Occidentul şi lepădarea de Hristos

În preajma Patimilor şi Învierii Domnului, lumea occidentală a şocat prin câteva noi gesturi de lepădare de Hristos. În Marea Britanie, peste 100.000 de britanici au semnat certificate de „dez-botezare”, disponibile pe Internet, în care se stipulează renunţarea la credinţa creştină. Aceste certificate, puse în circulaţie de National Secular Society (NSS – „Societatea Seculară (adică ateistă) Naţională”) şi numite cu corectitudine politică „certificate de dezbotezare”, nu sunt altceva decât varianta modernă a adeverinţelor de lepădare (libellus) primite de creştinii ce se lepădau de Hristos şi jertfeau idolilor. În vremurile de prigoană, numai cei care aveau aceste hârtii scăpau de chinuri şi de moarte. Certificatele pot fi achiziţionate pentru numai 3 lire sterline, cifră simbolică, care aminteşte de cei treizeci de arginţi primiţi de Iuda pentru că l-a vândut pe Hristos.

Asemenea unui cancer care se răspândeşte în întregul organism social, mişcarea de „dezbotezare” s-a extins în mai multe ţări europene. Astfel, Înalta Curte din Spania a dat câştig de cauză unei persoane din Valencia, Manuel Blat, hotărând că, în temeiul legilor de protecţie a datelor, el poate să şteargă înregistrarea botezului său. Aceasta ne face să ne întrebăm: pentru ce botezul poate fi şters din acte în temeiul legilor care protejează datele personale, dar un creştin nu poate refuza, pe acelaşi temei, noile documente cu microcip impuse de UE, documente ce violează libertatea persoanei şi-i atacă credinţa?

În mod similar, Uniunea Italiană a Relaţioniştilor şi Agnosticilor (UAAR) a câştigat o bătălie legală pentru dreptul la „dezbotezare”, în 2002. Situl grupului are un formular de „dezbotezare”, pentru a facilita lucrurile. Potrivit secretarului UAAR, Raffaele Carcano, mai mult de 60.000 de astfel de formulare au fost descărcate în ultimii patru ani şi continuă să fie descărcate la o rată de circa 2.000 pe luna (potrivit frontpress.ro).

Dacă în Marea Britanie oamenii se leapădă, prin astfel de certificate,  în mod oficial de credinţa în Hristos, preşedintele american Barack Obama s-a lepădat în faţa lumii musulmane de creştinism, în numele poporului său. Prezent la începutul lunii aprilie în Ankara, Turcia, preşedintele Americii a declarat Islamului: „Cu toate că… avem o populaţie creştină considerabilă, nu ne considerăm o naţiune creştină sau o naţiune evreiască sau una musulmană. Ne considerăm o naţiune de cetăţeni legaţi de idealuri şi un set de valori.” Afirmaţia reia unele remarci făcute de Obama în 2007, pe când încă nu era preşedinte: „Orice am fi fost [noi, americanii] înainte, nu mai suntem doar o naţiune creştină” (potrivit lifesitenews.com).

Declaraţiile preşedintelui american nu sunt întâmplătoare; ele vin după ce la Summit-ul G20 ce a avut loc la Londra cu câteva zile înainte de deplasarea în Turcia, Obama s-a închinat, asemenea unui supus, regelui musulman al Arabiei Saudite, Abdullah, gest simbolic ce a şocat prin ineditul său (potrivit washingtontimes.com).

Gestul este simbolic, din cel puţin două motive.

O dată pentru că preşedintele american, care are o binecunoscută agendă pro-homosexualitate şi pro-avort şi este un mare susţinător al sincretismului religios ce subminează orice religie, se închină în faţa unui rege musulman, recunoscut la rândul său pentru politica sa ecumenistă. Acesta este şi modul în care a fost interpretată şi lăudată plecăciunea lui Barack Obama faţă de regele Abdullah de către editorialistul cotidianului arab Asharq Alawsat, Muhammad Diyab: „Obama a dorit să-şi arate respectul şi aprecierea pentru personalitatea regelui Abdullah Bin Abdulaziz, cel care a făcut unul dintre cele mai importante apeluri din era modernă: apelul la dialog inter-religios şi inter-cultural pentru a elimina ura, conflictele şi războaiele” (sursa: Hotnews.ro).

