A APĂRUT „FAMILIA ORTODOXĂ” NUMĂRUL 17

Din sumar:

Editorial

Când oare ni s-a inoculat ideea că nu avem suflet!?

Editorialul din acest număr atrage atenţia asupra faptul că foarte mulţi dintre noi, chiar dacă ne declarăm creştini, acordăm o atenţie foarte mare trupului, comparativ cu sufletul. Ne-am lăsat duşi de duhul lumii şi ne-am pus nădejdea doar în trup. De la trup însă ne vine durerea şi tulburarea, în timp ce sufletul a ajuns o persona non-grata, exilat la marginea fiinţei noastre. Dacă ne-ar păsa cu adevărat de suflet,  dacă am crede cu adevărat în învăţătura creştină, ne-am duce întâi de toate, atunci când avem probleme de sănătate, la doctorii sufletelor noastre – duhovnicii – pentru ca prin baia spovedaniei să ne curăţim sufletele. Este necesar să tămăduim sufletul prin curăţirea de păcat, a cărui stricăciune ne-a întinat şi îmbolnăvit viaţa. Dacă am ţine seamă de faptul că înainte de toate avem un suflet nemuritor ce stă neîncetat în faţa lui Dumnezeu şi am începe trebăluirea noastră zilnică prin această lume cu un Doamne Iisuse Hristoase… cât de uşoare ar deveni trupurile noastre şi cât de transparentă lumea!

Prăznuiri

Sfântul Luca al Crimeei, doctor fără-de-arginţi şi mărturisitor al Ortodoxiei în prigoana comunistă

Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia. Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre.

Şcoala părinţilor

Cum ne putem apăra copiii în faţa violenţei?

Psihologul Adriana Hâncean răspunde în acest număr al revistei unei mari probleme cu care se confruntă copiii la şcoală: violenţa în rândul tinerilor, mulţi dintre ei fiind bătuţi, ironizaţi, agresaţi verbal de către colegii lor.

Cifrele sunt îngrijorătoare pentru ţara noastră, conform unui studiu realizat de Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în 37 de ţări, România ocupă, din păcate, unul din locurile fruntaşe în ceea ce priveşte violenţa în şcoli. Doamna psiholog ne atrage atenţia că, potrivit specialiştilor, „agresivitatea socială împreună cu cealaltă extremă a sa, timiditatea socială, sunt expresia unei dezvoltări inadecvate a abilităţilor de relaţionare socială şi emoţională”. În acest context se constată tot mai mult fenomenul de „bullying”, de hărţuire a copiilor mai timizi, sensibili şi nesiguri pe ei de către cei mai impulsivi. Pentru dezamorsarea comportamentelor de tip „bullying” se cere schimbarea atitudinii interioare a copilului (pentru a-i întări curajul, autonomia, spiritul de echipă) şi dezvoltarea umorului şi autoirioniei. De asemenea copilul trebuie învăţat să se roage atât pentru sine cât şi pentru cel de lângă el.

Cauzele bolilor

Cel mai bine se vinde hrana otrăvită

Monoglutamatul de sodiu, aditivul alimentar care ne omoară încetul cu încetul

Cine şi-ar fi putut da seama acum un secol că hrana va deveni într-un viitor nu prea îndepărtat un mijloc de control al populaţiei, o armă într-un război împotriva ei!? Dar chiar în urmă cu un secol, un cercetător japonez a reuşit să extragă substanţa care dă un gust bun mâncării, făcând-o chiar irezistibilă pentru noi: glutamatul de monosodiu. În condiţiile unei alimentaţii naturale efectele acestuia sunt atenutate de multe alte procese, astfel încât receptorii şi neurotransmiţătorii din creier nu sunt supraexcitaţi. Dar în momentul în care glutamatul devine un ingredient folosit în mod artificial numai pentru a potenţa gustul, atunci are loc un proces de supraexcitare a celulelor nervoase din creier, ceea va conduce nu numai la obezitate şi diabet, dar chiar şi la tot mai cunoscutele boli neurologice precum Alzheimerul. Articolul descrie istoria „nicotinei” din hrana noastră şi efectele dezastruoase pe care le are asupra corpului plecând de la studiile de specialitate realizate în ultimii 30-40 de ani şi care surpind un fenomen nemaicunoscut până acum: acela al unei populaţii bine hrănite, chiar îmbuibate, dar malnutrite.

De ce sunt depresivi şi chiar se sinucid mulţi dintre tinerii zilelor noastre?

Cel de-al doilea material din cadrul rubricii Cauzele bolilor răspunde în mod documentat unei sincere şi impresionante scrisori trimise de o tânără liceană care-şi face cunoscut zbuciumul unei decizii, zbucium în care poate fi surprinsă o întreagă generaţie. Primind în copilărie o educaţie creştină, tânăra noastră s-a îndepărtat treptat de ea, dar a păstrat în ea icoana acelui paradis al copilăriei. Între timp în liceele noastre s-a instaurat o adevărată cultură şi modă a licenţei sexuale, astfel încât tânăra este luată peste picior datorită fecioriei sale şi încurajată de colegi nu numai să cedeze presiunilor prietenului său dar chiar să treacă la unele perversiuni sexuale. Ce să facă? În această dilemă se află mulţi dintre tinerii zilelor noastre, dar dacă toţi aceştia ar cunoaşte efectele devastatoare pe care le are desfrâul asupra trupurilor şi sufletelor lor, ar sta poate să se gândească de două ori înainte să se hotărască. Depresiile, bolile venerice şi chiar sinuciderile s-au înmulţit printre tineri tocmai datorită acestui flagel al desfrânării, iar studiile ştiinţifice devin tot mai detalite în a surprinde legăturile cauzale între aceste două fenomene.

