Eugen Ionescu

Am primit la redacție, în urmă cu câteva luni, o scrisoare mai puțin obișnuită. Cuprindea, la rândul ei, încă două scrisori și o mărturisire. Cu douăzeci și unu de ani în urmă, o adolescentă, cucerită de scrisul lui Eugen Ionescu, avea să-i trimită câteva rânduri, cu o întrebare cântărind cât o viață de om. Asemenea unui bun ucenic, și-a făgăduit că va face orice-i va spune marele maestru. Răspunsul însă a fost mai surprinzător decât orice așteptată surpriză. Adolescenta, pe atunci atee, primește – de pe pragul trecerii dincolo – sfatul de a se ruga. Orice altceva, spune Eugen Ionescu, este deșertăciune. (A.S.)

Aveam 17 ani, urma să termin liceul și nu știam încotro să o iau, spre ce meserie să mă îndrept. Citeam de ceva vreme din Eugen Ionescu și-mi plăcea. Mi se părea că avem suflete asemănătoare: mă regăseam în scrisul lui. Și el, în pofida faptului că ajunsese celebru – deci, din exterior, aparent o „realizare”! –, el tot spunea că orice realizare este inutilă. Și atunci, m-am gândit eu, dacă orice realizare este inutilă… atunci eu… ce să fac? Ce să fac cu viața mea?

Și m-am hotărât să-i scriu. Raționamentul meu a fost că, dacă semănam așa de mult, însemna că eu, la vârsta lui – 80 și ceva de ani – o să ajung cam la aceleași concluzii. De-aceea l-am întrebat dacă e ceva ce ar fi făcut el dacă ar fi știut mai din timp, ca să mă apuc să fac eu!

Și… mi-a răspuns. Un răspuns la care nu mă așteptam – și care m-a dezamăgit în acel moment – dar hotărâsem deja să fac orice-mi va spune. Așa că am făcut… și mi-a fost de folos. Pentru aceasta îi mulțumesc mereu!

M-aș bucura să publicați scrisoarea, deoarece este un îndemn către tineri venit din partea unui om ajuns în pragul despărțirii de această lume. După câteva luni urma să plece dintre noi. Iar mica lui experiență de viață poate fi de folos și altor tineri de acum, care poate visează faimă și cine-știe-ce alte realizări și deșertăciuni, scăpând din vedere ceea ce este mai important.

 Iuliana

 

Domnule Eugen Ionescu,

 DE CE TOT?

 Dacă orice realizare este inutilă, atunci CE SĂ FAC?

E ceva ce ați fi făcut dacă ați fi știut mai din timp? Spuneți-mi, ca să nu mai trebuiască să ajung până la 80 de ani ca să-mi dau seama.

 Mulțumesc,

Iuliana

Paris, 8 iunie 1993

 

Dragă Iuliana,

Vă scriu în franceză pentru că secretara mea nu știe românește.

Într-adevăr, totul e zadarnic. Orice realizare e inutilă. Sunt trecut de 80 de ani și încă mai caut. Dacă aș fi știut mai devreme, aș fi făcut ceea ce vă sfătuiesc pe dumneavoastră să faceți: rugați-vă, rugați-vă lui Dumnezeu.

Iertați-mă că vă răspund așa târziu. Dar să-mi mai scrieți, o să primesc scrisorile dumneavoastră, de voi mai fi aici.

 Vă sărut părintește,

Eugène Ionesco

 

PS: Da, mă întreb, iar și iar, de ce totul. Trăiesc în uimire de când m-am născut. Dacă mi-ați citit cărțile, pesemne că știți asta deja.

Articol publicat în numărul 70 (Noiembrie 2014) al revistei Familia Ortodoxă.