În al doilea rând, pentru că gestul închinării preşedintelui celei mai mari puteri occidentale înaintea un suveran musulman surprinde simbolic o realitate dură a vremurilor noastre: Occidentul, parte a lumii considerată până nu demult o regiune creştină, se islamizează, atât din punct de vedere demografic, cât şi spiritual. Statisticile arată că, dacă în Europa sunt acum 52 de milioane de musulmani, în următorii 20 de ani populaţia musulmană din Europa se va dubla, ajungând la 104 milioane. O treime din copiii Europei vor fi musulmani! Deja pe întreg teritoriul Europei, dar mai ales în Franţa, Marea Britanie, Olanda şi Germania, lăcaşurile de cult romano-catolice sau protestante se închid sau sunt transformate în moschei, într-un ritm tot mai alert. În SUA, dacă în 1970 erau 100.000 de musulmani, acum sunt 9 milioane şi se estimează că, în următorii 30 de ani, în Statele Unite vor fi în jur de 50 de milioane de musulmani.

Nihilismul european – domnia fărădelegii! – sfârşeşte astfel în robia legii musulmane. Islam, de altfel, înseamnă supunere! Occidentului – odată creştin, acum în curs de islamizare; odată fiu, acum ajuns rob – îi răsună în urechi cuvintele îndurerate ale Sfântului Apostol Pavel către galateni: „O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeţi adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos, răstignit? Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?” (Gal. 3:1-3)

Lepădându-se de Hristos, Cezarul Occidental a uitat, însă, că nu poate să rămână neutru, că nu există neutralitate în chestiunile fundamentale; el a uitat cuvintele Evangheliei: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Mt. 6:24) Acest lucru este dovedit cu prisosinţă de celelalte gesturi simbolice întreprinse Barack Obama în ultima vreme.

Astfel, conducătorul statului american a solicitat Universităţii Catolice din Georgetown să acopere icoanele şi simbolurile religioase în răstimpul în care a ţinut un discurs pe teme economice la instituţia respectivă de învăţământ. Aceasta se întâmpla pe data de 14 aprilie, la două zile după Paştele romano-catolic, cu prilejul festivităţii de absolvire.

Cu ocazia discursului ţinut de Barrack Obama, Casa Albă a cerut ca toate icoanele şi însemnele religioase, inclusiv monograma IHS (Iesus Hominum Salvator – Iisus, Mântuitorul oamenilor), situată deasupra podiumului de la care preşedintele şi-a ţinut discursul cu ocazia festivităţii de absolvire, să fie acoperite – cerere, de altfel, acceptată şi îndeplinită de reprezentanţii catolici ai instituţiei de învăţământ americane. (cf. Cotidianul din 17 aprilie 2009)

Cu toate acestea, în cadrul acestui discurs pe teme economice, preşedintele american nu a ezitat să folosească expresii cu încărcătură simbolică creştină, parafrazând Evanghelia Sfântului Apostol Matei: „Nu putem să reclădim economia pe o fundaţie de nisip… Trebuie să zidim casa noastră pe o stâncă”, a spus Obama, parcă aducându-ne aminte de avertismentele Mântuitorului că, în vremurile din urmă, se vor arăta mulţi hristoşi mincinoşi.

De altfel, Obama nu numai că a fost receptat – prin strategii de marketing şi publicitate bine puse la punct şi orchestrate – ca un salvator şi un mesia, atât de o bună parte dintre americani, cât şi de mulţi europeni, dar a şi fost portretizat ca atare. Într-un gest hulitor la adresa Mântuitorului, Obama a fost portretizat într-un tablou intitulat Adevărul (The Truth) de către pictorul european Michael D’Antuono cu o coroană de spini pe frunte, într-o postură ce aminteşte de răstignirea lui Hristos.

Tabloul a fost expus la numai câteva zile după Paştile ortodox, pe data de 29 aprilie, într-una dintre cele mai cunoscute galerii de artă americane, South Plaza din Union Square (New York), pentru a sărbători primele 100 de zile de mandat ale lui Barrack Obama (cf. Ziua din 27 aprilie 2009).

Cum de a ajuns omul occidental să se lepede de Hristos, fără ca acest lucru să i se impună prin tortură şi ameninţarea cu moartea, precum se întâmpla în epoca primară, este o întrebare la care ne vom strădui să răspundem în numărul viitor al revistei noastre.

Petru Molodeţ