Sfântul Efrem a sosit la noi în casă printr-o carte, „Noi minuni ale Sfântului Efrem – minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi”. Această carte m-a impresionat de la început. Am început să o citesc parcă fără oprire şi tot aşteptam să se întâmple ceva (voiam să mi se arate şi mie în vis, sămi îndeplinească şi mie cam tot ce voiam – fără să mă gândesc că eu, poate, nu merit). Am citit şi Acatistul care era la sfârşitul cărţii, chiar de mai multe ori la rând, dar, spre dezamăgirea mea, nu s-a întâmplat nimic deosebit, aşa că am început să uit şi să mă iau cu alte treburi.

Şi aşa a trecut o perioadă de timp, până când, într-o zi de Duminică, la biserică m-am întâlnit cu o cunoştinţă care, văzând cartea cu Sfântul Efrem la pangar, mi-a zis că sfântul a ajutat-o, şi voia să meargă în Grecia să se închine la sfintele lui moaşte. Bineînţeles că mi-am reamintit de sfânt şi am început să-i citesc din nou Acatistul – şi, de data aceasta, de câte ori ajungeam la cuvintele „Veghetor al celor care vor să se închine la sfintele tale moaşte”, îmi venea în minte: „Eu nu pot ajunge niciodată acolo!”. Toate acestea s-au întâmplat în anul 2008, cred, pe la începutul verii. Spre sfârşitul lunii octombrie, cunoştinţa mea a reuşit să ajungă la Nea Makri şi mi-a adus de acolo o icoană cu Sfântul Efrem, aghiazmă şi ulei de la candela sfântului. De când am primit această icoană, parcă totul s-a schimbat! Îl simţeam tot timpul cu mine şi parcă aveam mai multă siguranţă în ceea ce făceam, mă simţeam ocrotită…

În anul 2009, de Crăciun, fiul meu cel mic m-a anunţat că s-a hotărât să se căsătorească. Nunta a avut loc în iulie 2010. A fost o nuntă frumoasă, am avut bucuria de a veni la slujbă Înalt-preasfinţitul Casian şi mai mulţi preoţi. A fost ceva înălţător. Am fost foarte bucuroşi că pe copiii noştri i-a binecuvântat ierarhul locului, binecuvântare care sunt sigură că i-a ajutat în încercarea prin care aveau să treacă. Eu citeam în continuare Acatistul sfântului, dar nu zilnic. Pe 1 septembrie 2010, tinerii căsătoriţi ne-au dat vestea că vor avea un copil. Erau foarte bucuroşi. La ecograf, doamna doctor le-a spus că va fi băiat şi că se va naşte între 2 şi 6 mai. Atunci m-am gândit că ar fi frumos să-i pună numele Efrem, cu atât mai mult cu cât avea să se nască în prejma sărbătorii sfântului – 5 mai. I-am spus fiului meu, tatăl copilului, şi bineînţeles a zis că va vorbi şi cu soţia lui şi vor hotărî împreună.

„Sfântul Efrem a intervenit de fiecare dată…”

Dar în luna ianuarie 2011, doctoriţa le spuse că se observă în cutia craniană a pruncului existenţa unui chist. Li s-a sugerat ideea de a-l avorta, dar nu au fost de acord, spunând că ce le va da Dumnezeu, aceea vor duce. Până să aflăm de această problemă, deja soţul meu se hotărâse să citească, şi el, timp de patruzeci de zile, Acatistul sfântului. Atunci ne-am pus nădejdea în ajutorul Sfântului Efrem, despre care citisem că ajutase mulţi copii bolnavi, şi am înţeles că sfântul va avea un rol foarte important şi în cazul nostru. De fapt, sfântul deja se implicase în viaţa tinerei familii odată cu nunta lor, când aparatul de filmat a surprins ca primă imagine icoana sfântului primită din Grecia… Pe mine mă frământa gândul cum aş putea să trimit un pomelnic la mănăstirea de la Nea Makri, pentru ajutorul acestui prunc. Şi atunci, copiii s-au hotărât să mergem personal, lucru care mi se părea foarte, foarte greu – ceva irealizabil pentru mine. Şi totuşi, după Bunavestire din anul 2011 am plecat şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfântului Efrem am ajuns în Grecia.

