Comments on: De ce suntem atât de neputincioși?

By: Evitaţi al III-lea Război Mondial ~ Discurs către umanitate | OasteaDigitală

Fri, 20 Jan 2012 07:31:30 +0000

[...] În fond, ceea ce-i lipseşte într-o tot mai mare măsură omului modern e Harul lui Dumnezeu. El singur poate să ne dăruiască acea impresionantă putere lăuntrică de a lupta până la jertfa de sine, până la moarte, cu încredinţarea că biruinţa nu va întârzia. Harul lui Dumnezeu e ceva greu de identificat şi de înţeles pentru mintea omului modern, hrănită cu multă teorie evoluţionistă şi cu mult materialism. Este acela fără de care, numai neştiind ce însemnă cu adevărat fericirea, oamenii se pot socoti fericiţi. Fără el, binele nu mai poate fi făcut – sau ceea ce facem nu este, în esenţă, bine.” – Articol: De ce suntem atât de neputincioși? [...]

By: Postarile FaceBook – Decembrie 2011 « OasteaDigitala

Postarile FaceBook – Decembrie 2011 « OasteaDigitala — Wed, 28 Dec 2011 13:41:00 +0000

[...] http://www.familiaortodoxa.ro/2010/03/05/de-ce-suntem-atat-de-neputincio%C8%99i/ [...]

