18484560

După zece ani scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă rupe tăcerea

În 2004, apărea la Editura Ziua “Lucrarea” lui Cornel Constantin Ciomâzgă, unul dintre cei mai importanţi publicişti ai anilor ’90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, profesor la Facultatea de Jurnalistică, mentor al unor mari gazetari de astăzi.

În urmă cu 14 ani, se retrăgea în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte care avea să spargă tiparele, devenind best seller. “Lucrarea” a fost declarată “cel mai căutat roman postrevoluţionar”, tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.

Timp de zece ani, scriitorul a stat din nou ascuns prin sihăstrii şi locuri tainice,  pentru ca în 2014 să revină cu o nouă carte, o întâmplare odinioară reală, cu  nişte personaje cândva aievea. Opera are un subiect “împrumutat tot din realitate”, cum zice autorul, având ca personaje principale un călău şi victima sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresată victimă a lui se întâlnesc după zeci de ani, fiecare cu viaţa sa incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă incredibilă.

“Se întorc morţii acasă” este un proiect complex ca partitură literară, având în compoziţie poveste, învăţătură şi pildolologie creştină. Este un demers literar care a gestat aproape un sfert de veac! Grăunţa lui fiind un articol publicat în anul 1991, în revista Tinerama.

Pe 24 iunie 1991, Cornel Ciomâzgă venea de la Biserica Sfântului Vasile şi se îndrepta către redacţia revistei Tinerama. Pe scările rulante de la metrou, i-a atras atenţia un cetăţean care mergea uşor, bombănind, în timp ce restul lumii se grăbea. S-a apropiat de acesta să audă ce tot îngâna. “Dacă aţi veni voi de unde vin eu, puişorilor, n-aţi mai fugi aşa!”, a reuşit jurnalistul să desluşească.
Bineînţeles că l-a întrebat de unde vine? “De la ţântirim” – i-a răspuns cetăţeanul.

Ce se întâmplase? Omul se înnecase cu un os de peşte şi, “cât ai zice peşte”, a murit! Legistul a constatat decesul, fără să i se facă necropsia. Mortul nu era mort de-a binelea, era doar în moarte clinică. Familia s-a îngrijit de toate rânduielile şi omul ajunge la loc cu verdeaţă, într-o criptă.

Experienţa teribilă a mormântului i-a istorisit-o lui Ciomâzgă, pe scările metroului. “Stafia” era istovită de toată tevatura la care fusese supusă, pentru a ieşi din evidenţele morţilor şi a reintra în evidenţele viilor. Societatea nu are  legislaţie pentru astfel de situaţii. Bineînţeles că această întâlnire neverosimilă şi-a găsit locul în paginile revistei Tinerama.

Povestea însă avea să continue… Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit  despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viaţă. Despre experienţa din mormânt, dar şi despre drumul până acolo. Astfel, Cornel Ciomâzgă a descoperit că omul fusese unul dintre cei mai aprigi torţionari ai regimului comunist. După 23 de ani, Ciomâzgă are îndrăzneala de a scoate la lumină cartea “Se întorc morţii acasă”, să dezvăluie cum torţionarul ajunge să se spovedească unui bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui.

În timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică.

Este o carte pe un subiect amplu şi complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing.

Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice şi neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă. Mai cu seamă că torţionarul trăieşte până la urmă, într-un anume fel, experienţa unei convertiri spectaculoase. Înţelege într-o bună zi ce înseamnă iubirea, iertarea, sensibilitatea, bunătatea şi alte asemenea “ingrediente” care pentru el nu existaseră nici măcar în vocabular. “Fă mereu ceva bun, pentru ca diavolul să te găsească ocupat”, spunea Fericitul Ieronim. Cornel Ciomâzgă face un bine, dăruindu-ne această poveste care “mai vorbeşte şi despre o Românie. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevarăt bune şi importante”.

“Mă cheamă Petre şi sunt moroi. Confirmă asta mutra mea? Nu trebuie să mă priveşti prea atent pentru ca să te convingi. Poţi buimăci. Sunt vânăt-verzuliu, uscat, miros a mucegai, vin de la ţântirim… Citeşte aci, scrie la jurnal, sunt… oficial, ca să zic aşa. Apropo, dă-mi o ţâgare, să mai ostoim mireasma de mormânt până citeşti…  N-ai? Mă duc să caut prin apropiere şi mă-ntorc. Citeşte, citeşte!”….

Pe 23 iunie la ora 14.00, la Biblioteca Naţională a României, va avea loc lansarea cărţii “Se întorc morţii acasă”. Nu vor lipsi de la eveniment Academicianul Eugen Simion, Pr. Profesor Nicolae Bordasiu, în calitate de supravieţuitor al temniţelor comuniste, fost membru al Rugului Aprins, dar şi cunoscător al unuia dintre personajele principale ale cărţii. Vor mai fi prezenţi şi alţi importanţi vorbitori, printre care scriitorul teolog Florin Caragiu, ca unul dintre cei mai buni desluşitori ai scrierilor lui Cornel Constantin Ciomâzgă. Momentul este aşteptat ca un important eveniment editorialistic şi cultural.
Sursa: Jurnalul National