Tot mai mulţi părinţi încep să se îngrijoreze în ceea ce priveşte calitatea educaţiei pe care copiii lor o primesc în şcolile de massă. Învăţământul public românesc, supus ani la rând reformelor haotice şi subfinanţării, a început să-şi arate roadele: performanţe şcolare tot mai scăzute, violenţă, vulgaritate.

Deşi la nivel declarativ se urmăreşte performanţa, în realitate nu există absolut nici o corelaţie între ciclurile preuniversitare şi universitare, şi nici între acestea şi oferta/cererea reală de muncă a pieţii. 

Învăţământul a devenit un domeniu focalizat nu pe educarea elevilor, ci pe propria supravieţuire – obiectivul principal fiind menţinerea posturilor şi a salariilor cadrelor didactice, precum şi diverse afaceri derivate de aici (producerea a tot felul de manuale, culegeri şi caiete suplimentare, diverse concursuri şcolare plătite de părinţi, nenumărate cursuri de perfecţionare plătite pentru profesori etc.).

La acestea se adaugă nu doar lipsa promovării principiilor morale în şcoli, ci dimpotrivă, cultivarea unui mediu viciat moral prin încurajarea aşa-zisei „educaţii sexuale”, dar şi a violenţei şi agresiunii, prin lipsa oricăror sancţiuni referitoare la acestea. În această situaţie, părintele are două alternative: fie transferul copilului la o şcoală particulară, fie asumarea totală a responsabilităţii educaţiei copilului, prin intermediul şcolarizării la domiciliu (homeschooling).

Ce este homeschooling-ul?

Homeschooling nu înseamnă doar o alternativă la sistemul de massă, şi nu doar un protest al părinţilor împotriva degradării sistemului public de învăţământ, ci şi un refuz al „procesării” copiilor pe bandă rulantă, în scopul de a obţine consumatori şi „rotiţe” obediente ale sistemului. Homeschooling-ul are ca scop formarea de oameni liberi, responsabili, cu un sistem de valori puternic şi o dezvoltare emoţională echilibrată, armonioasă, prin renunţarea la metodele standardizate şi întoarcerea la instruirea individualizată.

Şcolarizarea la domiciliu este o metodă de educaţie cunoscută din cele mai vechi timpuri, care a cunoscut o revigorare începând din anii 1970 în S.U.A., odată cu eşecul academic şi moral al învăţământului de massă. În România dinainte de comunism, şcolarizarea la domiciliu era ceva obişnuit şi se găsea explicit prevăzută în lege ca formă alternativă de învăţământ până la naţionalizarea educaţiei din 1948.

În ultimii zece ani, „şcoala de acasă” a cunoscut o popularitate din ce în ce mai mare, fiind legalizată în ţări ca S.U.A., Canada, Australia, Anglia, Franţa, Italia, Finlanda, Irlanda. În S.U.A. se estimează că numărul copiilor şcolarizaţi la domiciliu creşte anual între 7 şi 15 procente. Astăzi, la noi în ţară, şcolarizarea la domiciliu este prevăzută în lege doar pentru copiii cu handicap, care nu se pot deplasa la şcoală, şi este strict reglementată.

Totuşi, pentru cei care doresc să renunţe la sistemul de massă, există alternativa înscrierii copilului la o „şcoală-umbrelă” din străinătate. „Şcoala-umbrelă” e o şcoală particulară care primeşte înscrieri ale elevilor homeschooled (educaţi acasă) contra unei taxe anuale. Copilul înscris la o „şcoală-umbrelă” este considerat de stat ca fiind şcolarizat legal, şi poate fi oricând reintegrat în învăţământul public sau privat, după o testare a cunoştinţelor.

Acest tip de şcoli eliberează foi matricole şi alte documente şcolare (de exemplu, acte de transfer) asemănătoare celor din  învăţământul de massă. Există numeroase „şcoliumbrelă”: unele furnizează şi materialul de predare şi de studiu, şi au cerinţe mai stricte în ceea ce priveşte examinarea (testele se susţin online), altele solicită doar un raport final din partea părinţilor, pentru a putea completa actele cu materii, note etc. După cum se observă, homeschooling-ul este extrem de flexibil, astfel încât fiecare familie poate urma calea educaţională care i se pare potrivită.

Cui i se potriveşte?

Desigur, educaţia la domiciliu nu este un sistem accesibil sau potrivit pentru toată lumea. Practic, homeschooling-ul presupune un stil de viaţă total diferit faţă de marea majoritate, adeseori condamnat şi neînţeles – mai ales în România, unde este atât de puţin cunoscut. Însă, chiar dacă este o activitate de pionierat, sunt şi în ţara noastră familii care au pornit pe această cale.

