La noi nu a fost, precum la ruşi, bulgari şi sârbi, o revoluţie de catifea. La noi s-a strigat, cu preţul vieţii: Libertate, te iubim; ori învingem, ori murim! şi Vom muri şi vom fi liberi! Românii au plătit preţul libertăţii cu jertfa a mulţi tineri şi copii. Dar a meritat. Ne-am câştigat libertatea, am scăpat de acel cumplit regim al obsesiei urmăririi permanente, al turnătorilor infiltraţi în fiecare bloc, întreprindere, instituţie, şcoală, liceu şi universitate. Am scăpat de acea frică absurdă de a vorbi liber despre Dumnezeu, de a pune o icoană pe peretele dinspre răsărit şi de a aprinde o candelă. Doamne, ce mare dar e libertatea!
Dar cei mai mulţi dintre noi nu mai ştiam ce înseamnă libertatea cu adevărat. Trebuia să reînvăţăm să fim liberi. Poate cel mai greu lucru în viaţa unui om este să te eliberezi, cumva, nu numai de cenzura exterioară a sistemelor ideologice, cât mai cu seamă de acea reţinere, neputinţă sau constrângere interioară care ne împiedică să facem mai mult bine, să fim mai generoşi, mai vii, să iubim mai mult, şi aceasta fără ca să ne-o impună nimeni.
| „Aşa zice Domnul Dumnezeu: O, cetate, care verşi sânge în mijlocul tău, ca să-ţi vină vremea, şi care-ţi faci idoli, ca să te întinezi!
Cu sângele, pe care l-ai vărsat, te-ai făcut vinovată şi cu idolii, pe care i-ai făcut, te-ai spurcat şi ţi-ai apropiat zilele tale şi ai ajuns la sfârşitul anilor tăi. De aceea te voi da popoarelor spre batjocură şi tuturor ţărilor spre bătaie de joc. Cei de aproape şi cei de departe ai tăi îşi vor bate joc de tine, care ţi-ai întinat numele şi eşti plină de neorânduială.” Iezechiil, 22:4-5 „Clevetitori sunt destui în tine, ca să verse sânge; […] în mijlocul tău se fac urâciuni. La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia în vremea perioadei ei de necurăţie. Unul face ticăloşie cu femeia vecinului său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe sora sa, fiica tatălui său. În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.” Iezechiil, 22:10-12 |
Înainte însă de a ne dumeri prea bine, din primele zile de după revoluţie, am fost somaţi cumva să ne grăbim spre a recupera mai repede decalajul existent între noi şi Occident. Ţin minte că încă la începutul anului 1990 reprezentanţii Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului ne-au contactat pe noi, studenţii, ca să ne iniţieze în lupta pentru câştigarea tuturor drepturilor şi libertăţilor, care – spuneau ei – ni se cuvin. Ne-au pus în contact şi cu câţiva membri ai Grupului pentru Dialog Social, care deja se constituise, viitorii campioni ai apărării drepturilor omului în România. Aproape întregul popor român a fost angajat rapid într-un învăţământ intensiv teoretic şi practic la şcoala drepturilor şi libertăţilor omului modern, deprinzându-ne aşadar să ne revendicăm: dreptul la manifestarea liberă a dorinţelor şi de împlinire a tuturor plăcerilor, dreptul la liberă alegere, adică la a fi autonomi faţă de părinţi şi faţă de morala creştină, dreptul la propriul pântec sau la planificare familială, adică la avort, dreptul la a-ţi reface liber viaţa cu o altă persoană, adică la divorţ, dreptul de a te exprima liber, chiar minţind, calomniind şi chiar blasfemiind pe Hristos, căci drepturile consfinţite prin revoluţii sunt „sfinte”, adică, la limită, mai presus de morală şi de adevăr; am mai adăuga dreptul „recent” la oricare manifestare liberă a fantasmelor sexuale, eventual chiar homosexuale.
