Rubrici:

Pomenirea părintelui nostru Dionisie de la Colciu

cruceapdionisie Crucea de la mormântul P. Dionisie de la Colciu

Sâmbătă, 9 mai a.c., a avut loc la Chilia Sf. Gheorghe – Colciu, ce ţine de marea Lavră a Vatopedului, parastasul părintelui Dionisie Ignat, cunoscut duhovnic şi mare avvă al Sfântului Munte Athos. Aproximativ în aceeaşi perioadă a apărut, în România, primul volum al cărţilor dedicate stareţului Dionisie, în care sunt redate, sub formă tipărită, dialogurile purtate cu pelerini, preoţi, tineri ortodocşi doritori de cuvânt de mântuire în aceste vremuri de necontenit război dus turmei lui Hristos.

coperta-1-v1003_resize Intitulat “Stareţul Dionisie. Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos”, volumul publicat la Editura Prodromos cuprinde, pe lângă dialogurile purtate cu bâtrânul avvă, un prolog semnat de Arhim. Efrem, stareţul Măn. Vatopedu, un cuvânt de introducere al ucenicilor părintelui Dionisie şi o scurtă biografie a acestuia. Temele pe care sunt purtate dialogurile sunt: viaţa mirenilor, modernismul, ortodoxia, ecumenismul, lupta cu patimile, despre preoţie, către tineri, despre post, spovedanie şi împărtăşanie, asupra rugăciunii minţii ş.a. precum şi “prima sută de capete ale Stareţului Dionisie”.

Cităm câteva astfel de capete, cuvinte puternice şi pătrunzătoare:

O să fie un război înfricoşat, poate nu acum, dar în câţiva ani. Aşa va fi că nu vor mai cunoaşte că au fost oameni cei omorâţi. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.
Dumnezeu este dragoste. Cine are dragoste, este în Dumnezeu. Dumnezeu este pace. Trebuie dragoste de aproapele, dar nu numai de cei prieteni, ci şi de vrăjmaşi.
Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr.
Mântuirea atâta-i de uşoară dacă suntem noi sinceri, dar dacă suntem vicleni, vai de capul nostru.
Totul trebuie clădit sufletul, omul cel nou pe o temelie durabilă, de piatră, încă de la început. Asta pentru a nu lăsa patimi ascunse şi înălţarea minţii şi întărirea în părerea proprie, care pot risipi până aproape de sfârşit, aproape de moarte, toată casa sufletului.
Mulţi se avântă spre Rugăciunea lui Iisus, dar nu vor să-şi taie patimile. Rugăciunea lui Iisus în inimă este lucrare dumnezeiască şi nu omenească, deci trebuie ca harul Sfântului Duh să o lucreze în noi, să se pogoare peste noi. Dar noi nu vrem să ne tăiem patimile, mai ales înălţarea minţii, astfel încât să plăcem Domnului şi să pogoare harul peste noi.
Nu este greu să călătoreşti în viaţa duhovnicească. Important este cum capeţi întâi înţelegerea, de ce trebuie să te fereşti şi să te foloseşti (discernământul).
Să ne rugăm unii pentru alţii cu dragoste şi Domnul ne va împlini la toţi cererile cele bune.

Biografia pe scurt a P. Dionisie de la Colciu

Părintele Dionisie Ignat s-a născut în 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva.
Din cauza condiţiilor vitrege din timpul primului război mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos.
Cei doi fraţi au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăşi, veniţi şi ei de la Schitul Măgura. Dumitru avea pe atunci doar 17 ani. După un scurt pelerinaj prin Athos, fraţii Ignat încearcă să se stabilească la Schitul Românesc Prodromul, dar nu sunt primiţi, din cauza problemelor existente în acea vreme la schit.
Împreună cu un alt călugăr român, schimonahul Sebastian, Părintele Ghimnazie şi cu Dumitru împrumută o sumă apreciabilă de bani şi cumpără Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator. Pentru a-şi putea plăti datoria cei doi fraţi muncesc din greu, timp de trei ani, ca argaţi la Mănăstirea Iviru. Deşi viaţa le era foarte aspră, la Chilia „Bunavestire” Dumitru şi Pr. Ghimnazie au avut cele mai mari bucurii duhovniceşti, care i-au ajutat să treacă cu bine peste multele ispite ale demonilor.
În 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie, iar în 1931 este hirotonit ierodiacon. După moartea stareţului lor, părintele Sebastian, fraţii Ignat merg în 1933 la Chilia „Sfântul Tihon din Zadonsk” din Capsala, condusă de Stareţul Ghedeon Chelaru. Împreună cu acesta vor prelua din 1937 Chilia „Sfântul Gheorghie” din Colciu, pe care au refăcut-o din temelii şi de care Părintele Dionisie nu se va mai despărţi niciodată. Este făcut ieromonah în 1937 la Chilia „Sfântul Tihon” de către Episcopul Sfântului Munte, Ierotei, iar duhovnic devine în 1945.
Decenii la rând Bătrânul Dionisie s-a nevoit în tăcere urmând exemplul de viaţă al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfinţenie înainte de sfârşitul său pământesc, în 1965. După moartea Părintelui Ghedeon Chelaru, în 1979, Părintele Dionisie a devenit conducătorul chiliei, avându-l alături pe schimonahul Ioan Şova, celor doi adăugându-li-se în următoarele decenii şi alţi vieţuitori.
Bucurându-se de-a lungul vieţii de sfaturile duhovniceşti ale unor părinţi sporiţi ca Antipa Dinescu, Elisei Filibiu, Macarie Untan, Ioan Guţu şi Dometie Trihenea, Stareţul Dionisie a devenit unul din cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini veniţi din întreaga lume ca să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie/11 mai, 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi în Sfântul Munte. (din volumul Stareţul Dionisie. Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Ed. Prodromos).

În revista Presa Ortodoxă am avut două materiale dedicate p. Dionisie, ce se regăsesc şi în cartea citată. De asemenea, un scurt material este prezent şi în numărul 4 al revistei, care va ieşi de sub tipar în zilele următoare.

mormantulpdionisie Mormântul Părintelui Dionisie de la Colciu