În pericopa evanghelică de la nuntă există acest  cuvânt: ”Femeia să se teamă de bărbat”(Efeseni 5:33). Cu ușurință, unii ar putea înțelege de aici că acest ”să se teamă” este o oglindire a dominației masculine din societatea secolului I d.Hr. Cu toate acestea, teama față de o altă persoană nu presupune obligatoriu superioritatea acelei persoane. În mod real, teama se adresează și se manifestă în relația cu Dumnezeu, însă pe temeiul relației lui Dumnezeu cu creația Sa ea se manifestă și în relație cu creatura lui Dumnezeu, reprezentând în același timp și o manifestare a respectului față de viață, despre care învață Albert Schweitzer. Există, prin urmare, și respectul cuvenit celor creați după chipul lui Dumnezeu. Acest respect-teamă din partea soției față de soțul ei este echivalent cu respectul pe care se cuvine să îl arate soțul soției sale prin aceea că ”o iubește ca pe sine însuși”(Efeseni 5:33).

Respectul față de persoane ar trebui să caracterizeze toate relațiile interpersonale, dar mai ales în căsnicie se cuvine ca el să existe, fiindcă în căsnicie cei doi parteneri sunt uniți într-o intimitate unică, ca unii care alcătuiesc ”un singur trup”. Fără respect reciproc această intimitate se poate cu ușurință transforma în ură.

Renegocierea contractului nupțial la vârsta mijlocie, care a fost menționată anterior, înseamnă de fapt renegocierea conceptului de respect reciproc la această vârstă. Chiar dacă contractul nupțial variază de la cuplu la cuplu, respectul pentru soț sau soție se axează pe câteva puncte-cheie generale care definesc căsătoria.

În primul rând, ar trebui reconsiderată înțelegerea conviețuirii în căsătorie, acolo unde, desigur, este necesar acest lucru. Respectul înseamnă să-ți vezi soțul sau soția nu ca pe un prestator de servicii, ci ca pe o persoană unică și diferită de oricare alta, cu trăsături atrăgătoare și distincte. Acest respect este condiția sine qua non, ca să te bucuri de prezența celuilalt și în același timp este mobilul care îndeamnă perechea să facă lucruri plăcute împreună.

În al doilea rând, respectul pentru celălalt presupune să încercăm să îmbunătățim atracția reciprocă, aspect care, atât de limpede!, este esențial într-o relație întemeiată tocmai pe  atracție și pe răspunsul la nevoile celuilalt. Dacă avem așteptări neîmplinite în chestiunile concrete ale atracției și stimulului reciproc, un dialog cu soțul sau soția ar putea lămuri și îmbunătăți această situație.

În al treilea rând, respectul pentru celălalt presupune de asemenea să acceptăm faptul că intimitatea atât de mare și conviețuirea aduc cu sine și unele neplăceri și că acestea sunt aspecte de la sine înțelese, iar nu motive de critică, vezi, Doamne!, justificată, a celuilalt soț. Când tendințele noastre perfecționiste ne fac să luăm prea în serios aceste neplăceri și să ne pierdem astfel simțul umorului, există marele pericol să devenim aroganți și grosolani.

Cititi articolul integral pe pemptousia.ro