Cuvânt al Mitropolitu
lui Ierothei (Vlahos) al Nafpaktei,ţinut la Bucureşti în ziua de 31 octombrie 2009, la Paraclisul Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu”
Nu îmi programasem să vin aici, la biserica Spitalului de Copii – dar am fost chemat, dacă aş putea, să vin şi să vă văd după Vecernie, şi să vă spun câteva cuvinte despre educaţia copiilor.
Aşa cum a spus şi părintele care ne-a vorbit mai devreme, cu adevărat aici este un loc al durerii, dar şi un loc al dragostei. De altfel, durerea este foarte strâns legată de dragoste. Cel ce iubeşte suferă şi, cu cât este mai mare suferinţa, cu atât mai mare este dragostea. Şi cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este şi cunoaşterea. Dragostea pentru oameni are aceeaşi perspectivă ca şi dragostea pentru Dumnezeu. Adică, cu cât Îl iubim pe Dumnezeu, cu atât şi suferim ca să putem ajunge la o cunoaştere şi părtăşie cu Dumnezeu. Şi, pe măsura suferinţei, dobândim şi părtăşie cu Dumnezeu.
Continuare…
Publicat in Şcoala părinţilor.
Etichete: copii, educatie, educatie crestina, educatie ortodoxa, mitropolitul Ierothei Vlahos despre copii, Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu.
De catre Familia Ortodoxa
– 10.03.2010
Epoca în care trăim şi-a asumat în mod explicit şi radical distrugerea simbolică şi efectivă a nucleului fundamental în jurul căruia apare şi se dezvoltă viaţa omului pe acest pămant: familia.
Pe de-o parte, de câteva decenii suntem martorii unei ample trivializări a familiei tradiţionale şi a tainei prin care ea e instituită de Dumnezeu. Acest lucru s-a realizat printr-o întreagă „cultură a eliberării” – a „eliberării de sub autoritatea Bisericii, apoi de sub cea părintească, pentru a sfarşi în „eliberarea” sexuală ce i-a urmat. Efectele au fost devastatoare: procesul a dat naştere unei treptate dezmembrări a familiei printr-o adevărată cultură a divorţului şi mai ales printr-un cult al sinelui. Acum culegem, de fapt, roadele filosofiei individualismului egoist, ale cărei baze au fost puse în epoca Renaşterii, pentru a deveni apoi modelul fundamental după care s-a structurat civilizaţia occidentală. Taina cununiei a devenit un mărgăritar aruncat porcilor, care joacă astăzi pe ruinele familiei, glorificând dreptul omului de a dispune de sine însuşi după cum doreşte şi de a-şi împlini toate dorinţele imaginabile şi inimaginabile…
Tocmai de aceea asistăm, pe de altă parte, la o redefinire a familiei după bunul plac al celor care au pus umărul la distrugerea ei: homosexualii primesc dreptul de a se căsători nu numai civil, dar şi religios, instituind astfel taina fărădelegii prin maimuţărirea cununiei religioase.
Continuare…
Publicat in Şcoala părinţilor.
Etichete: copii, cultura desfraului, desfrau, familie moderna, familie traditionala, trivializare.
De catre Familia Ortodoxa
– 08.03.2010
Neputinţa: nu ştiu dacă există altceva care să definească mai bine starea omului contemporan, mai cu seamă a românului. Şi mă refer îndeosebi la neamul nostru, atât pentru că eu însumi sunt român, cât şi pentru că strămoşii noştri, în toate războaiele din trecut, au dovedit un curaj şi o îndrăzneală pe care numai nebunia credinţei în Hristos le poate explica.
