Sfânta Xenia s-a născut în jurul anului 1730, într-o familie nobilă. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani cu un capelmaistru imperial, pe nume Andrei Feodorovici, bucurându-se de o căsnicie fericită. Cei doi au dus o viaţă îndestulată până când, într-o noapte, soţul Xeniei, deşi tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate.
Din acel moment, viaţa ei s-a schimbat: şi-a împărţit întreaga avere săracilor şi a început să colinde pe străzile Sankt-Petersburgului, îmbrăcată în uniforma de colonel a soţului ei. Spunea că se numeşte Andrei Feodorovici. Era ca şi cum, prin adânca dăruire faţă de soţul ei, ar fi nădăjduit să ia cumva asupra ei povara păcatelor lui nepocăite şi a nefericitei sale morţi fără Sfintele Taine. Rudele au crezut că şi-a ieşit din minţi, dar ea, dându-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, fusese chemată la neobişnuitul rol de nebună întru Hristos – una dintre cele mai grele  nevoinţe duhovniceşti. A trăit astfel treizeci şi şapte de ani, dormind sub cerul liber, ajutând pe cei în nevoi, iar noaptea se ducea pe câmp şi începea a vorbi cu Însuşi Dumnezeu!

Citiţi articolul integral în Revista Familia Ortodoxă nr. 48 (Ianuarie 2013)