ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

După o viaţă adâncă, cuprinzătoare, înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, Părintele s-a îndreptat spre Împărăţia Cerurilor, Împărăţie pe care a pregustat-o încă din această viaţă.  A mărturisit un testament: în primul rând, a ţinut să ceară iertare tuturor, începând cu Patriarhul ţării.

A dorit, de asemenea, să comunice unui popor pe care el, cu durere, îl numea „fără stăpân”, a dorit să-i comunice patru lucruri, prin patru cuvinte rostite cu greu, dar apăsat. Cele patru cuvinte, lăsate ca stâlpi de rezistenţă pentru cei care doresc să-i urmeze drumul sufletului său, au fost: în primul rând, unitate în orice situaţie; în al doilea rând, pocăinţă multă, ca Dumnezeu să ne ierte de prea multele noastre păcate; în al treilea rând, ascultare în Biserică să fie, şi toate aşezate sub egida rugăciunii de zi şi de noapte.  Unitate, pocăinţă, ascultare şi rugăciune!

Acest testament l-a rostit în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul, Căruia i-a închinat viaţa, cu durere pentru neamul său şi cu dragoste nesfârşită pentru familia creştină. Căci acestea au fost cele trei altare cărora Părintele Iustin s-a consacrat: Dumnezeu, neamul său şi familia creştină.

Fragment din cuvântul rostit de ÎPS Mitropolit Teofan la înmormântarea Părintelui Iustin Pârvu