Iar pentru a ni se demonstra că libertatea nu este o glumă şi statul este dispus chiar să ne-o impună dacă va fi nevoie, prima lege care a fost dată în România după căderea regimului ceauşist a fost liberalizarea avorturilor. Au urmat telenovelele care ne-au „învăţat” ce înseamnă cu adevărat afectivitatea, o adevărată şcoală a amorului liber. Căci unde este „iubire” acolo nu pot fi puse limite, iar aceasta s-a văzut încă de la sfârşitul anului 1990 când se înregistrau deja un milion de avorturi. Planificarea familială impusă de exigenta Europă ne consilia deja, sugerându-ne decizia de a nu avea mai mult de doi copii, iar pe aceştia să-i facem numai atunci când va veni momentul, dacă va veni vreodată, adică atunci când avem casă, maşină şi ne-am săturat de plăcerile trupeşti.
Însă românii mai aveau multe de învăţat privind drepturile sexuale, un domeniu, bunăoară, inepuizabil în domeniul aşa-ziselor plăceri interzise numite şi perversiuni. Pentru aceasta, sub oblăduirea ochiului părintesc al statului, consiliat îndeaproape de democraţia europeană, s-a dezvoltat o adevărată industrie de promovare a libertăţilor sexuale, poate una dintre cele mai profitabile. Acum şi un amărât de ţăran ascuns într-una din vâlcelele plaiurilor mioritice putea să vadă, să înveţe şi chiar să exerseze ce înseamnă plăcerile sexuale, cu propria nevastă sau cu oricine se găsea dispus să o facă. Materialele informative privind aceste libertăţi sexuale, altfel spus pornografice, au ajuns să se vândă în aproape toate chioşcurile din România, record pe care nici cele mai democratizate ţări nu l-a depăşit. Şi totuşi, deşi poporul român se arată deosebit de deschis la noutate, nu a acceptat uşor manifestarea şi în ţara noastră a unuia dintre cele mai „reprezentative” drepturi ale omului, dreptul la alegerea propriului sex şi la relaţii homosexuale. Astfel că după 8 ani de reacţii şi opoziţie s-a votat liberalizarea homosexualităţii în România. Drept consecinţă, avem acum manifestări publice, pliante, reviste, marşuri etc. în care se face propagandă homosexualităţii.
Şi, într-adevăr, românii au prins lecţia libertăţilor şi plăcerilor sexuale lipsite de orice îngrădire şi responsabilitate, încât până astăzi au fost avortaţi peste 18 milioane de prunci, adică de câteva ori mai mulţi decât cei ce s-au născut. Bineînţeles că în statistici intră numai cei care au fost scoşi „civilizat”, cu chiureta, nu şi cei găsiţi accidental în tomberoanele din faţa blocului, cei ajunşi în canalizările oraşelor sau cei eliminaţi de pilulele cu efect abortiv, la modă în lumea progresului cu orice preţ.
| „Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca nişte lei ce mugesc şi sfâşie prada, aşa mănâncă ei sufletele; strâng avuţii şi lucruri preţioase şi sporesc numărul văduvelor.
Căpeteniile lui în sânul lui sunt ca nişte lupi care sfâşie prada; ei varsă sânge şi ucid sufletele, ca să-şi sature lăcomia. Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz.” Iezechiil, 22:25-28. |
Românii s-au considerat îndreptăţiţi să fure, ba chiar au fost încurajaţi şi de conducătorii lor – pentru că şefii dau tonul – ca să-şi rotunjească veniturile din bunul comun al statului. Era ca şi cum ţi-ai fi însuşit ceea ce ţi-ar fi putut aparţine dacă nu ar fi existat regimul comunist. Astfel că poporul român, fără să-şi dea seama, s-a înscris într-o teribilă cursă de jefuire a avutului naţional. Evident, cei de la putere s-au detaşat, situându-se întotdeauna în frunte, consiliaţi îndeaproape de emisari europeni, fie ai băncilor, fie direct ai Consiliului Europei. Dacă tot voiam noi cu tot dinadinsul evadarea pe filieră europeană din provincialism şi înapoiere, trebuia să plătim.
| „Pentru că tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia şi cu bucuria inimii, când erai îmbelşugat de toate.
Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti; Boul tău să fie junghiat sub ochii tăi şi să nu-l mănânci tu; asinul să ţi-l ia şi să nu ţi-l mai aducă; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi şi nimeni să nu te izbăvească; Fiii tăi şi fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă şi să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nici o putere în mâinile tale; Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu să fii numai strâmtorat şi chinuit în toate zilele; Şi vei fi de spaimă, de pomină şi de râs la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tău; Toţi pomii tăi şi roadele pământului le va strica rugina; Străinul cel din mijlocul tău se va înălţa peste tine din ce în ce mai sus, iar tu te vei pogorî din ce în ce mai jos; Acela îţi va da împrumut, iar tu nu-i vei da lui împrumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coadă. Vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi. Trimite-va Domnul asupra ta popor din depărtare, de la marginea pământului; ca un vultur va veni poporul acela a cărui limbă tu nu o vei înţelege; Popor crunt, care nu va da cinste bătrânului şi nu va cruţa pe cel tânăr. Va mânca acela rodul dobitoacelor tale şi rodul pământului tău, până te va nimici, căci nu-ţi va lăsa nici pâine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, până te va pierde. Te va strâmtora în toate cetăţile tale, până ce va dărâma, în tot pământul tău, zidurile tale cele înalte şi tari în care nădăjduieşti tu şi te va împila în toate locaşurile tale, în tot pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă. Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi, care îţi vor rămâne. Femeia ta, trăită în belşug şi răsfăţ, care nu şi-a pus piciorul său în pământ din pricina traiului alintat şi îndestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe bărbatul de la sânul ei şi la fiul său şi la fiica sa, Toată boala, toată plaga scrisă şi toată cea nescrisă în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, până vei fi stârpit. Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre. Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea loc de odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului. Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta. Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El. Deuteronom, 28:2-45 |
Roadele acestui mod de gândire şi viaţă rezultă din filele unui raport european întocmit la finele lui 2008, care ne-a picat de curând în mână. A fost înstrăinat un procent de peste 85% din potenţialul economico-financiar al României, care producea un profit anual de peste 25 de miliarde de dolari, iar datoria externă va depăşi anul acesta 59% din PIB, ceea ce reprezintă circa 85 miliarde de euro. A meritat distracţia?!
După 1989, peste 5 milioane de români s-au răspândit în lumea întreagă pentru a-şi câştiga o pâine, pentru a scăpa de sărăcie sau, pur şi simplu, ca să devină şi ei occidentali. Sute de mii de copii au rămas astfel fără părinţi, mai cu seamă din cauza zecilor de mii de divorţuri care s-au înregistrat (în 2008, peste 40.000), poate jumătate dintre cei plecaţi în străinătate ajungând să facă acest pas.
Viaţa celor din străinătate nu este deloc uşoară. În cele mai bune cazuri, muncesc până la epuizare ca să-şi facă un rost. Şi unii reuşesc.
Dar mulţi, prea mulţi dintre ei, dorm pe unde apucă, şi câte patru-cinci într-o cameră, alunecă în patima băuturii, în desfrânare, în consumul de droguri sau mulţi sunt nevoiţi să fure pentru a supravieţui momentului. De multe ori se luptă cu dispreţul poporului în sânul căruia trăiesc şi visează la ziua când se vor „aranja”. Mulţi se îmbolnăvesc din cauza stresului, a muncii excesive şi adesea periculoase, a mâncării proaste şi a condiţiilor improprii de viaţă.
