Atingerea pubertăţii este o treaptă prin care trecem cu toţii, dar copiii de astăzi ajung la ea mai devreme ca niciodată – o tendinţă care i-a alarmat şi pe medici şi pe părinţi deopotrivă.

Pubertatea precoce, adică apariţia caracteristicelor sexuale secundare precum părul pubian ori creşterea sânilor înaintea vârstei de 8 ani, sau debutul menarhei înainte de 9 ani, afectează cel puţin unul din 5.000 de copii americani, iar rata este în creştere[1].

Încă din ultimii treizeci de ani, copiii (cu precădere fetele) se maturizează de la vârste tot mai mici (pubertatea precoce este de zece ori mai întâlnită la fete decât la băieţi).

 

Vârsta pubertăţii se mută de la 15 ani la 7, 8 şi 9 ani

 

În secolul al 19-lea, debutul menstruaţiei avea loc în jurul vârstei de 15 ani. Acum, vârsta medie a apariţiei primului ciclu (menarha) este de circa 12 ani. Perioada de dinaintea pubertăţii şi din timpul ei este una de evoluţii şi schimbări rapide – de aceea, orice lună contează când e vorba de prima menstruaţie. Înainte de menstruaţie, fetele prezintă semne de creştere, cum ar fi „înmugurirea” sânilor şi dezvoltarea pilozităţii pubiene.

Aceste semne devin acum îngrijorător de obişnuite în rândul fetiţelor de 7, 8 şi 9 ani, până acolo că mulţi furnizori de servicii medicale, în loc să diagnosticheze aceşti copii ca având o problemă, au schimbat pur şi simplu definiţia normalului – dar poate fi cu adevărat „normal” ca fetele să se maturizeze la o vârstă aşa de fragedă?

În cazul pubertăţii precoce există mai multe întrebări decât răspunsuri, dar ce-i sigur este că fetele cresc mai repede decât o făceau acum zece, douăzeci sau treizeci de ani.

Un studiu din revista „Pediatrics” arată că de la vârsta de 7 ani la 10% din fetiţele albe, 23% dintre cele negrese, 15% dintre cele hispanice şi 2% dintre cele asiatice au început să li se dezvolte sânii, iar cercetătorii observau că „proporţia fetelor cărora li s-au dezvoltat sânii de la 7 şi 8 ani, îndeosebi în rândul celor albe, este mai mare decât cea raportată în studiile efectuate asupra fetelor născute înainte cu zece până la treizeci de ani”[2].

Pubertatea timpurie poate da naştere unor probleme emoţionale şi comportamentale, şi are legătură cu stima de sine scăzută, depresia, tulburările de hrană, alcoolismul, pierderea timpurie a virginităţii, multiplii parteneri sexuali şi riscul crescut de boli cu transmitere sexuală. Există dovezi care sugerează că aceste fete sunt supuse mai târziu în viaţă unui risc mai ridicat de diabet, boli ale inimii şi alte afecţiuni cardiovasculare, ba chiar şi cancer.

 

Chimicalele din mediul înconjurător, un factor probabil

 

Oamenii de ştiinţă au prezentat mai multe ipoteze privind rata crescândă a pubertăţii precoce, dar cea care merită o atenţie specială este aceea legată de substanţele chimice din mediul înconjurător şi, în mod anume, imitatorii de estrogen, acei „transformatori de sex” care scapă cu uşurinţă din produsele care îi conţin, contaminând tot ce ating, inclusiv alimente şi băuturi.

După cum se spune într-un articol din „New York Times”, „studiile pe animale arată că expunerea la anumite substanţe chimice din mediul ambiant poate cauza maturizarea precoce a corpului. O problemă aparte o reprezintă perturbatori endocrini precum xenoestrogenii sau imitatorii de estrogen. Aceşti compuşi se comportă ca nişte hormoni steroizi şi pot altera calendarul pubertăţii.