By: dan radovici

dan radovici — Tue, 12 Apr 2011 18:48:06 +0000

Chintesenta vietii crestinului ortodox este :de a cunoaste , de a trai si de a marturisi adevarurile credintei noastre.Acestea vor ramane pururea atributele esentiale prin care omul se va ridica de la stadiul vegetativ, de spectator si consumator al dulcegariilor si tentatiilor prezente in mediul sau inconjurator, la un stadiu net superior: acela de implinitor al Cuvantului Lui Dumnezeu in acesta scurta viata! Aceasta presupune din start consumarea unui moment obligatoriu: trecerea printr-o rascruce a vietii , de schimbare radicala a directiei prin adoptarea unui nou mod de viata ,de data aceasta mult mai adanc; profund.
Se deschide astfel orizontul unui nou, dar frumos front de lupta virtuos, presarat cu multe stari de prabusire,cu tendinte de revenire la vechile preocupari, dar care ,intr-un final, ii vor conferi crestinului victoria mult dorita.Vor fi multe si incercate confruntari si autoverificari cu modelul evanghelic, o continua inclestare si raportare a fiecarui nou pas la chipul si prezenta lui Dumnezeu in viata individului in urcusul sau catre invierea din starea de pacat.
Institutia catre care romanul si-a indreptat si isi indreapta si acum instinctiv toata nadejdea existentei sale vremelnice, a fost si va ramane Biserica.
Frati romani crestin ortodoxi!
Investiti cu nadejde si dupa toata puterea sufletului in Biserica, fiindca numai sfintele Taine ale acesteia au fost si vor fi singurele cu adevarat folositoare si mantuitoare sufletului,deoarece aceasta este singura Banca a sufletelor de esenta divina, conceputa intocmai ca omul sa nu mai rataceasca haotic prin valurile lumii si din al carui patrimoniu si tezaur fac parte toti dreptii,toti mucenicii si marturisitorii crestini, care s-au nevoit si au marturisit adevarul cu pret de sange.Aceasta Banca stim ca este administrata de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si unde, fiecare investitor credincios ,implinitor al poruncilor, va primi drept garantie acea calauza necesara care il va conduce ,in final, catre taramul vietii vesnice.
Voi incerca sa argumentez motivele pentru care consider ca acest model de depunere al capitalului sufletesc in grup ar fi superior variantei individuale:
Pentru a obtine dintru inceput un randament spornic este recomandat ca investitorii sa depuna capitalul sufletesc dupa formula:” unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu,acolo sunt si Eu in mijlocul lor “(!)Matei 18/20.
Intai de toate,urmand aceasta formula se poate beneficia de acea garantie divina esentiala in alcatuirea si inchegarea in duh a acestei noi unitati de traire ,consolidare si lupta.
Este de dorit ca inscrierea sa presupuna de la inceput formarea unor celule, alcatuite numai din membrii credinciosi ,incepand de la trei pana la maxim treisprezece membrii ,care cad de acord sa-si impartaseasca bucuria acestui ideal crestin, folosind o forma de organizare dupa ratiunea componentei membrelor unui organism uman,model ce are in alcatuirea sa toate cele necesare unei desavarsite armonii , unde fiecare organ isi ocupa locul sau , nu pe al altuia,fiind responsabil de functia pentru care a si fost inzestrat astfel de catre Dumnezeu.De aceea ,in aceasta formula ,omul trebuie sa-si incordeze puterile sufletesti, sa le puna la treaba, cautand si gasind acele suflete pereche, ca rod al afectului, punandu-se astfel impreuna intr-o mult dorita armonie .
Moneda de schimb fiind afectul, se va crea astfel camp liber de desfasurare entuziasmului, ca principal atribut al inaltelor escaladari spirituale, dar si ca element de legatura interpersonal.
Avantajul pe care il prezinta acest mod de organizare structurat pe celule active, lucratoare, devenite functionale in angrenajul interior al organismului nou creat, este, in primul rand, acela ca, individul nu mai lupta de unul singur cu toate relele,patimile si capcanele vietii cu tristetile, cu depresiile; stari de fapt atat de prezente astazi in societate, fiind o grea povara pentru fiecare dintre noi.Astfel, creandu-se o facilitate de acces permanent la puterile sufletesti al fratilor sai ,revalorificand acest entuziasm ca scop al infratirii, radacinile acestei frumoase flori a camaraderiei crestine definesc astfel aparitia si conturul unei noi forte, ce devine pe parcurs din ce in ce mai constienta de valoarea si de puterea sa si unde taria legaturilor este data de insasi prezenta Duhului lui Dumnezeu in aceasta configuratie.
Este absolut normal si aproape sigur ca unul sau altul dintre membrii sa mai cada sau sa mai alunece,insa acesta va fi imediat ajutat de catre aproapele sau de indata ce acesta o va cere.Prin folosirea puterii afectului in ajutorul aproapelui Dumnezeu a lasat omului posibilitatea rezolvarii oricaror fel de greutati ce ar putea interveni intr-o relatie, dupa minunatul exemplu al mamei fata de copiii sa.
Prin acordul stabilit initial de catre grup,ca mod de functionare ,acestia isi vor comunica permanent, cu ocazia fiecarei intruniri a membrilor, starile sufletesti si problemele cu care s-au confruntat pe parcursul saptamanii pana la momentul bilantului saptamanal.Astfel , toti membrii ajung sa parcurga si sa beneficieze de un frumos proces de curatire atent acordata reciproc ,tot asa cum o mana spala pe alta si amandoua fata, si in care elementul folosit ca moneda de schimb spuneam ca este afectul.Cum izvoarele atator bucurii sufletesti ajung prin a le fi destupate canalele de irigare, sigur ca nu vor mai incapea in vechiile lor limite si forme ,ci se vor dezvolta si vor dobandi astfel noi si marete anverguri sufletesti cu care se pot escalada lesne orice fel de probleme sau piedici pe care le- ar avea de intampinat.Ce ar putea sa isi doreasca mai mult de la aceasta viata un suflet oropsit si necajit, decat trairea unei astfel de camaraderii ,ce este astfel patrunsa de esenta unei cu totul altei densitati sufletesti, aplicata in practica vietii prin respectarea stricta a tuturor perceptelor evanghelice ,si a caror urma va ramane astfel pururea eterna?
Astfel, raman incerdintat de faptul ca investirea capitalului sufletesc merita si se justifica cel mai pertinent folosind formula de grup ,ca fiind cea mai dinamica ,ce permite astfel atingerea celor doua obiective majore fata de care omul este dator sa le lucreze in aceasta viata:Dragostea fata de Dumnezeu ,prin Biserica si dragostea fata de aproapele prin grup.
Cu multa dragoste doresc sa va urez spor in recrutarea celor mai bune si mai nobile caractere de romani !

