Părintele Gheorghe Calciu

Anul acesta, în Postul Mare, se împlinesc treizeci şi cinci de ani de când Părintele Gheorghe Calciu, pe atunci profesor la Seminarul Radu‑Vodă, rostea cu glas neînfricat în plină dictatură comunistă cele şapte „Cuvinte către tineri”. Şi mărturisirea sa nu a rămas fără urmări: a fost exclus din învăţământ, întemniţat, iar mai apoi caterisit. Însă, aşa cum însuşi spunea, „diavolul nu are perspectivă” – şi nu a prevăzut că, peste ani de zile, toate aceste părelnice izbânzi ale sale vor fi prilej de încununare pentru cel încercat. Ocărât şi prigonit, Părintele Calciu şi‑a luat plata în ceruri, bucurandu‑se şi veselindu‑se cu Cel pe care L‑a iubit şi L‑a mărturisit.

 

Primul Cuvânt

Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale fiinţe. Cuvintele acestea, rostite şi scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu ţi le cunoşti. Ţi‑a fost, poate, ruşine sau teamă să cobori în adâncul tău şi să le descoperi. Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormânt al instinctelor din care se ridică strigoii înspăimântători ai patimilor, şi nu ţi‑ai văzut faţa de înger căci tu înger eşti.

Dacă nu ţi‑a spus‑o nimeni până acum, ţi‑o spune Iisus, şi mărturia Lui este adevărată, căci nimeni nu L‑a dovedit vreodată de minciună. Daca nu ai uitat cuvântul „inocenţă”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări. Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveţi ce este inocenţa şi puritatea, ce este blândeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenţei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viaţa noastră nu sfârşeşte în moarte, ci în înviere; că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde, şi nădejdea te va face tare. Vei avea o credinţă, şi credinţa te va mântui. Vei avea o dragoste, şi dragostea te va face bun.

Acesta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ţi‑l adresează prin tumultul lumii, prin desişul patimilor, cu care nimeni niciodată nu te‑a învăţat să te lupţi, prin transparenţa visurilor tale de inocenţă, care te mai bântuie din când în când. Iisus te caută, Iisus te‑a aflat!

Citiţi articolul integral în Revista Familia Ortodoxă nr. 51 (Aprilie 2013)