Din evidente raţiuni etice, oamenii de ştiinţă nu pot face studii controlate care să dovedească impactul direct al acestor substanţe chimice asupra copiilor, aşa că cercetătorii s-au ocupat în schimb cu aşa-zisele «experimente naturale», cum ar fi cel din 1973 din Michigan, când nişte bovine au fost hrănite accidental cu un imitator de estrogen, substanţa ignifugă PBB. Fetele născute din mame care au consumat pe sarcină carne contaminată cu PBB şi au băut lapte contaminat cu PBB şi-au început menstruaţia simţitor mai devreme decât colegele lor de generaţie”.[3]

Acesta poate fi considerat un caz extrem, dar adevărul e că toţi facem parte dintr-un fel de „experiment secret”, căci substanţele chimice cu efect perturbator asupra hormonilor se găsesc pretutindeni în jurul nostru. Bisfenol A (BPA), o substanţă petrochimică industrială care acţionează ca un estrogen sintetic, se găseşte în recipientele de plastic şi în stratul interior al conservelor, în plombele dentare şi pe bonurile de la casele de marcat. Testele de laborator solicitate de Grupul de Lucru pentru Mediu (EWG) au detectat bisfenol A în sângele din cordonul ombilical a 90% dintre copiii nou-născuţi care au fost testaţi – împreună cu peste 230 de alte chimicale.

După cum se spunea în acelaşi articol din „New York Times”, „una din grijile părinţilor şi cercetătorilor este efectul expunerii concomitente la numeroşi imitatori de estrogen, inclusiv compusul bisfenol A, care este omniprezent”.

Nimeni nu ştie ce se întâmplă când un făt sau un copilaş în creştere este expus la mii de substanţe chimice, dintre care multe imită hormonii naturali ai corpului şi pot declanşa schimbări majore chiar şi într-un corp adult, cu atât mai mult într-unul aflat în cele mai rapide şi mai vulnerabile perioade de creştere (în uter şi ca mic copil).

Bisfenolul A nu este, din păcate, decât unul din multele exemple. Altul sunt ftalaţii, o grupare de substanţe chimice industriale folosite la creşterea flexibilităţii şi rezistenţei unor mase plastice precum policlorura de vinil (PVC). Aceştia sunt totodată şi unul dintre cei mai răspândiţi perturbatori endocrini, găsindu-se peste tot – de la ambalaje de alimente procesate şi perdele de duş până la detergenţi, jucării şi produse cosmetice precum lac de unghii, fixative, şampoane, deodoranţi şi parfumuri.

Alte substanţe chimice din mediul înconjurător ca bifenilii policloruraţi (PCB) şi diclor-difenil-dicloretilenă (DDE, un produs derivat al pesticidului DDT) ar putea fi şi ele asociate cu dezvoltarea sexuală precoce a fetiţelor – şi DDE, şi PCB se ştie că imită sau interferează cu hormonii sexuali.

Acidul perfluoroctanic (PFOA), găsit în vasele de gătit non-adezive, cade şi el în această categorie periculoasă, precum şi fluorura, care se foloseşte ca aditiv în majoritatea reţelelor de apă publică din Statele Unite. Cercetările au arătat că animalele tratate cu fluoruri au nivele scăzute de melatonină circulantă, după cum o dovedesc nivelele reduse de metaboliţi ai melatoninei din urina animalelor. Acest nivel scăzut de melatonină în circulaţie era însoţit – cum era de aşteptat – de un debut timpuriu al pubertăţii la femelele tratate cu fluoruri.

 

Chimicale ce cresc riscul de cancer şi boli cardiace

 

Dacă o substanţă chimică poate influenţa rata de dezvoltare a sistemului reproducător, pare logic că va fi capabilă să influenţeze şi alte procese de creştere influenţate de hormoni – şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile.

De exemplu, studii noi au detectat prezenţa esterilor de paraben în 99% din mostrele prelevate de ţesuturi cu cancer mamar[4]. Parabenii sunt substanţe chimice cu proprietăţi asemănătoare estrogenului, iar estrogenul este unul din hormonii implicaţi nu doar în pubertate, ci şi în dezvoltarea cancerului la sân. Ei sunt larg folosiţi în produse de uz casnic precum deodoranţi şi antisudorifice, şampoane şi balsamuri de păr, gel de duş, pastă de dinţi, loţiuni de plajă, produse cosmetice, medicamente şi aditivi alimentari.

