii sunt afectați, ci se înregistrează și o recolonizare cu specii bacteriene infecțioase, posibil dăunătoare, atunci când copiii sunt vaccinați. Și aceasta doar în cazul unui singur vaccin, nu a 69 de vaccinuri!

 Alergiile

Studiul arată că riscul copiilor vaccinați de a fi diagnosticați cu rinită alergică este de 30 de ori mai mare decât al copiilor nevaccinați (OR 30.1), asociere ce o depășește pe cea dintre fumat și cancerul pulmonar. Totodată, au fost înregistrate riscuri mai mari față de apariția altor forme de alergii (OR 3.9) și de trei ori mai multe șanse de apariție a eczemelor (OR 3.1).

Bineînțeles, toate aceste afecțiuni necesită administrarea de medicație corespunzătoare. Copiii vaccinați au avut de 22 de ori mai multe șanse de a primi medicamente antialergice decât cei nevaccinați.

Din 2012, au fost înregistrate 6,6 milioane de cazuri de rinită alergică la copii, aceasta fiind asociată și cu creșterea tot mai mare a numărului cazurilor de astm. Peste 3 milioane de copii din S.U.A. au alergie la diferite alimente, iar unul din patru copii are o formă de eczemă. La nivel mondial, numărul cazurilor de alergii a crescut, afectând aproape jumătate din elevii din America.

Ca și în cazul autismului, autoritățile din sistemul public de sănătate nu au răspunsuri cu privire la explicația acestei epidemii de alergii mediate imunitar. Însă în laborator cercetătorii creează, în mod regulat, modele animale de afecțiuni alergice prin expunerea lor la aluminiu – precum adjuvanții utilizați în vaccinuri. Experimente recente descriu protocoalele prin care oamenii de știință utilizează aluminiul pentru a stimula apariția rinitei alergice la șoareci.

Un studiu realizat în Germania în 2014 arată cum, pentru a declanșa alergii alimentare la șobolani, cercetătorii utilizează hidroxidul de aluminiu împreună cu Bordetella pertussis, cu expunere ulterioară a animalelor de laborator la alergeni orali obișnuiți (de ex. arahide sau soia).

În alte studii experimentale, cercetători din China și Coreea au indus astm șobolanilor de laborator prin administrarea de hidroxid de aluminiu combinat cu proteine din albușul de ou (proteine care fac şi ele parte din lista ingredientelor din vaccinuri).

Nu există explicații?

Autorii studiului concluzionează că „în afara vaccinului administrat nu există o altă explicație pentru diferențele observate în starea de sănătate a grupurilor de copii vaccinați și nevaccinați”. Deși structura studiului limitează interpretarea legăturilor cauzale, este observată o relație de tip doză-răspuns între vaccinare și riscul bolilor cronice, copiii vaccinați parțial prezentând un risc moderat de a fi diagnosticați cu varicelă, tuse convulsivă, infecții auriculare, pneumonie, rinită alergică, ADHD, eczeme și deficiențe de învățare.

„Înțelegerea gradului în care aceste rezultate se aplică populației generale necesită realizarea de studii ulterioare, care să explice bazele biologice moleculare ale acestor efecte nespecifice și neașteptate ale vaccinării”, se mai constată în final.

Cu toate acestea, există puține motive care să indice că lumea medicală este interesată de înțelegerea acestor efecte. Mesajul este clar: vaccinurile reprezintă unul din miracolele medicinii moderne, o intervenție ce a salvat milioane de vieți și a îmbunătățit calitatea vieții a și mai multor milioane de pacienți. Desigur, va exista întotdeauna un număr restrâns de copii ce vor suferi complicații grave de pe urma vaccinării, inclusiv deces, însă viețile lor reprezintă jertfa adusă în numele unui bine mai mare – protejarea umanității de bolile infecțioase.

Timp de peste un secol, a fost acceptată această „dogmă” a beneficiilor ce depășesc riscurile în cazul imunizării. Ce e mai ciudat este că odată cu introducerea din 1995 a 5 noi vaccinuri și creșterea numărului imunizărilor la 35 până la vârsta de grădiniță nu au fost realizate studii cu privire la efectele pe care aceste combinații de vaccinuri le au asupra sănătății. Realitatea pare a fi aceasta: beneficiile reale ale vaccinurilor sunt limitate, iar riscurile sunt încă prea puțin cunoscute.

