Sângele mucenicilor este temelia Bisericii

Fântâna lui Iacov, aflată sub altarul Bisericii, locul martiriului Sfântului Filumen. Pe pereţi, se văd până astăzi urmele de sânge ale noului Mucenic.

29 noiembrie 2009 a fost o zi istorică în oraşul palestinian Nablus: la biserica ortodoxă a Fântânii lui Iacov a avut loc proslăvirea între sfinţi a noului-mucenic Filumen, egumenul Mănăstirii „Puţul lui Iacov”, proclamându-se aşezarea numelui său în Sinaxarul Bisericii Dreptslăvitoare. Preafericirea sa Patriarhul Theofil al III-lea al Ierusalimului a slujit Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu episcopii Bisericii Ierusalimului, câţiva arhierei din Biserica Ciprului şi o delegaţie a Bisericii Ruse. Au luat parte mii de pelerini şi închinători. Moaştele sfântului se păstrează în biserica în care a mărturisit pentru Hristos. Data sa de prăznuire este 29 noiembrie, ziua când a mucenicit.

Sfinţitul mucenic Filumen s-a născut în Cipru şi a mers din tinereţe la Locurile Sfinte. A slujit în mai multe mănăstiri şi biserici, călugărindu-se şi fiind hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.

În seara zilei de 29 noiembrie 1979, părintele Filumen era singur în lăcaşul de închinare. A bătut clopotul, apoi a deschis porţile. Un grup de pelerini italieni a intrat ca să se închine. Împreună cu ei au reuşit să treacă şi doi rabini – presupune-se pentru a vedea locul de închinare – fără ca părintele Filumen să-i urmărească atent. Când italienii au plecat, aceştia s-au ascuns în livada de măslini din acel loc. Puţin mai târziu, părintele Filumen a coborât în biserică pentru Vecernie. Începuse să plouă. Cei doi rabini s-au apropiat de el plini de ură şi l-au ucis. [...] L-au imobilizat pe bunul părinte, l-au chinuit cu ură şi l-au maltratat în chip sălbatic. În faţa ochilor săi au devastat biserica, au distrus crucea altarului şi chivotul Sfintei Mese. Apoi i-au pus drept căluş în gură epitrahilul său binecuvântat şi l-au lovit cu securea în cap în chipul crucii. I-au scos un ochi şi i l-au împuns pe celălalt. I-au dislocat maxilarul inferior, i-au tăiat degetele mâinii drepte şi i-au lovit piciorul stâng cu toporul. Plecând, au aruncat o grenadă a armatei israeliene, care a distrus totul în lăcaşul de închinare.

Pe 8 ianuarie 1985, Preafericitul Patriarh Diodor al Ierusalimului, care se găsea în cimitirul Sfântului Sion pentru înmormântarea pururea-pomenitului Arhiepiscop Clavdie al Perlei, a dispus deschiderea mormântului părintelui Filumen. Un fior de emoţie i-a străbătut pe cei adunaţi, clerici şi mireni, când sicriul a fost scos şi deschis. Toţi au văzut întreg, după cinci ani de la înfricoşata mucenicie, trupul părintelui Filumen. Rămăşiţele pământeşti nu aveau obişnuitul miros greu. Se distingeau şi acum urmele loviturilor prin care faţa îi fusese zdrobită. Preafericitul Patriarh a rânduit ca Sfintele Moaşte să fie mutate în Biserica Sfântului Sion. El a declarat că problema recunoaşterii oficiale a sfinţeniei părintelui Filumen revine Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului.

Când Alexandra, sora după trup a părintelui Filumen, şi copiii ei au aflat, la Atena, despre moartea înfricoşătoare a fratelui şi unchiului lor iubit, au reuşit să vorbească la telefon cu părintele Elpidie, un alt frate al părintelui, aflat în Sfântul Munte Athos. Însă, înainte ca ei să apuce a-i da de veste despre tragicul eveniment, acesta le-a spus: „Ştiu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunându-mi: «Frate, mă omoară, mă omoară! Dar să nu te revolţi, căci mor pentru Hristos!»”.

