A APĂRUT NUMĂRUL 16 AL REVISTEI “FAMILIA ORTODOXĂ”

Din sumar:

Când omul nu mai conştientizează că este om…

Editorialul ce deschide numărul 16 al Familiei Ortodoxe surprinde, de această dată, o trăsătură fundamentală a epocii noastre: „Oamenii nu ştiu – nu mai ştiu – să spună exact cine şi ce sunt”. De ce? Pentru că în zilele societăţii obiectelor şi imaginilor posedate sau idolatrizate – pe undeva, acelaşi lucru – a fi a intrat într-o mare criză. Iată criza care le naşte pe toate celelalte: a fi al omului despărţit de Părintele său Ceresc (Singurul Ce este prin Sine) se transformă pe rând în a avea, a poseda, a fi posedat - până la nebunia de a nu mai face nimic. Eşecurile şi nefericirea, depresia şi sinuciderile, drogurile, tehnicile orientale de disoluţie  a sinelui şi stilurile muzicale psihedelice – toate sunt simptomele bolii ereditare de care suferã tânărul zilelor noastre. Numai cei ce-şi întăresc în Hristos inima şi mintea, firea şi ipostasul personal nu vor suferi dezamăgirea că sunt nimeni.

Prăznuiri

Prezentăm în acest număr mărturisirea de credinţă a doi sfinţi pomeniţi în luna mai, care, din dragoste de Hristos, au suferit moarte martiricã prin decapitare – unul în vechime, altul în zilele de noastre, dând mărturie că “ Iisus Hristos ieri şi astăzi şi în veac acelaşi este”.

Sfântul nou mucenic Evghenie Ostaşul s-a născut pe  23 mai 1977, în apropiere de Moscova. În 25 iunie 1995 a început serviciul militar şi, după instrucţia necesară, în 13 ianuarie 1996 a fost repartizat la posturile de frontieră din Cecenia. Exact după o lună, pe 13 februarie 1996, a fost luat ostatic. Rebelii, pentru că au văzut că poartă cruce la gât, au încercat să îl distrugă psihic pentru a-l determina – dacă era posibil – să-şi renege credinţa, să-şi lepede crucea, să devină musulman, pentru a-l transforma în călău şi ucigaş al altor prizonieri. Întrucât a refuzat sã-şi scoatã crucea de la gât, Evghenie a  fost omorât în mai 1996, alături de alţi trei prizonieri. Mama lui Evghenie şi-a vândut casa şi alte lucruri pentru a face rost de banii necesari răscumpărării trupul fiului ei. Cecenii i-au dat în plus o casetă cu martiriul noului mucenic şi i-au istorisit torturile la care a fost supus. În multe zone ale Rusiei, Sfântul Mucenic Evghenie se aratã ca un ostaş cu mantie roşie şi săvârşeşte minuni.

Sfântul nou-mucenic Ahmed, mărturisitorul “musulman” al lui Hristos

Ahmed a fost un musulman care L-a cunoscut pe Hristos prin intermediul uneia din roabele sale creştine. În momentul în care a participat la o Liturghie, şi-a dat seama că Ortodoxia este singura credinţă adevărată, s-a botezat şi, cuprins de dragoste de Hristos, L-a mãrturisit pe Acesta la un banchet în faţa prietenilor săi musulmani. “Cel mai mare lucru din câte sunt pe lume este credinţa creştinilor în Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, Răstignirea Lui şi, mai cu seamã, Învierea Lui pentru mântuirea lumii!” – a spus Ahmed. Pentru această mărturie, a fost dus în faţa Sultanului, rămânând statornic în credinţă; de aceea, s-a dat porunca să i se taie capul. În timp ce călăii executau acest ordin, pe 3 mai 1682,  Sfântul Ahmed cânta : “Hristos a înviat!”

Şcoala părinţilor – “A da este mai fericit decât a lua”

Psihologul Adriana Hâncean rãspunde prin acest articol întrebărilor unor părinţi care ar vrea să ştie ce este de făcut atunci când copiilor le este greu să dăruiască?

Părinţii au sarcina sã-şi înveţe copiii încă de mici sã ofere şi altora din ceea ce au. În acest proces complicat de schimbare a direcţiei de la sine către ceilalţi, dincolo de lecţiile şi consecvenţa părinţilor, ceea ce contează fundamental este modelul părinţilor. Comportamentele părinţilor, bunicilor, naşilor, educatorilor sunt principala sursă de învăţare a copiilor. Reacţiile adulţilor, emoţionale şi de comportament, sunt modele de învăţare involuntară şi statornică pentru copii. Atunci când părinţii fac din copilul lor un idol, oferindu-i tot ce-şi doreşte, acesta nu va putea împãrţi cu alţii din ceea ce are pentru că va considera că totul i se cuvine.

“Rugăciunea mi-a salvat viaţa”  – interviu cu scriitoarea Aspazia Oţel-Petrescu

Doamna Aspazia Oţel-Petrescu este una din nenumãratele femei care au pătimit ani de zile în temniţele comuniste, având în suflet o imensă dragoste de neam şi ţară. În cei 14 ani de detenţie, ea a trecut prin mai multe închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea-Ciuc, Jilava, Botoşani, Arad.  Chinurile la care a fost supusă le-a răbdat cu vitejie şi credinţă în Dumnezeu, iar Domnul cel atotmilostiv i-a purtat de grijă, a mângâiat-o, i-a adus bucurii duhovniceşti şi a ajutat-o să depăşească momentele critice. Doamna Aspazia ne povesteşte despre bucuriile şi necazurile trăite împreună cu camaradele ei de temniţă, despre dragostea întru Hristos dintre ea şi colegele de celulă, despre rugăciunile în comun – rugăciuni puternice, care au salvat vieţi.