Româncele care se prostituează sunt cunoscute în mai toate ţările europene şi la Istanbul. Multe dintre ele au plecat la muncă şi au fost transformate prin violenţă şi viol în sclave sexuale. Unele mai apucă să scape din traficul de carne vie, altele sfârşesc bolnave sau omorâte în vreun ghetou. În timpul acesta, mulţi dintre părinţii din ţară se mândresc că fetiţele lor se realizează în străinătate şi continuă să se uite indiferenţi la televizor, iar alţii, care află adevărul, numai Dumnezeu mai ştie ce este în sufletele lor.
În ţară, pe lângă mult televizor şi internet, jocuri de noroc şi desfrânare, au apărut drogurile. Şcolile devin mai periculoase decât maidanul de odinioară, căci acolo copiii învaţă să se drogheze şi află ce înseamnă perversiuni sexuale. Ziarele abundă în scandaluri sexuale şi în pornografie, şi oare întâmplător unul dintre acestea îşi zice „Libertatea, unul dintre cel mai bine vândute ziare din România”?
Românii, volens-nolens, au intrat în Europa. Au votat în stânga şi-n dreapta, au sperat mult, şi-au dorit să atingă şi ei standardele de
| Când ţi-ai făcut case de desfrânare la fiecare răspântie de drum şi ţi-ai făcut locuri înalte în fiecare piaţă, erai ca o desfrânată care adună plată.
Femeia adulteră este asemenea ţie, care, în locul bărbatului său, primeşte pe alţii. Tuturor desfrânatelor se dau daruri; tu dădeai însăţi daruri iubiţilor tăi şi îi cumpărai, ca să vină aceştia din toate părţile la tine şi să se desfrâneze cu tine. Şi s-a făcut întru tine îndărătnicire mai multă decât la femei în desfrânarea ta, şi după tine n-au desfrânat aşa, pentru că tu dai plată şi ţie plată nu ţi s-a dat şi s-au făcut întru tine îndărătnicii. Pentru aceea ascultă, desfrânato, cuvântul Domnului: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ţi-ai vărsat astfel banii tăi şi pentru că în desfrânările tale şi s-a descoperit goliciunea ta înaintea iubiţilor tăi şi înaintea tuturor oamenilor tăi neruşinaţi şi pentru sângele fiilor tăi, pe care tu i-ai dat lor, Pentru toate acestea, iată Eu voi aduna pe toţi iubiţii tăi cu care te-ai desfrânat tu şi pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, şi-i voi aduna pretutindeni împotriva ta şi voi descoperi înaintea lor vicleniile tale şi vor vedea toată grozăvia ta. Te voi judeca cum se judecă femeile adultere şi cele ce varsă sânge şi te voi preda mâniei şi pizmei; Te voi da în mâinile acelora şi ei vor dărâma casele tale de desfrânare, vor risipi locurile tale înalte, vor rupe de pe tine hainele tale, vor lua podoabele tale şi te vor lăsa goală, de tot goală. Iezechiil, 16:31-39 Şi voi întoarce râvna Mea împotriva ta, şi ei se vor purta cu tine cu urgie. Lua-vor pe fiii şi pe fiicele tale, iar celelalte ale tale de foc vor fi mâncate. Aceia se vor purta cu tine crud şi-ţi vor lua tot ce ai dobândit cu osteneală; te vor lăsa goală, cu totul goală, şi descoperită va fi goliciunea ta cea ruşinoasă şi desfrânarea ta şi pângărirea. Acestea ţi se vor face pentru desfrânarea ta cu popoarele, cu idolii cu care te-ai pângărit. Iezechiil, 23:25-30 |
distracţie, confort şi bunăstare ale europenilor. Iar pentru aceasta au trecut cu vederea standardele imoralităţii pe care Europa le pretinde: au liberalizat hoţia, anarhia, pornografia, prostituţia, homosexualitatea şi păgânismul, ca doar, doar s-or face plăcuţi acestei oacheşe, pretenţioase, dar cam destrăbălate femei, Europa.