„În acele zile de după mucenicie, s-a îmbolnăvit Arhiepiscopul Iordanului, Paladie. A suferit un accident vascular cerebral şi i-a paralizat partea dreaptă. A stat în spital o săptămână. Într-o seară, părintelui Sofronie i s-a arătat în vis mucenicul Filumen şi i-a spus: «Să te duci la Vlădica şi să-i spui că sunt şi eu pe aici». Părintele Sofronie s-a sculat a doua zi şi, convins fiind că a primit o poruncă, a luat degetul părintelui său şi a plecat la spital. În timp ce episcopul dormea, l-a însemnat cu degetul, în chipul crucii, pe partea dreaptă, de la cap până la picior. Apoi, episcopul s-a trezit şi era bine… Când am aflat minunea, l-am căutat pe episcopul Paladie şi l-am întrebat dacă este adevărat. Mi-a răspuns: «Eu nu ştiu, dormeam. Am adormit suferind din cauza acestui accident cerebral, şi m-am trezit sănătos. Mi-au spus că, în timp ce dormeam, a venit părintele Sofronie şi m-a închinat cu degetul sfinţitului mucenic Filumen»”, istoriseşte (cine?).

Părintele Iustin, care i-a urmat Sfântului Filumen la biserica de la Fântâna lui Iacov, a fost izbăvit, dimpreună cu sfânta biserică, tot printr-o minune a înaintaşului său. Iată cum s-a întâmplat: în timp ce dormea, părintele Iustin l-a visat pe părintele Filumen: „Scoală-te repede – i-a spus acesta – este ora slujbei!” S-a trezit şi a văzut că era încă devreme pentru slujbă, dar nu s-a mai culcat la loc. În timp ce stătea pe pat şi-şi punea ciorapii, dintr-o dată l-a împins de la spate părintele Filumen, spunându-i: „Coboară în biserică! Dar pe uşa din stânga, nu pe cea din dreapta”. Părintele Iustin s-a însemnat cu semnul crucii şi a început să se roage, fără să priceapă ce se întâmplă. Noul mucenic al lui Hristos i s-a arătat din nou. De această dată, părintele Iustin i-a văzut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta când trăia. „Nu te îndoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus. Părintele Iustin a chemat îndată câinii, pe care îi avea ca paznici, a aprins reflectoarele şi s-a grăbit către biserică. Deodată a văzut larg deschise cele două uşi ale bisericii. Înspăimântat şi rugându-se cu cutremur – cumplită clipă! – coborând pe uşa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atenţie, a ajuns la proscomidiar şi în dulapul micuţ a zărit o bombă cu ceas! A alergat la telefon şi a chemat poliţia. În scurt timp a ajuns şi un echipaj al armatei din Nablus, oraş aflat în apropiere. Imediat a intrat în biserică un specialist pirotehnist, care i-a zis părintelui: ,,Nu văd nici o fereastră! Trebuie să aruncăm bomba, pentru că peste puţin timp va exploda!” Luminat de Domnul, părintele Iustin s-a repezit la ferestruica din absida altarului, de deasupra Sfintei Mese. A dat la o parte obiectele sfinte şi s-a urcat pe Sfânta Masă. Soldatul i-a dat repede bomba şi părintele a aruncat-o afară. S-au trântit apoi la pământ şi peste puţin timp a avut loc explozia.

Părintele Filumen a fost jelit de toţi cei care l-au cunoscut, deoarece era un duhovnic bun şi sfânt. Patriarhul l-a numit „înainte-mergătorul săracilor”. Şi aşa şi era. Sfintele sale moaşte sunt izvor de har şi binecuvântări, şi au tămăduit pe mulţi de bolile lor. Trupul său izvorăşte mir şi cei ce intră în biserică simt bună-mireasma răspândită de sfântul mucenic.

Cei desăvârşiţi moştenesc Împărăţia Cerurilor. A îndurat pentru puţină vreme martiriul şi se află acum între sfinţiţii şi cuvioşii mucenici. Cu ale lui sfinte rugăciuni, să ne învrednicim şi noi de Împărăţia cea cerească! Sfinte al lui Dumnezeu Filumen, roagă-te pentru noi! (Povestirea muceniciei şi a minunilor a fost preluată din cartea „Noul Sfinţit Mucenic Filumen”, Editura Egumeniţa)

Troparul, glas 5

Vieţii Samarinencei urmând, părinte, lui Hristos Dătătorul de viaţă ai urmat bucurându-te şi Fântâna lui Iacov păzindu-o, ai câştigat desfătarea raiului în chip luminat, în zilele din urmă, prin luptele muceniciei, sfinţite Filumene, lauda cea nouă a dreptslăvitorilor.

Ciprian Aioanei