Fiind plecaţi pentru prima dată, ne-a fost foarte greu, dar tot sfântul a mijlocit pentru noi şi am întâlnit doi preoţi români stabiliţi acolo, care ne-au îndrumat şi ne-au ajutat să ne închinăm la moaştele mai multor sfinţi (Sfântul Dimitrie Izvorâtorul-de-Mir, Sfânta Anisía, Sfântul Vasilie Mărturisitorul, Cuvioasa Theodora din Tesalonic, Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina, în Thessalonic şi împrejurimi). Apoi am ajuns şi la Nea Makri, unde pot spune că am simţit ce nu am simţit, poate, niciodată: multă linişte sufletească şi multă speranţă. Am luat aghiazmă şi ulei de la candela sfântului. Am uitat să spun că înainte de plecare comandasem unui pictor icoana Sfântului Efrem, pe care am luat-o cu noi şi am atins-o de racla sfântului.

După aceea am mers pe insula Eghina şi neam rugat şi la Sfântul Nectarie, iar la finalul pelerinajului am fost şi la Sfântul Ioan Rusul. Şi aşa, plini de bucurie, ne-am întors acasă întăriţi sufleteşte, i-am dat mamei pruncului, care nu a putut să ne însoţească în pelerinaj din cauza sarcinii înaintate, ulei şi aghiazmă, după care ne-a mărturisit că acum poate suporta mai uşor orice ar urma. Şi aşa s-au încheiat cele nouă luni, s-a născut acest prunc pe 4 mai 2011, în ajun de ziua Sfântului. Nu a avut dureri mari, a născut uşor un copil aparent sănătos – Efrem Ciprian. A doua zi, copilului i s-a făcut ecografie şi s-a constatat existenţa chistului, iar medicii s-au hotărât ca peste şase săptămâni să mai facă alt control. Dar Sfântul Efrem nu ne-a lăsat – şi se revine asupra deciziei, se fac analize, şi rezultatul este trimis unui medic neurochirurg, considerat a fi cel mai bun din România. Acesta spune că poate să îi dea un rezultat concret doar după ce va face un RMN.

Auzind recomandarea pentru RMN, doctoriţa neonatolog le-a spus părinţilor că trebuie să fie pregătiţi pentru orice, adică este posibil copilul să nu mai iasă viu de acolo. Cred că vă închipuiţi prin ce au trecut aceşti părinţi – nu sunt cuvinte, când vine o aşa veste din partea unui medic… Aşa că ne-am hotărât să botezăm copilul înainte de examenul RMN. Atunci micul Efrem a fost externat şi l-am botezat în biserica Sfânta Ecaterina din Bucureşti. Copilul nu dădea nici un semn că menea unui copil mic ce nu-şi poate coordona respiraţia cu înghiţitul.

La o săptămână, am făcut o programare la un centru de RMN. Acum nu mai era nici o problemă şi s-a rezolvat fără nici un incident. Dar Sfântul Efrem a fost prezent şi acum, nu ne-a lăsat. Au arătat clişeul la primul neurochirurg, iar acesta a zis că ar trebui să îl mai vadă peste trei luni, că nu este nimic grav. Apoi, au mers şi la cel de-al doilea medic neurochirurg, la fel au primit răspunsul – că nu este de operat, să mai aşteptăm. Într-adevăr, am mai aşteptat, dar nu atât cât ne-au spus medicii, ci cât a îngăduit Dumnezeu prin rugăciunile Sfântului Efrem: doar o săptămână, pentru că au trimis rezultatul RMN-ului în Italia, la mama fetei, care lucrase acolo şi acum aştepta să se întoarcă acasă. Ea a dus aceste analize la o clinică de pediatrie, secţia de neurochirurgie, la doctorul care era de gardă. Acesta, când a privit clişeul (acelaşi clişeu pe care l-au văzut şi medicii din România), a zis clar că acest copil va muri în scurt timp, deoarece chistul este amplasat pe centrii respiraţiei şi se va sufoca. Deci, nu era treabă de lăsat peste trei luni. Lucru foarte adevărat, pentru că şi eu observasem că pruncul se îneca când respira. Medicul din Italia i-a spus că trebuie operat de urgenţă, iar operaţia va costa foarte mult – cam în jur de 200.000 de euro, în afară de cazare, care costa 1.500 de euro pe zi, iar spitalizarea putea fi de treizeci de zile sau mai mult, nu era nimic sigur. Foarte mult pentru noi, de fapt imposibil de strâns această sumă.

Şi aici a intervenit Sfântul Efrem, ca de fiecare dată.