Un articol din „România Liberă”1 din anul 2010 arăta că, la vremea respectivă, existau la noi în ţară cincizeci de familii care practicau şcolarizarea la domiciliu în forma permisă de lege – prin înscrierea la „şcoli-umbrelă” din străinătate, care eliberează acte matricole şi diplome recunoscute în România. Au avut loc până acum în ţara noastră şi câteva conferinţe de homeschooling, şi probabil se vor mai organiza şi în viitor.

Sistemul este ideal pentru cei care doresc să investească timpul şi resursele necesare într-o educaţie mai bună pentru copiii lor. El răspunde nevoii celor cu talente deosebite (muzică, arte, sport) de a avea un program mai flexibil, dar şi celor îngrijoraţi de calitatea mediului şcolar (violenţă, droguri, presiuni ale anturajului, imoralitate). De asemenea, pentru familiile care locuiesc la ţară sau pentru cei care călătoresc mult, homeschooling-ul poate reprezenta o soluţie.

Homeschooling – o educaţie individualizată

Se ştie că sistemul de predare de „unu-launu” (1 profesor la 1 elev) dă rezultate calitativ superioare în procesul de învăţare, deoarece se apleacă în mod personalizat asupra copilului, ajutându-l să recupereze şi să progreseze în special acolo unde există punctele slabe, dar şi să lucreze peste medie acolo unde există talent şi înclinaţie nativă. „Industria” meditaţiilor din România nu reprezintă altceva decât exploatarea acestui sistem de predare.

În cadrul şcolii de stat, curriculum-ul naţional cuprinde toate materiile de studiu pentru fiecare an şcolar, cu întreg conţinutul care trebuie predat de profesori şi însuşit de elevi. Aceştia sunt evaluaţi periodic şi notaţi în funcţie de performanţe. O astfel de modalitate de şcolarizare seamănă cu „patul lui Procust”, deoarece se potriveşte unui număr mediu de copii, ceilalţi fiind ori „sub grafic”, ori deasupra lui, suferind şi unii, şi alţii, din cauza inflexibilităţii sistemului.

 În realitate, un copil poate fi avansat la o materie, datorită abilităţilor native – de exemplu, în clasa a III-a ar putea atinge un nivel de clasa a V-a la matematică – dar poate avea un nivel mediu sau scăzut la limba română. De aceea, curriculum-ul trebuie să fie personalizat, şi nu de massă, lucru care se poate realiza în cadrul şcolarizării la domiciliu.

Avantajele homeschooling-ului

Beneficiile pe care homeschooling-ul le aduce sunt majore.

1. Familia îşi poate educa copilul conform propriilor convingeri şi valori, într-un mediu care nu intră în contradicţie cu acestea. De asemenea, anturajele proaste şi abuzive, care se întâlnesc adesea în şcoala publică, pot fi evitate.

2. Calitatea vieţii de familie va creşte. Părinţii şi copiii au ocazia să petreacă mai mult timp împreună, deoarece programul de şcoală al copiilor poate fi adaptat fără probleme. În plus, unul din părinţi va fi în permanenţă acasă, răspunzând nu doar nevoilor educaţionale ale copiilor, dar şi celor emoţionale.

3. Avantajul academic – în general, copiii şcolarizaţi la domiciliu excelează şi au performanţe şcolare mai bune faţă de copiii educaţi în şcolile publice, lucru demonstrat prin numeroase studii efectuate în S.U.A. în ultimii ani. Instruirea „unu-la-unu”, spre deosebire de instruirea de massă, permite dezvoltarea abilităţilor copilului, precum şi preîntâmpinarea scăderilor acestuia. Copiii cu abilităţi deosebite sunt liberi să exceleze, iar cei mai înceţi nu sunt lăsaţi în urmă. Programa poate fi individualizată, iar procesul de învăţare flexibilizat, crescând beneficiile elevului.

Deoarece programul este flexibil, copilul are mai mult timp pentru hobby-uri, activităţi suplimentare, vizite la biblioteci, muzee şi alte instituţii de cultură, sau întâlniri de grup cu alţi copii homeschooled. În cadrul acestor activităţi, el are ocazia să interacţioneze în mod natural cu alţi copii de vârste diferite, fapt care îi dezvoltă abilităţile de socializare şi interacţiune cu ceilalţi.

