De ce nu putem crede in Gardasil

De ce nu putem crede în Gardasil Impunerea vaccinării cu Gardasil pentru a se preveni, chipurile, apariţia cancerului de col uterin a declanşat în întreaga lume puternice reacţii. Acestea s-au amplificat odată cu trecerea timpului , deşi importante autorităţi medicale au asigurat în repetate rânduri că Gardasilul oferă perfectă siguranţă, adică nu primejduieşte sănătatea femeilor prin efectele adverse pe care le are.

Cum s-ar putea explica reţinerea serioasă pe care cetăţenii ţărilor vizate vaccinării au început să o aibă faţă de instituţiile şi cercetătorii plătiţi din banii guvernamentali pentru a se îngriji de sănătatea populaţiei? Aceleaşi autorităţi care astăzi sunt indignate de faptul că folosirea vaccinului rămâne încă controversată au recomandat ca şi în alte dăţi cu mult aplomb anumite medicamente care şi-au dovedit mai târziu nocivitatea.

Istoria recentă înregistrează zeci de mii de decese, apariţia de malformaţii cancere şi alte boli foarte grave în urma administrării la recomandarea medicului a ultimelor cuceriri ale industriei farmaceutice. Desigur că nu ne referim la milioanele de indivizi care suferă pe întreaga planetă din cauza toxicităţii medicamentelor, dar care nu au cum demonstra sau nu au posibilitatea să se apere în justiţie. Avem în vedere strict cazurile efectelor adverse care nu au putut fi contestate nici măcar de concernele farmaceutice care au în spate zeci de miliarde de dolari şi o armată de cercetători, doctori şi avocaţi pe care-i plătesc extrem de bine. Spre exemplu:

În anii 1960, thalidomide a fost declarat un medicament sigur şi extrem de eficient pentru femeile însărcinate care manifestă o stare de greaţă sau au insomnii. Despre acest subiect au foarte multe să ne spună miile de adulţi care au supravieţuit până astăzi având braţele malformate precum înotătoarele.

Au fost înregistrate peste zece mii de cazuri de copii născuţi cu unele dintre următoarele infirmităţi:

1. absenţa urechilor şi a auzului;
2. malformaţii ale inimii, intestinelor, uterului şi a fierii;
3. defecte ale muşchilor care mişcă ochii şi ale muşchilor feţii;
4. absenţa braţelor sau a picioarelor;
5. mâini şi picioare cu aspect de aripioare.

În anii 1960, a fost lansată pilula contraceptivă, iar femeile au primit asigurări că folosirea ei nu are efecte secundare. Studiile arată acum că pilula poate fi cauza pentru creşterea alarmantă a incidenţelor de atac, infarct şi cheaguri de sânge, dacă este administrată timp de opt ani sau mai mult (British Journal of Medicine, 16 sau 17 septembrie, 2007).

Între anii 1938 şi 1971, nu mai puţin de patru milioane de femei din Statele Unite şi multe din Canada au luat medicamentul dietilstilbestrol (DES) pentru a preveni avortul. Fiicele acestor femei care au fost expuse medicamentului DES în uter au experimentat o gamă de anormalităţi structurale reproductive în uter, în colul uterin şi în vagin. Incidenţa anormalităţii survine în 18% din cazuri, dar ar putea să ajungă până la 33% la cele care au fost expuse la DES în uter. Copiii de sex masculin ale femeilor care au luat DES în timpul sarcinii prezintă o incidenţă crescută a anormalităţilor genitale şi probabilitatea unui risc crescut pentru prostată şi cancer testicular.

