Răspunsurile primite de la cititori în ceea ce priveşte campania „Apără inocenţa copilului tău” ne-au impresionat în mod deosebit, atât prin mulţimea lor cât şi prin natura implicării, a frământărilor şi a soluţiilor propuse.

Acest lucru ne determină să deschidem, începând cu acest număr, o rubrică în care vom reproduce iniţiativele şi acţiunile desfăşurate pentru apărarea inocenţei copiilor noştri. Probabil că un pas important este, după cum rezultă din scrisoarea D-lui Constantin, publicată în cele ce urmează, cel de a se întemeia o asociaţie care să ofere şi suportul legal oricărui demers, cum sunt cele propuse în scrisorile trimise.

Iar pentru aceasta aşteptăm un mesaj de la dumneavoastră, toţi cei care cred că s-ar putea implica cât de puţin în această acţiune. Este vorba, mai întâi de toate, de informarea copiilor, a profesorilor şi a părinţilor, dar şi despre urmărirea calităţii morale a mediului în care aceştia îşi desfăşoară activitatea şcolară.

Desigur că se pot face multe, dar trebuie să fim implicaţi suficient de mulţi în această iniţiativă pentru ca demersul nostru să nu rămână doar la un nivel formal. Viitorul copiilor noştri depinde astăzi foarte mult şi de implicarea noastră în viaţa comunitară – desigur, avându-L alături pe Dumnezeu.

Aşteptăm aşadar, în continuare, scrisorile dumneavoastră…

Degeaba aşteptăm de la guvernanţi, mai curând trebuie să-i tragem de mânecă…

Vă mulţumesc pentru iniţiativa pe care aţi luat-o în numărul trecut, privind lansarea unei campanii pentru apărarea inocenţei copiilor noştri. Avem lipsă în România de astfel de atitudini.

De altfel, dacă stăm să comparăm, nu în folosirea calculatorului, în programe de televiziune sau în divertisment suntem cu cel puţin câteva decenii în urma Occidentului, ci tocmai în organizarea unor forme non-guvernamentale de apărare a valorilor, a educaţiei, a tot ceea ce ne defineşte ca popor şi cultură, şi, nu în ultimă instanţă, a familiei.

În Statele Unite, de pildă, există mii de astfel de asociaţii, care sunt constituite nu ca să atragă fonduri în buzunarele private (după cum se întâmplă în România), ci pentru a reacţiona şi a apără propriile valori.

Citiţi articolul integral în Revista Familia Ortodoxă nr. 49 (Februarie 2013)