Cercetări recente au confirmat totodată existenţa unei clase până atunci necunoscute de compuşi imitatori de estrogen care provoacă cancer: metalele. Da, s-a dovedit că o gamă largă de metale acţionează ca „metaloestrogeni”, cu potenţialul de a suplimenta încărcătura estrogenă a corpului omenesc – şi, în consecinţă, crescând riscul cancerului la sân şi posibilitatea unei pubertăţi precoce. Următoarele metale, care intră în componenţa a mii de produse comerciale, inclusiv în vaccinuri, au fost identificate ca având capacitatea de a se lega la receptorii celulari ai estrogenului şi apoi de a imita acţiunile estrogenilor fiziologici: aluminiu, antimoniu, arsenit, bariu, cadmiu, crom, cobalt, cupru, plumb, mercur, nichel, staniu, vanadat.[5]

Pe de altă parte, datele adunate în urma unor observaţii medicale britanice pe termen lung arată că dacă aveţi un nivel ridicat de bisfenol A în urină, puteţi prezenta un risc ridicat de boală cardiacă. Una din cele mai mare griji este legată de primele etape de viaţă, expunerea în uter la bisfenolul A, care poate duce la erori cromozomiale în dezvoltarea fătului, provocând pierderi spontane de sarcină şi deficienţe genetice. Există dovezi la fel de puternice care arată că aceste substanţe chimice influenţează şi adulţii şi copiii, şi duc la scăderea calităţii lichidului seminal, la pubertate precoce, stimularea dezvoltării glandei mamare, perturbări ale ciclului reproductiv şi disfuncţii ovariene, obezitate, cancer şi boli cardiace – şi acestea sunt doar o parte din problemele de sănătate cauzate!

 

Evitarea perturbatorilor hormonali – crucială atât pentru copii, cât şi pentru adulţi

 

Dacă fetiţele pot arăta semne evidente de expunere la substanţele care dereglează hormonii prin pubertatea timpurie, alte semne sunt mult mai ascunse şi pot să apară abia odată cu declanşarea unei boli. Iată unsprezece măsuri pe care le puteţi aplica de îndată, ce vă pot ajuta să vă protejaţi pe dumneavoastră şi pe copiii dumneavoastră de cele mai răspândite substanţe toxice care pot provoca pubertatea precoce şi alte probleme de sănătate pe termen lung:

1. Pe cât se poate, cumpăraţi şi consumaţi carmangerie şi lactate produse în condiţii naturale, pentru a reduce expunerea la hormonii, pesticidele şi îngrăşămintele adăugate. Evitaţi laptele şi alte produse lactate care conţin hormonul de creştere bovină recombinat prin inginerie genetică (rBGH sau rBST).

2. Mâncaţi cu precădere hrană proaspătă, crudă. Alimentele procesate şi preambalate (de orice fel) sunt o sursă majoră de soia şi substanţe chimice precum bisfenon A (BPA) şi ftalaţi.

3. Păstraţi mâncarea şi băuturile în recipiente de sticlă, nu de plastic, şi evitaţi să folosiţi ambalaje de plastic şi mâncare la conservă (interiorul conservelor are adesea un strat de protecţie care conţine BPA).

4. Folosiţi pentru cei mici biberoane de sticlă şi căniţe cu cioc fără BPA.

5. Asiguraţi-vă că jucăriile – suzete, inele de dentiţie şi orice ar putea suge copilul dumneavoastră – nu conţin BPA.

6. Folosiţi în casă doar produse naturale de curăţat, pentru a evita ftalaţii.

7. Treceţi la mărci naturale de produse de toaletă – şampoane, pastă de dinţi, deodoranţi şi produse cosmetice. Grupul de Lucru pentru Mediu (EWG) a alcătuit un „ghid de siguranţă” excelent, care vă poate ajuta să găsiţi acele produse de îngrijire personală care nu conţin ftalaţi, parabeni şi alte substanţe chimice cu potenţial nociv.

8. Evitaţi folosirea odorizantelor de cameră artificiale, a foliilor absorbante, a balsamului de rufe sau a altor arome sintetice, dintre care multe vă pot perturba echilibrul hormonal.

9. Înlocuiţi tăvile şi vasele non-adezive cu vesélă din ceramică sau sticlă.

10. Când zugrăviţi sau faceţi reparaţii în casă, căutaţi alternative „eco”, fără toxine, la vopselurile şi materialele de construcţii obişnuite.

11. Înlocuiţi perdeaua de duş din vinilin cu una textilă.

