Trăim în vremea unor mulţimi de alergii. Este greu de estimat câţi oameni sunt alergici în Occident, dar cifra acestora depăşeşte, oficial vorbind, jumătate din populaţia ţărilor dezvoltate, cel puţin din populaţia tânără. Și ponderea lor creşte an de an. Sunt alergii la alimente, la medicamente, la insecte, la polen, la praf şi la o mulţime de alţi factori care, peste noapte, au devenit alergeni. Mulţi oameni se tratează de diverse boli nervoase sau psihice, de boli digestive sau respiratorii, de boli de piele sau pentru o mulţime de alte afecţiuni când, de fapt, cauza principală constă în alergia pe care organismul a dezvoltat-o la un factor, de-a lungul timpului.

De ce această epidemie de alergii, practic reacţii imunitare patologice? Unii arată cu degetul către intoxicaţia cu metale, alţii vorbesc despre riscurile vaccinării, ale laptelui-praf sau a alimentaţiei chimizate din zilele noastre. Desigur că nu se poate vorbi despre doar o singură cauză a acestui fenomen atât de larg răspândit, însă trebuie să cunoaștem cât mai multe despre toate acestea, pentru a şti cum ne putem apăra. (G.F.)

 

Intoleranţa alimentară la nichel

Nu multă lume cunoaşte că majoritatea alimentelor pe care omul le consumă conţin o cantitate mai mare sau mai mică de nichel, cele mai bogate în nichel fiind verdeţurile şi legumele, în acestea cantitatea de nichel fiind de patru ori mai mare decât în organismele vii şi mult mai concentrat primăvara şi toamna. Dintre alimentele derivate de la animale, ouăle au cel mai ridicat nivel de nichel.

Intoleranţa alimentară este un fenomen diferit de alergie şi constă în apariţia la nivelul aparatului gastrointestinal a unor manifestări inflamatorii cu modificarea metabolismului şi absorbţiei intestinale, cele mai comune simptome fiind: meteorism (gaze); greţuri; vărsături; diaree sau constipaţie; creştere sau scădere în greutate.

Pe lângă manifestările digestive, intoleranţa alimentară la nichel poate avea şi manifestări sistemice, cum ar fi: dermatită difuză, prurit difuz (mâncărime), febră, rinită, cefalee (durere de cap), stare generală alterată. O toxicitate crescută poate duce până la blocarea funcţionării ficatului cu instalarea comei hepatice.

Clasificarea alimentelor în funcţie de concentraţia de nichel

Alimente ce pot fi consumate în cantităţi foarte mici după detoxifiere şi în funcţie de rezultatele testului de intoleranţă:

– morcovi, dovlecei, vinete, banane, mere (50-90 nanogr./kg. nichel).

Alimente de evitat total:

– pere, struguri, porumb (mălai), broccoli, ceapă, ciuperci, salată (100-199 nanogr./kg. nichel);

– cartofi (fierţi în coajă), mazăre, roşii, spanac, prune uscate, ostriche, crustacee, praf de copt, margarină, făină integrală, paste integrale, orez brun, soia, asparagi, varză, conopidă, fasole, ţelină, alimente în conserve de metal, fructe de mare, kiwi, măsline, praz, pătrunjel, laur, busuioc, oregano, muştar, ananas, zmeură, smochine (200-1000 nanogr./kg. nichel);

– cacao şi derivaţi (ciocolată), croissante, biscuiţi, nuci, alune, lentiche, arahide, migdale, concentrat de roşii, cafea, seminţe de in, seminţe de floarea-soarelui, marţipan, grâu, susan, fulgi de ovăz (mai mult de 1000 nanogr./kg. nichel).

Alimente ce pot fi consumate liber (fără nichel):

– carnea (de preferat cea de pui, curcan, vită, fără ficat – a se evita conservele de carne!), peşte (fără ton şi somon), lapte şi derivaţi de lapte (fără brânză uscată, veche).