Şi, ca o dovadă supremă a renunţării la sine/propria identitate (semn al reeducării totale?), poporul român a votat în propria Constituţie, legea supremă a ţării, o prevedere care impune prescripţiile şi legile europene mai presus de legile şi prescripţiile Constituţiei şi ale legilor româneşti. Aşadar, prin articolul 148 din Constituţie, românii au renunţat la dreptul natural de autodeterminare, de a hotărî singuri asupra propriului destin. Paradoxal, mai mult decât au reuşit să ne impună ruşii cu armata în anii ’50 a obţinut Europa prin seducţie şi diplomaţie.
Acum însă, când România a pierdut şi pământul şi industria şi bogăţiile naturale, când nu mai este stăpână în propriile graniţe, a sosit vremea plăţii pentru întreaga distracţie şi desfrânare pe care le-am ales în locul vieţuirii după legile lui Dumnezeu, Cel ce a voit după 1989 să ne reînveţe ce înseamnă adevărata libertate.
Europa a hotărât ca anul acesta să se dea cărţile pe faţă, arătându-ne adevăratul chip al alegerii pe care am făcut-o. Ni se impune ascultarea tuturor convorbirilor telefonice şi înregistrarea tuturor e-mail-urilor, nu numai a doar câţiva suspecţi, cum se întâmpla în regimul comunist. Şi mai mult, ni se impune un act de identitate prin care în curând vom putea fi urmăriţi oriunde vom merge, orice vom cumpăra şi vom vinde. Vom fi trataţi ca nişte infractori sau prizonieri: ni se vor lua amprentele şi vom fi fotografiaţi din toate unghiurile. Informaţiile vor fi centralizate de Consorţiul Informaţional Internaţional.
De ce a îngăduit Bunul Dumnezeu să ne reîntoarcem după 19 ani la totalitarismul din care abia am scăpat?
Poate pentru că nu am înţeles după 1990 că nu cu securiştii şi comuniştii trebuia să luptăm, ci cu comunismul sădit în sufletul nostru. Trebuia să ne eliberăm de materialism şi ateism, de egoism, de lăcomie, de mânie şi desfrânare. Trebuia să ne recuperăm condiţia de oameni liberi şi fii ai lui Dumnezeu, făcând binele, iubind, jertfindu-ne pentru aproapele nostru. Trebuia să începem schimbarea cu noi înşine, prin pocăinţă pentru păcatele trecute, prin vărsarea de lacrimi pentru slăbiciunile noastre şi ale aproapelui, pentru sălbăticia şi desfrânarea lumii în care am ajuns să trăim. Se cuvenea să-i slujim din toată inima lui Dumnezeu.
În acest chip am fi ajuns să scăpăm de totalitarismul Celui viclean care lucrează prin păcatele noastre şi ne-am fi putut păstra libertatea pe care ne-am câştigat-o cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar poporul român n-a înţeles aceasta, uitând că numai prin ajutorul lui Hristos şi al Maicii Sale am reuşit să ne menţinem în acest bogat pământ românesc, aflat la răspântie de drumuri în calea lăcomiei marilor puteri.
Oare în acest al 12-lea ceas, când se conturează atât de bine zorii unei noi dictaturi mondiale, înţelegem că numai prin întoarcerea cu toată inima şi cu multă pocăinţă la Dumnezeu ne mai putem salva? Credem oare că Dumnezeu are puterea să schimbe răul în bine şi să ne miluiască după mare mila Sa? Dacă da, atunci e nevoie poate mai mult ca oricând de schimbarea vieţii, de post, plâns şi rugăciune, căci dacă pe niniviteni i-a iertat Domnul şi şi-a întors mânia de la ei, cu atât mai mult pe poporul creştin îl va milui, dar trebuie cât mai curând şi mai adânc să ne pocăim, înainte de a fi prea târziu…
Cele mai recente comentarii