Din fericire, Swiss National Advisory Commission on Biomedical Ethics (NEK, Presedinte: Otfried Höffe) a comentat utilizarea medicamentului Ritalin în cazul ADHD, în avizul său din 22 noiembrie 2011, intitulat Human enhancement by means of pharmacological agents: Consumul de agenti farmacologici modifică comportamentul copilului, fără nicio altă contribuție.

Aceasta duce la ingerinţe în libertatea copilului şi a drepturilor sale personale, deoarece agenţii farmacologici provoacă modificări de comportament, dar nu reuşesc să educe copilul pentru a realiza independent aceste schimbări de comportament. Astfel, copilul este privat de o experienţă esenţială de învăţare pentru a acționa autonom şi accentuat care “restrange considerabil libertatea copiilor şi afectează dezvoltarea personalităţii”, a criticat NEK.

Criticii alarmaţi ai dezastrului Ritalin au acum sprijin dintr-o zonă cu totul diferită. Săptămânalul german Der Spiegel l-a citat, în editorialul din 2 februarie 2012, pe psihiatrul american Leon Eisenberg, născut în 1922, fiul unor imigranți evrei ruși, care a fost “tatăl ştiintific al ADHD-ului” și care a spus, la vârsta de 87, cu şapte luni înainte de moartea sa, în ultimul său interviu:

“ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive”

Din anul 1968, timp de aproape 40 de ani, “boala” Leon Eisenberg a bântuit manualele de diagnostic și statistică, mai întâi ca “reacție hiperkinetica a copilăriei”, numită acum “ADHD”. Utilizarea medicamentelor ADHD în Germania a crescut în numai optsprezece ani de la  34 kg (în 1993) la un nivel record de nu mai puțin de 1760 kg (în 2011) – o creștere de 51 ori a vânzărilor! În Statele Unite, fiecare al zecelea copil, în vârsta de circa de zece ani, foloseşte zilnic medicamente ADHD. Cu tendințe de creștere.

Când vine vorba despre repertoriul lui Edward Bernays, părintele propagandei, de a vinde Primul Război Mondial poporului său, cu ajutorul psihanalizei unchiului său și să denatureze știința și credința în știință pentru a crește profiturile industriei – oare n-ar trebui investigat  în numele cui a realizat studiile “părintele științific al ADHD-ului”? Cariera sa a fost deosebit de abruptă și  “boala lui fictivă” a condus la cele mai bune creșteri de vânzări. Și, la urma urmei, el a lucrat şi pentru  “Comitetul pentru DSM V si ICD XII, Asociaţia Americană de Psihiatrie” între anii 2006-2009. După toate, Leon Eisenberg a primit “Premiul Ruane pentru Cercetări Psihiatria Copilului și Adolescentului. El a fost  lider în psihiatria copilului pentru mai mult de 40 de ani, prin activitatea sa în studiile farmacologice, de cercetare, de predare, precum și în politica socială și pentru teoriile sale de autism și de medicină socială “.

Și, la urma urmei, Eisenberg a fost membru al ” Organizing Committee for Women and Medicine Conference, Bahamas, 29 noiembrie – 03 decembrie 2006, Fundația Macy Iosia (2006)”. Fundația Macy Iosia a organizat conferințe cu agenții de informații ai OSS, mai târziu, CIA, cum ar fi Gregory Bateson și Heinz von Förster în timpul și mult după al doilea război mondial. Oare astfel de grupuri au comercializat diagnosticul  ADHD în serviciul pieței farmaceutice și au adaptat-o pentru aceasta, cu  multa propagandă și relații publice? Aceasta este problema pe care psihologul american Lisa Cosgrove și alții au investigat-o în studiul lor Financial Ties between DSM-IV Panel Members and the Pharmaceutical Industry7. Ei au descoperit că “dintre cei 170 de membrii grupului DSM 95 (56%) au avut una sau mai multe relaţii financiare cu companiile din industria farmaceutică. Sută la sută din membrii grupului “Tulburări de dispoziţie” și “Schizofrenie şi alte tulburări psihotice”, au avut relaţii financiare cu companiile farmaceutice. Conexiunile sunt mai puternice în acele domenii de diagnostic în care medicamentele sunt principala modalitate de tratament pentru tulburări mintale”. În următoarea ediție a manualului, situația este neschimbată. “Din cele 137 de DSM-V membrii grupului care au postat rapoartele financiare, 56% au raportat legături cu industria – nici o îmbunătățire față de procentele membrilor DSM-IV.” “Chiar termenii vocabularului psihiatric sunt acum definiţi, la toate nivelurile, de către industria farmaceutică , “a declarat Dr. Irwin Savodnik, profesor asistent clinic de psihiatrie la Universitatea din California, Los Angeles.

Acest lucru este bine plătit. Doar un exemplu: directorul adjunct al Spitalului Pediatric de Psihofarmacologie din Massachusetts şi profesor asociat de psihiatrie la Harvard Medical School a primit “1 milion de dolari în câștiguri de la companiile de medicamente între 2000 și 2007″. În orice caz, nimeni nu poate trece cu ușurință peste mărturia tatălui de ADHD: “ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive.”

Sarcina psihologilor, educatorilor şi medicilor este de a nu pune copiii pe “tratamente chimice”, deoarece societatea nu se poate ocupa de produsele greșite ale teoriilor omului despre creșterea copiilor și cedarea copiilor noștri pe piața farmaceutică liberă. Să ne întoarcem la menirea esenţială a psihologiei personale și a educației: Copilul trebuie şi poate dezvolta responsabilitate personală și comportament empatic, cu îndrumare de specialitate – și aceasta o face familia și școala: În aceste domenii, copilul trebuie să fie capabil să conducă mental. Aceasta constituie nucleul persoanei umane.

 

Traducere de Tania Iordache după articolul Inventor Of ADHD’S Deathbed Confession: “ADHD Is A Fictitious Disease”