Această listă nu cuprinde toate alimentele ce pot fi consumate, însă poate oferi o orientare asupra a ceea ce trebuie sau nu să fie evitat în alimentaţia unei persoane alergice la nichel. Trebuie știut că dieta este strict personalizată şi depinde de gradul de intoleranţă al fiecăruia şi de reactivitatea organismului. Acest grad se poate determina printr-un test LTT la alimente, care testează reactivitatea la şaptezeci de alimente şi nichel. După obţinerea rezultatelor testului se poate stabili o dietă personalizată, care la început este de detoxifiere şi constă în consumul doar de alimente fără nichel, urmată de o dietă rotativă, cu introducerea treptată de cantităţi mici din alimentele cu concentraţie scăzută de nichel şi la care nu avem reactivitate. În momentul începerii curei de eliminare a nichelului trebuie să fim foarte atenţi ce mâncăm, deoarece consumul alimentelor cu nichel poate determina un răspuns alergic sever, prin prurit generalizat (mâncărimi), angioedem faringian (senzaţia de umflare a gâtului cu lipsă de aer), dermatită difuză (pete roşii) sau chiar rino-sinuzită.

Important de ştiut:

– nu trebuie utilizate în procesul de preparare al mâncărurilor vase de inox pe care scrie 18/10 (18% crom – 10% nichel), aluminiu, ci doar cele din ceramică sau sticlă, sau cele pe care scrie Nickel-free (fără nichel);

– nu se utilizează prima apă care curge la robinet, lăsaţi-o să se scurgă câteva minute;

– se adaugă sarea doar când apa fierbe;

– evitaţi alimentele din conserve, preferându-le pe cele proaspete;

– evitaţi împachetarea alimentelor în folie de aluminiu şi depozitarea acestora în vase de metal;

– este indicat consumul a minim doi litri de apă pe zi.

Deoarece solul şi apa folosită pentru irigat au o concentraţie diferită de nichel, multe din alimentele cunoscute cu o concentraţie scăzută pot fi mult mai concentrate în acest metal, apărând simptome nedorite.

Persoanelor cu intoleranţă alimentară la nichel le este recomandat să ia un supliment de vitamină C, care ajută la încetinirea absorbţiei în organism a alimentelor cu conţinut scăzut în nichel. Unele studii arată că o dietă bogată în fier contracarează efectele nichelului.

Nichelul şi obezitatea

Nichelul este un factor toxic oxidant, afectând buna funcţionare a unor enzime şi a hemoglobinei, ce poate determina apariţia anemiei. Aceste modificări funcţionale pot accentua rezistenţa la insulină, cu creşterea greutăţii corporale.

Alergia la nichel este des întâlnită la persoanele supraponderale, iar o dietă controlată fără nichel pe o perioada de 4-6 luni poate determina o scădere semnificativă a greutăţii corporale.

Alergia la nichel și sarcina

Ce este important de ştiut de către o femeie însărcinată legat de orice formă de alergie este faptul că reactivitatea organismului fiecărui om este foarte diferită.

La o treime din femeile însărcinate, reacţia alergică se agravează şi se acutizează, la o altă treime intră într-un proces de stagnare (adormire), iar la o altă treime femeile însărcinate relatează o stare mult îmbunătăţită a simptomelor.

Ne vom opri asupra graviduţelor la care alergia se agravează datorită modificărilor hormonale, care la rândul lor pot să genereze alte forme alergice. Vă puteţi trezi că vă dor sinusurile, ochii se înroşesc şi vă mănâncă, nasul este înfundat sau vă curge fără să fiţi răcită, apar mâncărimi de piele sau erupţii cutanate, tulburări digestive – precum scaune diareice urmate de constipaţie, indigestie, flatulenţă puternică (balonări abdominale) ş.a. Femeile însărcinate care prezintă aceste simptome trebuie pe tot parcursul sarcinii să ţină legătura atât cu medicul alergolog, cât şi cu medicul ginecolog, deoarece se ştie că cel puţin în primul trimestru este bine să nu se consume nici un fel de medicamente, în special antihistaminice şi cortizon.

În ceea ce priveşte alergia la nichel, este bine ca viitoarea mamă să cunoască despre aceasta înainte de a rămâne însărcinată, pentru a putea urma o dietă de detoxifiere şi pentru a evita contactul cu tot ceea ce poate conţine acest metal, obiecte, substanţe şi alimente.