12. Evitaţi soia nefermentată, mai ales dacă sunteţi însărcinată sau alăptaţi.

 

Şi deficitul de vitamină D are legături cu pubertatea precoce

 

S-a sugerat că fetele care trăiesc mai aproape de linia ecuatorială îşi încep pubertatea la o vârstă mai târzie decât fetele care trăiesc în regiunile nordice. Deoarece acest lucru indică o posibilă legătură cu expunerea la soare, cercetătorii au hotărât să investigheze dacă vitamina D nu este cumva implicată. După ce au măsurat nivelele de vitamină D la 242 de fete cu vârsta între 5 şi 12 ani, cercetătorii de la Institutul de Sănătate Publică al Universităţii din Michigan au descoperit că cele ce prezentau un deficit erau de două ori mai predispuse să-şi înceapă menstruaţia în timpul perioadei de studiu decât cele cu nivele mai ridicate[6].

Mai exact, 57% dintre fetele cu deficit de vitamină D şi-au început ciclul în timpul studiului, în comparaţie cu 23% dintre cele cu nivele adecvate de vitamină D. Însă cercetătorii au definit nivelul adecvat de vitamină D ca fiind de 30 ng/ml – ceea ce este, de fapt, un nivel deficitar! Pentru o stare optimă de sănătate, nivelul de vitamină D ar trebui să fie de cel puţin 50 ng/ml. Aceasta înseamnă că numărul de fete cu deficienţă de vitamină D care aveau o pubertate precoce este de probabil mult mai mare decât cel raportat de acest studiu.

Cu cât ajungi mai devreme la pubertate, cu atât creşte expunerea la nivele ridicate de estrogen, hormonul feminin, care reprezintă un factor de risc pentru anumite cancere precum cel de sân. Această „legătură” principală între pubertate precoce şi cancer a tot fost examinată, dar e important să înţelegem că deficitul de vitamină D este la rândul său un factor major de risc pentru cancer, boli de inimă şi multe alte afecţiuni. Aşa că s-ar putea ca unele din riscurile crescute care vin odată cu o pubertate timpurie să aibă legătură cu nivelul scăzut de vitamină D.

 

Ce trebuie ştiut despre obezitate, stres şi gimnastică

 

Obezitatea (care le expune pe fete la şi mai mult estrogen, deoarece estrogenul este produs şi depozitat în ţesutul adipos) reprezintă un alt factor probabil al pubertăţii timpurii. Într-un articol din „New York Times” se spune: „După cum explică Robert Lustig, profesor de pediatrie clinică la Universitatea din California, Spitalul de Pediatrie Benioff din San Francisco, fetele mai grase au un nivel mai mare al hormonului numit leptină, care poate duce la o pubertate precoce, care, la rândul ei, duce la un nivel mai mare de estrogen, care duce la o rezistenţă mai mare la insulină, provocând fetelor încă şi mai mult ţesut adipos, şi mai multă leptină, şi mai mult estrogen – un ciclu care se autoîntreţine până ce corpul lor ajunge la maturitate”.

Cât despre stres, şi acesta a fost asociat cu pubertatea precoce, căci fetele ai căror părinţi au divorţat când ele aveau între 3 şi 8 ani s-au dovedit a fi mult mai predispuse să aibă parte de o pubertate timpurie. După cum ne informează „New York Times”, „psihologia evolutivă oferă o teorie: o copilărie plină de stres împinge corpul la o activare precoce a funcţiilor reproductive – «dacă viaţa e grea, cel mai bine e să te maturizezi de mic». Dar aceste teorii sunt dificil de dovedit”.

Interesant este că pe lângă evitarea substanţelor chimice din mediul înconjurător, a obezităţii şi a stresului, şi optimizarea nivelului de vitamină D, gimnastica regulată pare să fie una din cele mai bune modalităţi cunoscute de prevenire a pubertăţii precoce.

 Dr. Joseph Mercola

Traducere de Radu Hagiu

Articol publicat în numărul 69 (Octombrie 2014) al revistei Familia Ortodoxă.


[1] Journal of Obstetric, Gynecologic & Neonatal Nursing, mai-iunie 2007, 36(3):263-74.

[2] Pediatrics, 9 August 2010.

[3] The New York Times Magazine, 30 martie 2012.

[4] Journal of Applied Toxicology, martie 2012; 32(3):219-232

[5] Journal of Applied Toxicology, 12 decembrie 2011.

[6] The American Journal of Clinical Nutrition, oct. 2011, 94(4):1020-5.