Dezvantajele homeschooling-ului

Pe de altă parte, există şi dezavantaje ale homeschooling- ului, care nu trebuie ignorate. În primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul că veniturile familiei nu vor fi aceleaşi, din moment ce unul din părinţi va fi nevoit să renunţe la serviciu pentru a şcolariza copiii. De asemenea, unor părinţi poate să li se pară obositor să petreacă atât de mult timp cu copiii, şi să se ocupe de partea academică a educaţiei.

O altă problemă ar fi cea a socializării – şi ea se ridică în special în România, unde nu există, ca în Occident, grupuri de copiii homeschooled care se întâlnesc în mod frecvent pentru a face diverse activităţi împreună. de un tip de şcolarizare neobişnuită la noi, atât copiii, cât şi părinţii ar putea fi supuşi unor comentarii şi atitudini negative, şi poate chiar şicane şi neplăceri din partea autorităţilor.

Homeschooling în România – aspecte practice

Unul din lucrurile pe care trebuie să le ştim de la bun început este că, deşi copilul a fost înscris la o „şcoală-umbrelă” din străinătate, Ministerul Învăţământului nu recunoaşte notele obţinute în alte ţări. De aceea, la o eventuală reintegrare în sistemul şcolar public sau privat românesc, elevul va trebui să susţină teste la toate materiile din curricula românească, pentru fiecare clasă, până la nivelul la care se află în prezent.

În funcţie de rezultatele obţinute, va fi încadrat la clasa corespunzătoare. I se va face o nouă foaie matricolă cu notele obţinute la testările respective. Acest lucru este cerut, de asemenea, tuturor elevilor care au urmat şcoală în alte ţări (cum sunt cei care au fost plecaţi cu părinţii în străinătate câţiva ani şi s-au întors în ţară).

În plus, trebuie să ţinem seama de faptul că orice diplomă de liceu obţinută în acest sistem, chiar şi una cu recunoaştere europeană, nu va permite înscrierea copilului la facultate decât ca student străin. Astfel, un copil care a fost şcolarizat la domiciliu şi care doreşte să urmeze o facultate în România va avea două opţiuni: fie să facă liceul din nou în sistemul românesc (posibil la „fără frecvenţă”), fie să se înscrie la facultate ca student străin (ceea ce înseamnă, însă, taxe foarte mari).

De aceea, pentru România, homeschooling-ul poate fi o opţiune viabilă în special pentru clasele primare şi gimnaziale, cu reintegrarea ulterioară a copilului în sistemul şcolar public sau particular românesc. Se subînţelege că părintele care  se va ocupa de şcolarizarea copiilor va trebui să cunoască bine limba engleză, astfel încât, pe de o parte, să poată comunica cu „şcoala-umbrelă” din străinătate, iar pe de altă parte să poată preda copilului în această limbă – căci şi pentru copii este nevoie de o bună stăpânire a limbii engleze. Odată decizia luată, urmează al doilea pas: ce şcoală alegem?

Majoritatea „şcolilor-umbrelă” se găsesc în S.U.A., şi legătura cu ele se poate lua pe Internet, iar tot ce ţine de înscriere, plata taxelor, eliberarea de acte etc. se face online sau prin intermediul poştei. Iată câteva şcoli preferate de părinţii din România care fac homeschooling:

– The European Academy for Christian Homeschooling (Anglia): www.christian-education. org
– Crossroads Christian School (S.U.A.): www.crossroadschristianschool.com
– West River Academy (S.U.A.): www.westriveracademy.com

Condiţiile de înscriere, taxele, cerinţele academice şi de monitorizare a studiilor apar pe site-ul fiecărei şcoli. În principiu, curricula acestor şcoli este flexibilă, încât pot fi introduse şi materii de studiu din programa românească (limba română, istorie, geografie etc.). Ar fi foarte multe de spus despre acest tip de educaţie, care a suscitat dezbateri fierbinţi în ultimii ani.

Decizia de a şcolariza copiii la domiciliu nu este uşor de luat, şi este o decizie cât se poate de personală. Având în vedere însă că sistemul de învăţământ de stat prezintă o serie de dezavantaje, unele din ele majore, va trebui să cântăriţi bine argumentele pro şi contra pe care fiecare dintre aceste tipuri de şcolarizare le aduce pentru familia dumneavoastră.


Psiholog Irina Constantinescu

Articol apărut în Revista Familia Ortodoxă nr. 50 (Martie 2013)

Cititorilor interesaţi le amintim că în Familia Ortodoxă, nr. 38-41 (martie-iunie 2012), am publicat un serial intitulat „O româncă în America. Cum ne-am apucat de homeschooling. File de jurnal”.