Noi însă am ajuns astăzi atât de neputincioşi încât mai uşor ne e, parcă, a mişca un munte, decât a realiza o schimbare pozitivă în viaţa noastră. De pildă, a-ţi cere iertare soţului sau soţiei, indiferent cine este vinovat, a devenit un lucru aproape imposibil; a-ţi creşte copiii cât mai departe de ispita televizorului şi a societăţii de consum pare de neconceput; a pune un nou început în viaţa ta, a-ţi face un program stabil în care să rezervi un timp pentru copii şi soţie, a asculta pur şi simplu liniştea şi gândurile de taină ale celuilalt a devenit mitologie. Lui Dumnezeu îi rezervăm doar gândul că El există şi, ca atare, trebuie să ne ajute, căci noi nu mai avem nici răgazul şi nici puterea măcar pentru un Doamne, miluieşte…
Mă întreba zilele trecute un prieten: Cunoşti oare o singură acţiune comunitară desfăşurată în ultimii douăzeci de ani pentru a ne apăra în faţa ofensivei pornografiei?… Ai auzit de vreo asociaţie, din miile câte există, care să facă ceva pentru a apăra familia din România în faţa mulţimii de mijloace şi mesaje care, programatic, o subminează?… Şi întrebările de felul acesta pot continua, în pofida faptului că toţi ne văităm că nu se mai poate trăi creştineşte în ţara asta şi lucrurile merg tot mai rău. Aşteptăm neputincioşi să vină cineva, întotdeauna altcineva, care să ne rezolve problemele, care să ne facă lumea mai frumoasă. Iar dacă lucrul acesta nu se întâmplă, dăm vina pe Dumnezeu, care ne-a hărăzit un destin atât de amarnic! Uităm însă, din aceeaşi neputinţă, că noi nici măcar nu I-am cerut în rugăciune să ne ajute să ducem o viaţă mai creştinească. De ce toate acestea? De unde vine această neputinţă uriaşă de a mai lucra binele?
Continuare…
Publicat in Editorial.
Etichete: conditii de viata, inaintasi, marasesti, neputinta, omul modern, romani, viata crestineasca.
De catre Familia Ortodoxa
– 05.03.2010
„Cum m-a scos Dumnezeu din iad”
povestea Oanei M., fostă dependentă de droguri
Orice creştin ştie că Bunul Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat foarte mult şi că toate ispitele şi necazurile sunt menite să ne încerce şi să ne sporească credinţa. Din păcate, trăim într-o lume în care majoritatea tinerilor, motivând o aşa-zisă libertate, se cufundă tot mai mult în mocirla unor patimi din care nu vor sub nici un chip să iasă. Sunt însă şi tineri care răspund chemării lui Hristos şi apucă cu putere mâna pe care Mântuitorul ne-o întinde tuturor. Oana M. este o femeie care a gustat din plin tot ceea ce societatea i-a oferit şi a încercat tot ceea ce în ochii tinerilor de azi pare „cool”: nopţi petrecute în cluburi şi discoteci, desfrânare şi adulter, tutun, băutură şi droguri. Însă când L-a cunoscut pe Hristos, s-a umplut de dragostea Lui şi cu puterea primită de la Dumnezeu a ieşit la Lumină.
- Oana, cum ai început să consumi droguri?
- Locuiam în Miami, eram măritată cu un fost sportiv de performanţă, aveam o casă de iarnă şi o situaţie materială bună. Aveam o gaşcă de fete şi de băieţi, şi eram preocupaţi doar de odihnă, aranjatul în oglindă, ieşitul în cluburi şi în discoteci – în general, de tot ceea ce însemna distracţie. Atunci am luat pentru prima oară ecstasy, apoi cocaină şi marihuana.
- Să înţeleg că prietenii au fost cei care te-au determinat?
- Nu neapărat! Eu am fost o persoană care mi-am dorit acest lucru. Sigur că am nimerit într-un grup de prieteni care consumau droguri, dar înainte de asta obişnuiam să ies şi să beau, să fumez. M-am apucat de fumat de la vârsta de 15 ani şi m-am lăsat după ce L-am cunoscut pe Dumnezeu, la o vârstă trecută de 30 ani. Când am luat prima pastilă, am crezut că L-am găsit pe Dumnezeu!
Continuare…
Publicat in Convertiri contemporane.
De catre Familia Ortodoxa
– 04.03.2010
Prezentăm în continuare un text publicat în 1899 în San Francisco, Statele Unite, care însă nu şi-a pierdut nimic din vigoare şi autenticitate. Parcă ar fi fost scris azi – azi când modul uşuratic de viaţă modern ameninţă să arunce în aer întreg eşafodajul social după ce a erodat şi destructurat familia, lipsind astfel de substanţă viaţa umană.