“Este nevoie de dăruire şi dragoste în nobila meserie de dascăl” – interviu cu educatoarea Florica Antoniac de la grădiniţa “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Doamna Florica Antoniac, o educatoare cu 38 de ani de experienţã, ne arată care sunt cele mai frecvente greşeli pe care părinţii le fac în educaţia copiilor lor, felul cum îi afecteazã pe copii disputele din familie şi consecinţele faptului că, din lipsă de timp, copiii petrec prea puţin timp cu părinţii lor.

Părinţi şi dascăli deopotrivă ar trebui să realizeze că împreună sunt răspunzători în faţa Domnului de educaţia pe care o dau celor mici, iar societatea în care trăim poate fi schimbatã în bine numai dacă toţi laolaltă, adulţi şi copii, vieţuim în duhul Evangheliei lui Hristos.

Pornografia modifică creierul, dând dependenţă

În cadrul rubricii Cauzele Bolilor, prin acest articol,  Virgiliu Gheorghe – autorul mai multor cărţi despre efectele televiziunii asupra omului – trage unui puternic semnal de alarmă cu privire la efectele devastatoare pe care consumul de pornografie îl are asupra creierului şi asupra vieţii omului în general. Datele şi studiile din spaţiul american arată că, în această parte a lumii, pornografia este una dintre cele mai bine vândute afaceri. Foarte multe  vieţi au fost distruse din cauza dependenţei de pornografie – pentru că de dependenţă e vorba, iar în acest caz efecte se fac simţite chiar mai repede decât în cazul dependenţei de droguri.

Transsexualul şi hermafroditul: noile modele pentru tineri?!

După căderea comunismului s-a spus că am intrat într-o epocă în care ideologiile au murit, că după aşa-zisa moarte a religiei şi apoi a ideologiilor, omul a ajuns în sfârşit la maturitatea post-religioasă şi post-ideologică. Nimic mai puţin adevărat: societatea contemporană pare să fie mai plină de fantasme şi ideologii decât în trecut. Este şi cazul ideologiei de gen, ce a început să-şi strecoare veninul încă de acum câţiva zeci de ani, punând vrajbă între bărbaţi şi femei, proclamând uneori chiar drepturile femeii împotriva bărbatului – al cărei ultim rod este confuzia genurilor şi moda transsexualismului. Noile ideologii ce au împânzit spaţiul occidental fac din sexualitate esenţa omului şi caută să revoluţioneze, într-o încercare fără precedent, natura umană.

Minuni contemporane:  „Zoia cea de piatră” – o minune din zilele noastre a Sfântului Nicolae

Pe 31 decembrie 1955, în Rusia, la o petrecere de Revelion, Zoia, o tânără muncitoare, pentru că Nikolai, iubitul ei, întârzia să apară, a început să danseze cu o icoană a Sfântului Nicolae. Câteva clipe mai târziu s-a auzit deodată un zgomot înfricoşător şi a strălucit o lumină orbitoare ca de fulger, iar fata a devenit ca o stană de piatrã. Medicii nu au putut face nimic – trupul ei era ca de piatrã, iar acele seringilor nu intrau în piele şi se rupeau! “Zoia de piatrã”, cum a fost numită, a stat patru luni în această stare până când a apărut Sfântul Nicolae, care a readus-o la viaţă. Chiar dacă autorităţile comuniste au încercat să muşamalizeze cazul, minunea s-a răspândit şi astfel mii de oameni s-au întors la Dumnezeu, s-au botezat şi au trăit creştineşte.

„Ieşind din Papism, m-am supus glasului conştiinţei mele – care era glasul lui Dumnezeu Însuşi” – partea a II-a

În cadrul rubricii Convertiri prezentăm partea a două din impresionanta venire la Ortodoxie a unui călugăr franciscan. Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984), ajuns episcop al Nazianzului, relatează procesul trecerii sale la Ortodoxie, proces ce constituie în acelaşi timp o treptată luminare a sa asupra resorturilor de bază ale Catolicismului: Papa, ca Monarh suprem al Bisericii, îl înlocuieşte pe Hristos, adevăratul Cap al Acesteia. Grăitoare în acest sens este atitudinea unui preot iezuit, care i-a spus viitorului episcop ortodox că pentru iezuiţi făgăduinţele fecioriei, ascultării şi neagonisirii sunt mai puţin importante decât cea a supunerii necondiţionate faţă de Papă: „Prefer să merg în iad cu Papa, decât în rai cu toate adevărurile voastre!”

“Ascultarea, calea credinţei care biruieşte lumea” – interviu cu pãrintele Veniamin de la Mănăstirea Putna (partea a doua)

Părintele Veniamin arată care sunt motivele pentru care copiii nu-şi ascultă părinţii. Părintele atrage, totodată, atenţia asupra efectului negativ pe care îl are televizorul, considerând că acesta este „Sodoma şi Gomora în casa creştinului, este cutia diavolului, mai ales în ziua de astăzi, pentru că nu toţi pot să-şi fie stăpâni pe trupul lor, să-şi ocârmuiască gândurile după legile lui Dumnezeu”.

În ceea ce priveşte ascultarea pe care o datorăm conducătorilor, ieromonahul Veniamin afirmă că atunci când stăpânirea devine periculoasă şi ne obligă să împlinim nişte legi anticreştineşti, nu se cuvine să o mai ascultăm şi este bine ca fiecare creştin să ia atitudine. În astfel de situaţii, chiar şi monahii trebuie să iasă şi să mărturisească, să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere, luptând pentru credinţa cea adevărată.