Stareţul Efrem Katunakiotul

Oare când va veni acea zi binecuvântată, mare şi vestită, în care cu toţii împreună, oameni şi îngeri, ne vom uni în slavoslovirea lui Dumnezeu, în Lumina cea veşnică, în bucuria cea veşnică şi în preadulcea desfătare duhovnicească?

O, ce bucurie veşnică îi aşteaptă pe creştini! O, ce bucurie negrăită! O, iubire a lui Hristos! O,  beţie duhovnicească, care deschide alţi ochi, cu care vezi frumuseţea firii şi măreţia lui Dumnezeu!

Zis-a curata şi cinstita gură: „Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru că acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” Ioan 14:3.

O, Iubire a lui Iisus, al Cărui preacurat chip Îl vom vedea veşnic!

„Iar eu am zis: dumnezei sunteţi, şi toţi fii ai Celui Preaînalt” Psalm 81:6.

O, harule, harule, vino şi la noi! Vino repede, vino!

Cât de mult se schimbă omul! Cum se preface! Ce devine nenorocitul de om atunci când îl  umbreşte dumnezeiescul har! Acest har dumnezeiesc i-a făcut pe mucenici nu numai să nu simtă durerile muceniciei lor, ci chiar să se bucure că mărturisesc pentru Hristos: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere” Romani 8:36.

Citiţi articolul integral în Revista Familia Ortodoxă nr. 52 (Mai 2013)