Cu noi este Dumnezeu

„Fericit este omul care-şi va umple casa de copii” (Psalmul 126:5) – interviu cu nonagenara Aglaia Mihoc, mamă şi bunică a zeci de preoţi

În zilele noastre sunt tot mai multe femei care se opun voinţei lui Dumnezeu şi îşi ucid pruncii în pântece, unul din motive fiind că vremurile sunt foarte grele şi nu au cu ce să-i întreţină. Aglaia Mihoc din Suceava ne demonstrează contrariul : că Dumnezeu are grijă de făptura sa oricând şi oriunde. Astfel a dat naştere şi a crescut 10 copii în perioade mult mai aspre decât cele din zilele noastre, a trӑit ani de foamete şi de rӑzboi. Şi-a pus tot timpul nădejdea în Domnul şi după cum mărturiseşte : „Dacă mai îmi mai dădea vreo doi tot îi creşteam. Şi acum mai erau încă doi care să aibă grijă de mine.”

La 90 de ani Aglaia Mihoc are astăzi foarte mulţi urmaşi peste 60 de nepoţi şi peste 70 de strănepoţi, mulţi dintre aceştia fiind preoţi (familia Mihoc este de altfel una din cele mai numeroase familii de preoţi). Deşi este o femeie simplă, de la ţară, interlocutoarea noastră ne vorbeşte cu multӑ înţelepciune despre încercӑrile prin care a trecut, dar şi despre credinţӑ în Dumnezeu, pocӑinţӑ, înfruntarea rӑului şi dragostea faţӑ de aproapele.

Spre o vieţuire creştină

Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul! – Aspecte de la marşurile pro-viaţă organizate în ţară

În perioada 29 mai -  01 iunie a.c. mai multe asociaţii din ţară au organizat diverse manifestări prin care au încercat să sensibilizeze opinia publică cu privire la una din problemele cele mai grave cu care se confruntă astăzi ţara noastră: avortul. Dumnezeu a spus „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul! (Geneză, Capitolul 1). De felul cum este îndeplinită această poruncă răspundem fiecare dintre noi prin atitudinea pe care o avem  în faţa celor care vor să omoare sufletele nevinovate. Revista Familia ortodoxă vă prezintă declaraţii şi fotografii primite de la o parte din cei care anul acesta au fost implicaţi în coordonarea unor activităţi dedicate prӑznuirii în ziua de 01 iunie a copilului născut şi nenăscut. Deşi marşurile şi manifestӑrile pro-viaţӑ au avut loc numai în  Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Suceava, Târgu-Jiu, Paşcani şi în alte câteva localitӑţi din ţarӑ tinerii participanţi reprezintă întru-un fel conştiinţa vie şi trează a poporului român.

Cuvântul duhovnicului

„Dacă vin ateii aici şi văd aceste frumuseţi, vin la credinţă!” – interviu cu Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

Într-unul din numerele trecute ale revistei noastre v-am prezentat un reportaj de la Grădiniţa «Sfântul Ioan cel Nou» de la Suceava, instituţie care a fost înfiinţată şi care funcţionează cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop al  Sucevei şi Rădăuţilor. Am redat atunci o parte din dialogul a pe care l-am avut cu  Înaltpreasfinţia sa promiţând să revenim cu interviul integral. Ne-am bucurat că în ciuda programului încărcat a avut răgaz să ne primească, să ne binecuvânteze şi – prin ceea ce ne-a povestit – să ne întărească în dreapta credinţă şi în dragostea faţă de neam şi de ţară. Părintele ne-a vorbit despre felul în care se derula legătura dintre şcoală şi Biserică în vremea copilăriei Înaltpresfinţiei sale, despre felul cum erau prăznuite sărbătorile şi despre cum poporul nostru şi-a manifestat dragostea  faţă de ţară de-a lungul istoriei. Deşi trӑim într-un stat laic, care nu-l acceptă pe Dumnezeu în viaţa sa, părintele Arhiepiscop Pimen consideră că acest stat laic este pentru moment, din cauza păcatelor noastre şi este îngăduit de Dumnzeu pentru întărirea noastră în credinţă.

Convertiri

Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului: „Învăţătura despre Papă este cu desăvârşire străină şi contrară adevărului” (III)

În acest număr prezentăm în cadrul rubricii Convertiri ultima parte dintr-un articol mai amplu semnat de Episcopul Pavel al Nazianzului în care acesta descrie periplul său de la o existenţă de simplu monah franciscan într-o mănăstire din Spania, la conştientizarea erorii papale şi convertirea la Ortodoxie. În această ultimă parte, fostul călugăr franciscan ne descrie nu numai polemicile antipapale pe care le avea în momentul desprinderii sale de catolicism, dar şi treptata sa apropiere de Ortodoxie, petrecută cu atât mai firesc cu cât fostul catolic stăruia în căutarea Adevărului, dar şi în mărturisirea Lui: în mărturisirea faptului că nu Papa, ci Hristos este Capul Bisericii: „În această perioadă eram deja ortodox fără să-mi dau seama; ca şi ucenicii ce mergeau spre Emaus alături de Dumnezeiescul Învăţător, străbătusem o transformare alături de Ortodoxie, fără să recunosc definitiv Adevărul decât la urmă”.