Dacă nu cunoaşteţi că sunteţi alergică la nichel, dar aveţi simptomele descrise şi sunteţi deja gravidă, puteți face testul LTT cu prelevare de sânge pentru a certifica această alergie şi a afla alimentele pe care puteţi sau nu să le consumaţi, pentru a asigura copilului toţi nutrienţii necesari unei bune dezvoltări. E important de ştiut acest lucru, deoarece fenomenele inflamatorii intestinale apărute datorită intoleranţei alimentare la nichel pot provoca atât balonări abdominale puternice, care pot crea presiuni pe uter, dar şi o modificare a metabolismului, cu o absorbţie insuficientă de substanţe nutritive. Toate acestea pot duce la o modificare în dezvoltarea copilului, determinând, în situaţii extreme, apariţia uneia din cele mai grave complicaţii ale sarcinii: preeclampsia. Aceasta este o tensiune arterială foarte mare prezentă la mamă, determinată de o sarcină cu probleme.

Dacă tensiunea arterială creşte la valoarea de 140/90 fără a fi o persoană hipertensivă şi aveţi picioare umflate, mâini umflate, creştere în greutate mai mare de 3 kg. într-un timp foarte scurt şi cefalee (durere de cap), trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului ginecolog, deoarece puteţi prezenta un început de preeclampsie. Pentru certificare trebuie făcută o dozare a trombocitelor şi un examen de urină, scăderea trombocitelor şi proteinuria fiind indicatori de preeclampsie.

La graviduţele cu alergie la nichel se poate observa şi un deficit de oxigenare, cât şi prezenţa unor manifestări generale:

– rinită alergică cu scăderea perfuziei de oxigen la nivelul placentei (mama nu mai respiră bine, nici copilul);

– dermatită sistemică (erupţii roşii), prurit (mâncărime);

– conjunctivită şi lăcrimarea ochilor, strănut, cefalee, febră;

– stare de rău generală difuză, oboseală.

Deoarece greaţa, vărsăturile, oboseala, balonările abdominale sunt simptome care apar şi la o femeie însărcinată fără alergie la nichel, acestea pot ascunde cauza reală. De aceea este bine de efectuat o testare pentru certificarea diagnosticului de alergie.

Viitoarele mame nu trebuie să fumeze, cu atât mai mult cele care au alergie!

Tratamentul alergiei la nichel

Nu există o vindecare definitivă, evitarea contactului cu nichelul şi o dietă controlată cu aport scăzut de nichel este singura terapie dovedită.

În cazul apariţiei dermatitei alergice de contact:

– se vor spăla tegumentele cu apă rece şi săpun şi se vor elimina obiectele şi substanţele care conţin nichel;

– în cazul în care se dezvoltă vezicule, se vor aplica local comprese reci şi umede timp de treizeci de minute;

– loţiunile calmante, băile reci cu fulgi de ovăz pot ameliora senzaţia de mâncărime.

Atenţie! Puncţia sau incizia veziculelor pot introduce bacterii la acest nivel, conducând la infecţie.

Pruritul (mâncărimea) poate fi ameliorat prin aplicarea unei paste făcute din apă şi bicarbonat de sodiu sau sare, sau a unei loţiuni calmante ori a unei creme cu hidrocortizon. Nu puneţi alcool pe erupţie deoarece poate agrava pruritul. Acoperiţi veziculele deschise cu pansament steril, pentru a preveni infecţia. Cremele şi loţiunile nu ajută prea mult dacă veziculele sunt deschise, dar pot fi folosite de îndată ce acestea se vindecă. Încercaţi să nu vă scărpinaţi!

Pentru ameliorarea simptomatologiei asociate alergiei se pot utiliza antihistaminice şi corticosteroizi doar sub atenta îndrumare a medicului alergolog.

Dr. specialist alergolog Florentina Gheorghe

Dr. stomatolog Carmen Ciută

Articol publicat în numărul 81 (Octombrie 2015) al revistei Familia Ortodoxă.

Magazin

[wpsc_products product_id=’10602′]