Dan Radovici

By: adrian

adrian — Thu, 09 Sep 2010 22:35:59 +0000

Da! Superb simtit! Adevarul curat! Asa simtim multi dintre noi! Si totusi…. Acest articol il citesc pe internet. Nu as fi avut cum altfel sa-l citesc! Cred ca atunci cand simtim asa cum ati scris aici, vine momentul retragerii. Unde sa ne retragem si ce sa facem? Daca nu ne simtim nici indeajuns de curati sa imbracam haina monahismului? Ce locuri curate gasim sa putem intretine o astfel de simtire?

By: raul

raul — Tue, 07 Sep 2010 08:39:19 +0000

Cred ca Harul lui Dumnezeu nu ne-a parasit.In schimb vointa DE A FACE BINELE S-A DIMINUAT INCAT SUNTEM INCAPABILI SA IESIM DIN NEPUTINTA.

By: Damian Carmen

Damian Carmen — Thu, 11 Mar 2010 10:51:22 +0000

Din punctul meu de vedere , o sanatate emotionala ar duce la un prim pas spre mai bine.Prin asta inteleg sa militam pentru a ne cunoste si accepta pe noi insine, asa cum suntem, si asa vom deveni putenici.Stiind exact cat valoram, caci valoare avem, fiecare din noi, cum spuneti dvs., har de la Dumnezeu.Indiscutabil fiecare are o stralucire, dar ea este innamolita in asa zise “defecte”, pe care eu le-as numi slabiciuni, si cu care nu stim ce sa facem, majoritatea din noi.Ce sa facem noi cu partea asta, mai putin delicata, mai putin aratoasa, din noi? Ca nu prea stiu sa avem la nivel social o perceptie a omului intreg, cu caliatati si defecte, ca fiind un dat.Sa o ascundem, vine imediat raspunsul logic, sau sa ne prefacem ca nu-i a noastra, dar sa o hulim la altii. Si asa obtinem un om trunchiat, fricos de celalat pentru ca ii vede defectele si se simte amenintat, dar nu “stie”, nu “vede” ca sunt si in el cam aceleasi lucruri, bineinteles, la alte intensitati traite.
Acestea sunt cateva din gandurile pe care scrierea dvs. mi le-a inspirat intr-o prima citire.
Mesajul este unul de profunzime, insa.
Carmen Damian,
Constanta

By: camelia dita

camelia dita — Wed, 10 Mar 2010 08:13:52 +0000

Milostenia si grija fata de celallat-iata ce ar tb s afac ain primul rand bisericile, prin preotii lor-langa sutele de biserici-ridicate unele langa altele din trufia preotilor, ar tb ridicate mici casute -adaposturi ptr oamenii batrani,, bolnavii parasiti de familii, ptr oamenii singuri-de la fapte din astea, toti ar lua o lectie-”preotul face asa , sa facem si noi la fel…” Doamne Ajuta!

By: Eltoro

Eltoro — Mon, 08 Mar 2010 23:19:28 +0000

Suntem atat de nepuntiinciosi datorita grijii de multe, a tipului de comportament indobitocit si a fricilor induse prin diversi factori. Toate pot disparea doar printr-o credinta puternica in Dumnezeu. Doamne ajuta!

By: Victor

Victor — Mon, 08 Mar 2010 16:59:57 +0000

În drumul spre școală, copiii noștri trec la câțiva centimetri de reviste cu femei dezbrăcate. Mai mult chiar, unele chioșcuri sunt lipite de gardul bisericii, iar preoții nu fac nimic (găsiți aici mai multe amănunte: http://www.desteaptateromane.org/index.php?option=com_content&view=article&id=948:decenta-in-spatiul-public&catid=4:civic&Itemid=5)

Există o inițiativă a unor asociații din Sighișoara (http://cetatenipentruromania.wordpress.com/), dar nu am găsit ceva similar în București.

Puteți să mă ajutați să găsesc o astfel de asociație? Daca nu, atunci haideți să inființăm una.