Tot mai pronunțatul „război al vaccinării” arată că părinții și medicii care ezită și pun la îndoială programele naționale de vaccinare o fac bazându-se pe motive bine întemeiate: De ce medicii care au beneficii de pe urma vaccinării sunt cei care ies în spațiul public și argumentează necesitatea și beneficiile acestei imunizări? Pot fi cu adevărat crezute autoritățile publice atunci când vine vorba de protejarea copiilor faţă de interesele marilor companii farmaceutice? De ce vaccinurile conțin şi substanțe toxice? Copiii chiar au nevoie de acest vaccin sau este el vândut ca un oricare alt bun de consum? De ce este acceptabil sacrificiul unor copii în numele unui „bine mai mare”?

Acest studiu-pilot arată că dacă medicina mainstream și sistemul public de sănătate s-ar interesa cu adevărat de sănătatea copiilor, şi nu doar de profiturile obținute în urma vânzărilor și de apărarea până în pânzele albe a acestei politici de vaccinare, ar dori nu atât o convingere categorică a populaţiei de necesitatea vaccinării, cât încurajarea ei în a cunoaște cu adevărat implicațiile vaccinării.

 Celeste McGovern

 De pe CMSRI.org

 Traducere de Asist. univ. dr. Veronica Grădinariu

 Mărturia unei mame

„Era un copil normal…”

 Doamna Maria Vieru este o femeie liniştită, blajină, ca la 45 de ani. De aproape 24 de ani o îngrijeşte pe fiica sa Elena, care a paralizat în urma vaccinului antipolio oral efectuat la 6 luni.

– Când şi cum au început problemele de sănătate ale fiicei dumneavoastră? Cum era copilul înainte şi cum s-a schimbat  după vaccinare?

– S-a întâmplat exact în ziua când i-am făcut vaccinul antipolio la 6 luni. Era un copil normal – ştiţi, la 6 luni copiii stau deja în funduleţ, gânguresc, se joacă… Mi-o amintesc în ziua aceea. Eram la ţară, tăiasem o găină. Elena stătea în funduleţ şi se juca cu un os. Era veselă. După vaccin a făcut convulsii afebrile, a intrat în comă, şi a urmat diagnosticul de paralizie cerebrală.

În ce fel a fost evaluat copilul înainte de vaccinare pentru a se verifica eventualele contraindicaţii?

– În nici un fel.

V-au fost prezentate riscurile înainte de administrarea vaccinului? Aţi avut ocazia să citiţi prospectul?

– Nuuu… Ce spuneţi?!… (Dă din mână a lehamite.)

Aţi simţit vreo presiune pentru a vaccina?

– Da, m-au sunat, m-au ameninţat. Au spus că nu va fi primită în nici o colectivitate. M-au forţat.

Dacă aţi putea da timpul înapoi şi copilul dumneavoastră ar fi din nou sănătos, şi aţi trăi într-o societate care nu vă dă posibilitatea de a alege între a vaccina sau nu, ce aţi face?

– N-aş vaccina. Aş pleca oriunde…

A recunoscut vreun medic că problemele au fost de la vaccin?

– Nu, niciunul nu a vrut să recunoască. Nici măcar neurologul care i-a pus diagnosticul de paralizie cerebrală.

Este inutil s-o întreb în ce fel i-a schimbat vaccinarea viaţa. Toată ziua trebuie să stea alături de fiica ei, s-o îngrijească. De serviciu n-a mai putut fi vorba, nici de alţi copii. În ce fel a schimbat vaccinarea viaţa copilului?… Un copil care ar fi putut avea o evoluţie normală, la 24 de ani abia reuşeşte să rostească „mama” şi este purtat pe braţe sau în scaunul cu rotile.

Aţi cunoscut cadre medicale care v-au recomandat să nu vaccinaţi, sau care nu şi-au vaccinat copiii?

– Deschis nu recunoaşte nimeni. Le e frică.

– Între cunoştinţe, rude mai există copii afectaţi de vaccin? Vi se pare că problema este frecventă?

– Da, eu personal cunosc două familii ai căror copii au rămas cu sechele neurologice grave după vaccinare. Acum sunt plecaţi din ţară. Dar sunt foarte mulţi… Când avea Elena 2 ani, am fost la recuperare la Gura Ocniţei. Erau foarte mulţi copii cu probleme neurologice acolo, toate apărute după vaccinare.

– Dacă greşeala ar fi recunoscută, credeţi că o sumă mare de bani ar putea compensa sănătatea copilului dumneavoastră?

(Tăcere. Mă priveşte cumva mirată că pot să întreb aşa ceva)… 

Interviu realizat de

Prof. Sabina Costache

Articol si marturie publicata in Revista Familia Ortodoxa nr. 102/Iulie2017