Continuăm prezentarea răspunsurilor primite de la dumneavoastră în urma declanşării în luna ianuarie a campaniei „Apără inocenţa copilului tău”. Vă mulţumim pentru scrisori şi iniţiative, cu nădejdea că astfel, prin impreună‑sfătuire şi uniţi în cuget, întru Hristos, vom izbuti a birui ispitele acestui veac… (R.H.)

 

Mă numesc Simona, sunt din Sibiu şi în primul rând doresc să vă felicit pentru articolele superbe pe care le realizaţi în fiecare număr al revistei, pentru design, pentru pozele de pe copertă – în ultimele numere au devenit mai vii, mai colorate, şi cele din interior sunt deosebite, foarte atent alese, îmbinate armonios cu tema articolului. Sunteţi foarte talentaţi, să vă ţină Dumnezeu darul şi harul! V‑aş mai spune multe cuvinte de laudă – de câte ori citesc revista îmi propun să vin la Bucureşti si să vă vizitez la redacţie, ca să vă cunosc. Să nu uitaţi că aveţi la Sibiu un grup de susţinători şi admiratori, care aşteaptă cu nerăbdare fiecare număr al revistei!

Am îndrăznit acum să vă scriu deoarece am citit articolul D‑lui Virgiliu Gheorghe din nr. 1/2013, Pentru apărarea inocenţei copiilor noştri, şi m‑am gândit că poate vă vor fi de folos câteva propuneri de activităţi.

Mă gândesc că în primul rând ar fi indicat să se realizeze nişte sondaje în şcoli şi în licee, prin care să se identifice preferinţele copiilor şi tinerilor în ceea ce priveşte modul de petrecere a timpului liber, iar în urma prelucrării acestor date să se alcătuiască tipuri de activităţi şi proiecte care să le vină în întâmpinare, dar care să fie şi ziditoare din punct de vedere moral‑religios.

O altă propunere este să lansaţi un concurs cu o anumită temă, la care să participe copii şi tineri (se va menţiona grupa de vârstă), în care aceştia să vină cu propuneri de activităţi sau mici proiecte pe care ar dori să le pună în aplicare la şcoală, în parohie, în grupul de prieteni, cu scop educativ, social, cultural, religios. Acelaşi concurs ar putea fi lansat pentru cadre didactice, preoţi sau alţi cititori ai revistei. În măsura în care e posibil, puteţi să introduceţi în revistă o secţiune în care să redaţi aceste propuneri de activităţi, pentru a fi preluate ca modele de bună practică la nivel naţional de către alţi cititori.

De exemplu, cu ocazia anului omagial al Tainei Sfântului Maslu, Sectorul Teologic‑Educaţional al Patriarhiei Române a lansat un concurs naţional de miniproiecte de educaţie social‑filantropică, „Copilul învaţă iubirea lui Hristos”. Scopul concursului era de a cultiva dragostea faţă de semeni şi de ai educa pe copii, în sensul ajutorării semenilor aflaţi în suferinţă: bătrâni, bolnavi, oameni singuri, copii abandonaţi sau aflaţi în situaţii speciale, familii sărace etc. Prin urmare, copiii au fost încurajaţi să se implice şi să realizeze diferite activităţi generatoare de profit, banii fiind apoi investiţi în sprijinirea celor aflaţi în dificultate. De exemplu, creau diferite obiecte decorative pe care le puneau în vânzare, iar cu banii obţinuţi cumpărau alimente, rechizite, îmbrăcăminte. Aceste ajutoare erau distribuite persoanelor spre care îşi îndreptau atenţia: copii săraci, persoane vârstnice, persoane cu handicap etc.

Alţii au organizat scenete cu tematică religioasă sau concerte de muzică religioasă, iar la prezentarea acestora publicul a fost invitat să doneze bani, care apoi s‑au folosit în scopul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate. Toate acestea s‑au realizat sub coordonarea unui preot sau cadru didactic care a prezentat copiilor şi tinerilor situaţii cu care se confruntă anumite categorii sociale, ba chiar şi copiii şi tinerii au fost invitaţi să se implice în distribuirea bunurilor, intrând în contact cu semenii aflaţi în suferinţă. În alte situaţii, copiii au creat anumite obiecte pe care le‑au oferit persoanelor vârstnice dintr‑un cămin, cărora le‑au prezentat şi un program artistic.

În calitate de asistent social, am coordonat activităţi cu şi pentru copii, şi am văzut impactul avut în rândul lor, cu toate că proveneau din familii dezbinate sau cu fel şi fel de probleme sociale. În altă ordine de idei, oamenii au nevoie de un cadru, de un imbold, de un motiv pentru a se mobiliza ca să facă ceva. Un motiv ne‑aţi oferit prin acest articol. Daţi ocazia copiilor şi tinerilor să ne surprindă cu cât de repede şi de mult se implică. Un concurs organizat pentru ei ar putea fi un cadru, un imbold… Nu numai pentru ei, pentru noi – Familia ortodoxă.

Cu bucurie,

Simona Dragomir

Sibiu

Articol publicat în Revista Familia Ortodoxă nr. 51 (Aprilie 2013)