Textul are la bază o predică ţinută de Arhimandritul Sebastian Dabovici, un adevărat apostol sârb al Lumii Noi, cum încă mai erau cunoscute Statele Unite ale Americii în secolul XIX. Parintele Sebastian Dabovici s-a născut în 1863 într-o familie de emigranţi sârbi – primii emigranţi sârbi înregistraţi pe coasta de vest a Statelor Unite. Părintele Dabovici a fost şi prima persoană născută pe teritoriul SUA care să devină călugăr şi mai apoi preot ortodox. Din 1898, părintele a slujit sub Episcopul Tihon (Bellavin) numit la acea dată de Biserica Ortodoxă Rusă în fruntea eparhiei americane şi care mai târziu va deveni unul dintre cei mai cunoscuţi Patriarhi ai Rusiei şi va fi canonizat ca Sfântul Tihon.
Pentru adevăratul său apostolat – nu numai în SUA, dar şi în alte ţări, Părintele Sebastian Dabovici petrecându-şi ultimii aproape 20 de ani de viaţă şi murind în 1940 în Serbia – Sfântul Nicolae Velimirovici l-a denumit „cel mai mare misionar sârb al timpurilor moderne”.
Continuare…
Publicat in Cuvântul duhovnicului.
Etichete: Sebastian Dabovici, starea societatii.
De catre FAMILIA ORTODOXA
– 03.03.2010
Nu-l văzusem niciodată personal pe Patriarhul Pavel, deşi auzisem multe despre el. Am ajuns pentru prima oară în Serbia în toamna anului 2006. Vroiam mult să-l văd pe Preafericirea sa, cu atât mai mult cu cât de obicei el era cu totul accesibil. Nu că eram încrezător că voi primi „audienţă”, ci pur şi simplu vroiam să văd cu ochii mei un sfânt în viaţă şi să iau binecuvântare de la el, chiar şi asta ar fi fost o fericire pentru mine.
Dar nu s-a întâmplat. Tocmai atunci, în toamna anului 2006, starea lui de sănătate s-a înrăutăţit, iar de fiecare dată când reveneam era din ce în ce mai rău. Pare că nu m-am dovedit vrednic să-l văd pe Patriarhul Pavel. Cu toate acestea am auzit povestiri uimitoare despre el de la oameni vrednici de încredere, şi aş dori să le împărtăşesc cu cititorii.
Patriarhul Pavel este un fenomen unic al vremii noastre. Să îl transformăm în etalon pentru ceilalţi patriarhi ar fi tot de lipsit de sens, precum ar fi să impunem pilda Sfântului Filaret cel Milostiv sau a Sfântului Alexie Omul lui Dumnezeu ca normă pentru majoritatea mirenilor de astăzi. Fiecare are măsura sa şi felul său de nevoinţă duhovnicească. Socotesc că pur şi simplu trebuie să ne bucurăm că a existat un astfel de om în vremea noastră, în Biserica Ortodoxă. Continuare…
Publicat in Prăznuiri.
Etichete: parinti duhovnicesti, Patriarhul Pavel al Serbiei.
De catre FAMILIA ORTODOXA
– 01.03.2010
Daţi clic pe copertă pentru cuprins!
Vă anunţăm că a apărut nr. 13 al revistei Familia Ortodoxă. Iată, în cele ce urmează, o prezentare a cuprinsului acestui număr:
• De ce suntem atât de neputincioşi ?
Editorialul răspunde frământărilor acelora dintre noi care ne plângem de faptul că lucrurile merg tot mai rău în ţara noastră. Dar, dacă L-am căuta cu adevărat pe Dumnezeu, dacă am duce o viaţă cu adevărat creştină, am realiza că în noi stă puterea de a schimba ceva în bine. Din păcate, ne irosim energia în faţa televizorului, urmărind şi comentând tot felul de informaţii inutile, ştiri morbide, filme de groază sau de senazaţii tari. Ceea ce-i lipseşte omului de astăzi este harul lui Dumnezeu, singurul care ne poate dărui puterea lăuntrică de a lupta până la lepădarea de sine, până la renaşterea pentru adevăr şi bine, aşa cum au făcut înaintaşii noştri.
Oare vom înţelege cândva că între Dumnezeu şi mamona nu este nici o învoială, că este cu neputinţă să ne hrănim din duhul lumii şi să păstrăm în acelaşi timp şi Duhul lui Dumnezeu în inimă?
Continuare…
Publicat in Anunţuri.
Etichete: aparitii editoriale, familia ortodoxa.