Când am aflat de sumă, am început să plâng şi i-am spus sfântului: „Sfinte Efrem, ai grijă de el, că şi tu eşti ocrotitorul lui de la Botez! Noi nu avem aceşti bani, nu avem cum să facem rost de aşa sumă mare…”. Era singurul mod de a rezolva această mare problemă. Părinţii copilului nu aveau nici unul salariu, nu aveau nici un venit. Aşa că singurul nostru ajutor era Sfântul Efrem. Şi, într-adevăr, nu a întârziat prea mult. La numai două ore, acelaşi medic i-a spus să aducem copilul în regim de urgenţă. Nu este o minune? O minune mare!

„…a început să plângă, întinzând mânuţele spre icoană”

Am plecat cu maşina, fiindcă medicul ne-a interzis să facem deplasarea cu avionul, deoarece era riscant pentru copil, aşa că exact când micul Efrem împlinea o lună, noi ieşeam din ţară. Nu ştiu dacă vă imaginaţi, să mergi cu un copil aşa de mic la un drum aşa de lung! Dar sunt convinsă că datorită sfântului care ne-a însoţit permanent, copilul s-a comportat minunat pe tot parcursul (douăzeci şi şapte de ore de mers continuu). A fost internat în regim de urgenţă şi, pe data de 23 iunie 2011, a fost operat de o echipă de doctori. La operaţie a participat şi directorul spitalului, care operează doar cazurile foarte grave. Operaţia a durat de la ora 8 până la ora 16. Chistul fiind amplasat pe toţi centrii nervoşi, nu a putut fi extirpat în totalitate. În urma intervenţiei chirurgicale, medicii au declarat că ceea ce a mai rămas nu ar trebui să mai crească. După trei luni, în urma controlului, medicii au constatat că, într-adevăr, chistul nu a mai evoluat, ci a stagnat. La vârsta de opt luni, la sărbătoarea Naşterii Domnului, i-am dat icoana Sfântului Efrem în mânuţe, pe care a atins-o de trei ori cu fruntea şi apoi a sărutat-o, după care a început să se joace cu ea. De câte ori vedea o icoană, se bucura, râdea, întindea mânuţele spre ea. Vreau să spun că făcea deosebirea între icoană şi tablou, la acesta din urmă nu avea nici o reacţie.

La un an după operaţie, au mers din nou pentru controlul medical şi rezultatul a fost surprinzător pentru medici, care au exclamat: copil!”. Chistul se resorbise în cea mai mare parte. Ne rugăm Sfântului Efrem să îl aibă în grijă şi la următorul control, de la finele lunii mai 2013.

Aş vrea să mai spun că făgăduisem sfântului că, dacă va fi bine, vom merge cu pruncul, când va împlini un an, la Nea Makri. Şi aşa am făcut. Dar nu am cuvinte şi nu am cum să mă exprim la felul cum a reacţionat acest copil în vârstă de un an după ce l-am aşezat pe racla cu sfintele moaşte, unde a stat aproximativ un sfert de oră foarte liniştit. Când l-am coborât, săruta şi lipea fruntea de raclă de la un capăt la altul. Apoi l-am dus şi la icoana Sfântului Efrem de pe catapeteasmă, în faţa căreia râdea şi se bucura, iar când am vrut să plecăm, a început să plângă, întinzând mânuţele spre icoană. Atâta bucurie pe el, şi efectiv nu voia să plece de acolo! Nu mai spun că a rezistat foarte bine şi pe drum, atât el, cât şi mămica lui, care la vremea aceea era însărcinată, aşteptând al doilea copil, care avea să fie o fetiţă – Maria Efremía, acum având şase luni. Ţin să menţionez că de la Botez şi până am plecat în Italia, copilul a fost împărtăşit în fiecare zi cu Sfintele Taine, aşa cum îi sfătuieşte Sfântul Efrem pe părinţi în minunile sale. De asemenea, a fost împărtăşit şi pe când se afla internat în spital, şi după aceea săptămânal. Sfânta Împărtăşanie şi rugăciunile sfântului l-au salvat.

Eu, personal, îl consider pe Sfântul Efrem ca un tată ocrotitor, tot timpul îl simt lângă mine şi cum mă ajută de foarte multe ori.

Îi mulţumesc bunului Dumnezeu şi Măicuţei Domnului, şi Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfinţilor Rafail, Nicolae şi Irina, Sfântului Dimitrie Izvorâtorul-de-Mir, Sfântului Mina, Sfântului Nicolae, Sfântului Ciprian, Sfântului Dimitrie Basarabov, Sfântului Spiridon şi tuturor sfinţilor lui Dumnezeu pe care i-am chemat în ajutor.

Camelia, Galaţi

Articol publicat în Revista Familia Ortodoxă nr. 52 (Mai 2013)