Am avut binecuvântarea de a-l întâlni pe Părintele Proclu pe 23 octombrie 2016, cu puțin timp înainte de a se muta la Cer. Am simțit nevoia să-i cer cuvânt de folos despre problemele cu care se confruntă astăzi Biserica. Părintele a răspuns așa cum îl știam, echilibrat, smerit, fără să dea cu pietre în nimeni și cu nădejde că lucrurile se pot schimba în bine.

 

– E grea mântuirea astăzi? Cum să ne mântuim în vremuri atât de grele?

– Auzi, cu cât ne smerim, ne ajută Duhul Sfânt. Și când cineva vrea să te ocărască, să îi spui: „Dumnezeu să îl ierte”. Adică nu îl ocărî, ci spune: „Doamne, fie voia Ta!” Mântuirea, pe măsura smereniei o  câștigăm. Eu trebuie să mă rog pentru toți: „Iartă-i, Doamne! Doamne nu-i pedepsi! Mântuiește-i Doamne!” Și eu dacă iert, Bunul Dumnezeu mă iartă și pe mine. E o minune mare să ajungi să ierți.

Nu vedeți că acum lumea e tulburată, să nu se vadă unul cu altul? Vai, săracii, mi-e milă, că sunt frații noștri. Doamne, ajută!

„Duhuri au tulburat lumea…”

– Lumea este foarte tulburată din cauza Sinodului din Creta. Sunt frați de-ai noștri care nu mai merg la Sfânta Liturghie, nu îi mai pomenesc pe ierarhi…

– Nu trebuie să vorbim în privința asta. Doamne, ajută-ne! Doamne, nu ne lăsa! Trebuie doar să ne rugăm și să ne iertăm unii pe alții, și scăpăm de astea. Sunt niște duhuri care au tulburat lumea. Cât putem, să ne ducem la duhovnic, să ne mărturisim și să nu ne mai sfădim. Ne iertăm unii pe alții, și scăpăm de aceste duhuri. Trebuie să îi iertăm pe toți și să ne rugăm: „Doamne, ajută să ajungă toți în Rai, cu tot cu mine!” Trebuie să ne ducem la Sfânta Liturghie și să ne rugăm: „Doamne, ajută să ajungă toți în Rai, toți în Biserică!”

Noi trebuie să căutăm să nu facem rupere în Biserică. Trebuie să îi iertăm pe toți, trebuie să ne rugăm pentru toți: „Doamne, ajută-le să ajungă înapoi în Rai!” Asta e din cauză că noi am stat de vorbă cu gândurile, și gândurile sunt diavolii. Cât putem, să ne rugăm: „Doamne, ajută-i să ajungă toți în Rai, să ajungă în Biserică!”. Biserica e a lui Dumnezeu.

Cât putem, să ne rugăm: „Doamne, luminează-le mintea să vină înapoi la Biserică!” Doamne, nu ne lăsa! Doamne, nu ne lăsa! Ai văzut că unii Părinți au plecat din mănăstire, și e foarte rău. Vai de mine! Noi trebuie să îi iertăm pe toți și să ne rugăm: „Doamne, ajută-le să ajungă în Biserică”. Biserica e a lui Dumnezeu, și noi am lăsat Biserica.

„S-a întâmplat ce s-a întâmplat că am fost lipsiți de smerenie”

– Părinte, cum să ne comportăm cu cei care aucreat tulburare în Biserică?

– Avem nevoie să iertăm, că dacă ne-a zis, și eu am să îi zic… văleu, am picat! Doamne ferește! Când zicem: „mi-a zis, și am să îi zic” – vai de mine, trebuie să ne păzim de astfel de treburi! Trebuie să îi iertăm pe toți.

Judecățile lui Dumnezeu sunt nepătrunse de mintea noastră, și noi suntem datori a ne ruga pentru ierarhii noștri: „Doamne, ajută-le să ajungă în Rai! Doamne, nu-i lăsa! Doamne, nu ne lăsa!”.

De asta s-a întâmplat ce s-a întâmplat, că am fost lipsiți de smerenie. Vorba tuturor așa a mers: „Mi-a zis și am să îi zic”. Dar dacă mi-a zis și eu nu i-am mai zis, atunci s-a făcut vreme bună.

Suntem oameni slabi. Cu cât ne ducem la mărturisire, scăpăm de duhuri. Trebuie să ne spovedim cât de des, trebuie să ne iertăm unii pe alții.

Eu mă rog la bunul Dumnezeu: „Doamne, nu-i pedepsi! Doamne, nu ne lăsa, ajută-ne să scăpăm!” Eu mă rog pentru toți să ajungă toți în Rai, numai diavolii să rămână în iad, atât. Să ajungă toți în Rai, să îi iertăm pe toți. Și noi trebuie să ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne mântuiască – și pe noi, și pe ei. Dacă ne rugăm, bunul Dumnezeu poate schimba din rău în bine. Rugăciunea e calea, și să-i spui așa la gând: „Am să îi zic, dar nu azi, ci mâine”.

„Prin vorbire adunăm duhurile asupra noastră”

Trebuie să mă smeresc – și, dacă mă smeresc, Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri.

Trebuie să punem început bun și trebuie să îl pârâm pe diavol. Dacă a venit un gând rău, eu spun așa: „Toată hula ta, asupra

capului tău să fie”. Pe urmă zic: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Doamne, izgonește acele duhuri care tulbură Biserica noastră!”. Și atunci Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri. Duhurile te fac să tremuri de frică, dar trebuie să ne rugăm: „Doamne, nu ne lăsa! Doamne, ajută-ne!”. Trebuie să adormim în rugăciune, și când te-ai trezit iar trebuie să te rogi, și atunci vor fugi duhurile și nu mai ai frică de duhuri.

Mai întâi, duhurile vin prin gând, și îți spun că cutare e așa, cutare e așa – și atunci prin vorbire adunăm duhurile asupra noastră. Trebuie să zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe noi. Amin! Să zicem des rugăciunea asta.

Cât puteți, să vă țineți de duhovnic.

Cea mai mare patimă este atunci când cineva nu se mai poate smeri și dă vina pe altul. Nu trebuie să dăm vina pe altul, ci să spunem: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Lucrul ăsta se întâmplă din cauză că am duhurile cu mine. Când diavolul mă îndeamnă să zic de cutare, gata, mă cuprinde mare frică – Doamne ferește! Trebuie să ne mărturisim și să nu dăm vina pe nimeni. Pentru că de asta avem atâtea ispite, că dăm vina pe altul, și dacă dăm vina pe altul, ne doare capul.

Doamne, ajută să ne smerim! Că dacă ne smerim, scăpăm de duhuri și de toate. Nu avem smerenie – nu avem nimic. Diavolului îi place să stea de vorbă cu noi, dar noi trebuie

să ținem gura închisă și să zicem așa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Dumnezeu să vă ducă în Rai – și, cât puteți, să vă rugați!

 

Material realizat de

Mihaela Raluca Tănăseanu

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr. 98/Martie 2017