Merck Frosst, producătorul Gardasil, a dezvoltat de asemenea un medicament pentru dureri, denumit Vioxx, care a fost ulterior folosit de mii de persoane care suferă de artrită. Din păcate, medicamentul a avut efectul secundar de a provoca infarcte şi atacuri. În consecinţă, medicamentul a fost retras de pe piaţă în 2004, iar Merck Frosst trebuie să facă faţă la mii de atacuri în jutiţie, cu cereri de prejudicii însumând miliarde de dolari. În Statele Unite se înregistraseră 6400 de procese pentru daune până în 2005, compania plătind, de exemplu, numai într-un singur caz 253 de milioane de dolari unei văduve al cărei soţ a decedat ca urmare a unui „tratament” cu Vioxx. Nu mai vorbim despre cele peste 50 000 de decesuri care au fost atribuite acestui medicament.

În 2001, 15 milioane de femei numai în Statele Unite, precum şi alte milioane din Canada şi de peste hotare, au urmat terapia de înlocuire hormonală (H.R.T). A devenit unul dintre cele mai populare tratamente medicale prescrise pentru menopauză, presupusă a permite femeilor să ducă o viaţă lungă şi sănătoasă. Cu toate acestea, în iulie 2002, terapia cu estrogen s-a dovedit a fi mai degrabă un pericol pentru sănătate decât un beneficiu. S-a dovedit că poate constitui un potenţial risc pentru sănătatea femeilor care au trecut de perioada de menopauză prin creşterea riscului de boli de inimă, atacuri, cheaguri de sânge şi cancer la sân. Întrebarea cu privire la numărul femeilor care ar putea să fi murit prematur datorită faptului că medicii le-au prescris această medicaţie, rămâne fără răspuns. O statistică rezonabilă ar ridica numărul la zeci de mii de femei. (New York Times, 16 septembrie 2007).

Cel mai mare producător de medicamente european, GlaxoSmithKline, a produs şi vândut medicamentul pentru diabetici Avandia, situat pe locul doi în topul vânzărilor sale de anul trecut, medicament care a fost ulterior legat de un risc crescut pentru infarct miocardic şi pentru moartea cauzată de probleme cardiovasculare. Ceea ce a dus la scăderea vânzărilor medicamentului cu 38%.

Acestea sunt numai câteva exemple ale înţelepciunii medicale: „astăzi e, mâine nu e”. Încrederea pe care suntem sfătuiţi să o avem anul acesta este retrasă în anul următor. Unul dintre factorii care au contribuit la această revizuire este că tipul de procese experimentale necesare pentru a determina adevărul în privinţa unui medicament este excesiv de costisitor şi de îndelungat, motiv pentru care nici nu sunt puse în practică de multe ori. De aici derivă problema în privinţa acestor medicamente recomandate într-un mod atât de entuziast de către asociaţiile medicale profesionale.

Pentru planul său de marketing, Merck Frosst s-a folosit de lobbişti cu acces la oficiali publici importanţi. În Canada, Ken Boessenkool, acum împreună cu compania de relaţii publice a Hill şi Knowlton din Calgary, au făcut lobby pe lângă guvernul federal în numele lui Merck Frosst. Dl. Boessenkool este un fost consilier al primului ministru Stephen Harper, pe când acesta era liderul opoziţiei. Jason Grier, fostul asistent al directorului George Smitherman de la Ministerul Sănătăţii din Ontario, a făcut de asemenea lobby în numele lui Merck, iar acum Ontario a hotărât să administreze medicamentul adolescentelor.

Consecinţele pe termen lung ale Gardasilului nu sunt cunoscute, lucru admis de producător care recunoaşte că nu cunoaşte efectele vaccinului asupra riscului de cancer la adolescente, asupra sistemului lor imunitar, asupra sistemului lor reproductiv sau efectele genetice. La timpul potrivit, vom cunoaşte toate aceste lucruri – probabil peste 20 sau 30 de ani de acum înainte, când aceste adolescente – subiecte inocente ale experimentului Gardasil – vor fi devenit femei mature, pentru a face cunoscute atunci consecinţele administrării medicamentului în copilăria lor la îndemnul medicului.

Marea parte a datelor au fost preluate din articolul lui Gwen Landolt publicat în ediţia din noiembrie-decembrie a revistei REAL Women of Canada’s Reality.