De catre Familia Ortodoxa
– 28.02.2010
Am prezentat în numărul 10 al revistei noastre modalitatea prin care UNESCO urmăreşte pervertirea copiilor noştri prin impunerea educaţiei sexuale încă de la vârsta de 5 ani. De asemenea, am arătat că un astfel de proiect nu poate fi dus la îndeplinire fără încercarea de a-i desprinde pe copii de părinţii lor în numele drepturilor copilului. Pentru aceasta a fost adoptată Convenţia ONU pentru drepturile copilului, un tratat internaţional ce caută în fond să-i împiedice pe părinţi să-şi crească copiii potrivit propriilor valori creştine şi, chiar mai mult, dă posibilitatea statului de-a răpi – aşa cum vom vedea – părinţilor copiii, pentru a-i instituţionaliza. Ceea ce înseamnă că, dacă nu accepţi în nici un fel ca statul să-ţi pervertească moral şi sexual copilul, statul îşi rezervă dreptul de a ţi-l lua. Ca şi cum noi, ca părinţi, nu avem decât dreptul de a naşte şi a ne hrăni copilul, educaţia sa fiind rezervată prioritar ideologiilor oficiale. Continuare…
Publicat in Al optulea veac.
Etichete: familia ortodoxa, Războiul împotriva populaţiei.
De catre FAMILIA ORTODOXA
– 27.02.2010
Am aflat recent că, „potrivit proiectului iniţiat de actuala conducere a Muzeului Ţăranului Român din luna mai 2010 se va trece la strângerea expunerii Horia Bernea”. Pentru „renovări”. Înainte de a fi împachetată, expunerea Bernea va fi „fotografiată, filmată şi expusă în mediul virtual, pe internet”. Expunerea Bernea ilustrează modul în care creştinismul se regăsea în structura vieţii cotidiene a ţăranului român. După cum observa pictorul Sorin Dumitrescu: „Cine se atinge de nucleul expunerii Bernea atentează la identitatea muzeului, căci nu ne putem imagina un ţăran român ateu. Asistăm practic la o nouă moarte a creatorului Muzeului”. Şi asta pentru că, inspirat de opera etnografică şi antropologică a tatalui său, Ernest Bernea, pictorul Horia Bernea a gândit Muzeul Ţăranului Român nu ca pe un loc unde să expună în vitrine pitorescul local, ci ca pe un centru de iradiere a României profunde. Parcurgând sălile concepute de Horia Bernea înţelegeai de ce, întrebat de un etnograf despre cât cere pe fereastra casei sale, un ţăran român a răspuns: „Nu pot s-o vând, domnule, că prin ea am văzut toată viaţa mea cerul.” Continuare…
Publicat in Controverse ale vremii, În actualitate.
Etichete: Horia Bernea, Mircea Platon, Muzeul Tăranului Român, România profundă.
De catre FAMILIA ORTODOXA
– 24.02.2010
Generaţiile părinţilor şi bunicilor noştri au avut de înfruntat cea mai cumplită dictatură din istoria lumii: comunismul bolşevic. Mulţi au înfundat puşcăriile, alţii – aflaţi în aşa-zisa libertate – au suferit teroarea, degradarea şi înjosirea; fiara comunistă îşi încerca dinţii pe trupurile şi sufletele poporului român.
A căzut regimul comunist şi ne-am bucurat; cine să se gândească că, într-un fel anume, comunismul nu făcuse decât să se replieze puţin, schimbându-şi doar înfăţişarea, pentru a se pregăti pentru bătălia finală? Acum se foloseşte o muniţie cu mult mai distructivă pentru sufletul uman, mai nocivă decât cancerul, mai eficace cu mult decât teroarea: numele ei e marea desfrânată sau pornografia.
Câţi oare conştientizează faptul că desfrânarea sau erotismul obsesiv este cel mai mare inamic al omului modern? Îşi arată chipul seducător la fiecare colţ de stradă în chioşcurile cu de toate; ne întâmpină aţâţător în paginile ziarelor de mare tiraj; dar mai ales ni se scurge în vene precum otrava cea dulce atunci când ne conectăm la lumea televiziunii şi internetului, canalele sau armele preferate ale marii desfrânate. Exagerăm?
Continuare…
Publicat in Al optulea veac.
Etichete: incercari contemporane, pornografie, Războiul împotriva populaţiei.
De catre FAMILIA ORTODOXA
– 22.02.2010
Cele mai recente comentarii