Articol apărut în numărul 16 din Familia Ortodoxă.
Cu 55 de ani în urmă, de Anul Nou, într-un oraş din fosta Uniune Sovietică s-a petrecut o minune care a întărit credinţa dreptslăvitoare – un fenomen imposibil de explicat pentru autorităţile atee ale vremii.
Iată faptele. Oraşul Kuibîşev (astăzi Samara), strada Cikalov nr. 84, 31 decembrie 1955. O petrecere de Revelion care s-a preschimbat într-o isterie de masă, potrivit oficialităţilor, sau într-o mare minune, potrivit credincioşilor şi locuitorilor de acolo. O muncitoare de la fabrica de ţevi din localitate, Zoia Karnauhova, fusese invitată în casa Klavdiei Petrovna Bolonkina de către fiul acesteia, împreună cu un grup de prieteni. Klavdia, o femeie credincioasă, dezaprobând această petrecere din timpul Postului Crăciunului[1], a plecat de acasă, iar tinerii au rămas singuri. Zoia îşi aştepta iubitul, un băiat pe nume Nikolai, care însă întârzia să apară. Continuare…
Publicat in Minuni contemporane.
– 28.07.2010
Mult stimate domnule P.
Am primit scrisorile dumneavoastră, în care vă revoltaţi împotriva dezmăţului şi a corupţiei din viaţa societăţii româneşti. Ştiţi care este cauza acestei stări din viaţa ţării noastre? Sunt roadele comunismului, care a lucrat cu toate mijloacele posibile la îmbolnăvirea sufletului românesc la toate vârstele. Această catehizare ateistă a durat 50 de ani. Libertatea de după Revoluţie a continuat cu necredinţa, cu pofta de îmbogăţire, cu egoismul, cu sărăcia şi boala, şi păcatul.
Un om gol de credinţă, materialist şi plin de patimi, are nevoie de timp şi de lucrare pozitivă asupra lui ca să se schimbe şi să devină un om cu respect faţă de cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl găseşte în Sfânta Scriptură şi în sfintele Biserici. Are nevoie de timp ca să devină un om conştient de faptele sale şi ca să fie convins că viaţa aceasta nu este veşnică şi că urmează viaţa de dincolo, în care vom da seama de tot ceea ce am făcut. Să convingi un singur om înrăit să devină un om de omenie este foarte greu. Dar să schimbi o ţară întreagă?! Vă daţi seama că este mult mai greu. Continuare…
Publicat in Cuvântul duhovnicului, Scrisori duhovniceşti.
– 24.07.2010
Povestea unei lesbiene care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a renunţat la stilul de viaţă homosexual
Nu mai e ceva nou că trăim tot mai mult sub constanta presiune a unei noi ideologii ce încearcă a ne convinge prin toate canalele media că homosexualitatea ar fi nu numai un stil de viaţă normal dar şi recomandabil pentru cei care au astfel de „înclinaţii”. Chiar reputatele tratate de psihiatrie americane eliberate de nu mai puţin reputata “Asociaţie Psihiatrică Americană” ne învaţă doar că homosexualitatea este o manifestare normală a sexualităţii! Dacă până şi „specialiştii” spun acest lucru, noi de ce ne-am mai face griji şi nu am adopta, chiar, această viziune?
Publicat in Al optulea veac, Controverse ale vremii.
– 22.07.2010
În contextul apariţiei unui curent în Biserica noastră ce susţine oprirea de la Spovedanie a credincioşilor care au primit acte biometrice (printre altele), publicăm o “încercare de răspuns” pe această temă a pr. prof. Mihai Valică primită la redacţie, cu nădejdea desluşirii măcar în parte a acestui subiect cu însemnate implicaţii duhovniceşti.
Publicat in Controverse ale vremii.
– 21.07.2010
Vă prezentăm în cele ce urmează un schimb epistolar inedit, purtat luna aceasta între părintele Anastasios Gkotsopulos şi “episcopul romano-catolic al Mediteranei”, Nikolaos Pridezin. Aceste scrisori se constituie într-un dialog ecumenic al adevărului în acest veac de ecumenism sincretist, întemeiat pe criterii politice şi nu duhovniceşti, pe care Mitropolitul Serafim al Pireului îl socoteşte împreună cu zelotismul fără de cunoştiinţă drept “cele două feţe ale aceleiaşi monede, care ne despart de părtăşia cu Dumnezeul nostru cel întru Treime, al adevărului şi al dreptăţii”. “Dogmele sfinţesc sufletul”, ne spunea luna trecută vestitul profesor D. Tselenghidis în cadrul conferinţei organizate la Constanţa de Arhiepiscopia Tomisului, căci “adevărul dogmelor stabileşte cu mare exactitate conţinutul duhovnicesc al vieţii mădularelor Bisericii”. Dând mărturia cea bună, să stăm bine, să luăm aminte a păzi acele trei lucruri – “Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină), care sunt un tot al vieţii”, potrivit cuvintelor Arhimandritului Sofronie Saharov – fără de care mântuirea nu este cu putinţă… (R.H.)Publicat in Controverse ale vremii, Teologica.
– 19.07.2010
Un text de 1500 de ani: fragment din Actul proclamării sărbătorii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV‑lea Ecumenic
Făcându‑se vohodul după obicei, în Sfânta şi Marea noastră Biserică (Sfânta Sofia), în zi de Duminică, în 15 ale lunii iulie, de către Preasfinţitul Arhiepiscopul nostru Ioan, Patriarh Ecumenic, împreună cu sfinţitul cler, din jurul amvonului s‑au auzit glasurile poporului care striga:
– Mulţi ani, patriarhului! Mulţi ani, împăratului! Mulţi ani, împărătesei! Mulţi ani, patriarhului! De ce am rămas atâţia ani neîmpărtăşiţi? De ce nu ne împărtăşim? Vrem să ne împărtăşim din mâinile tale! De mulţi ani vrem să ne împărtăşim. Eşti ortodox, de cine te temi? Scoate‑l afară pe Sever maniheul! Proclamă degrab autoritatea Sfântului Sinod! Să se proclame degrab autoritatea Sfântului Sinod! Vrednicule apărător al Sfintei Treimi, Sfânta Maria este Născătoare de Dumnezeu! A biruit credinţa în Sfânta Treime! A biruit credinţa ortodocşilor! Proclamă degrab Sinodul din Calcedon!… Continuare…
Publicat in Controverse ale vremii, În actualitate.
– 18.07.2010
1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei
Comunicatul de presă al Patriarhiei Române referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a bisericilor în construcţie[1] arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul le susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR[2] prin cetăţenii acestei ţări, precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006. Continuare…
Publicat in Controverse ale vremii.
– 14.07.2010
Arhimandritul Sofronie la asfinţitul vieţii pământeşti (1993), plin de roade duhovniceşti, ca un pom răsădit lângă izvoarele pline de apă vie ale harului
A scrie despre Părintele Arhimandrit Sofronie (†11 Iulie 1993) este o mare îndrăzneală, ba chiar o nesăbuinţă; cum să cutezi să scrii ceva despre un munte al lui Dumnezeu, şi încă un munte sfânt, de vreme ce nu eşti decât un biet firicel de praf înaintea staturii lui spirituale de titan al Duhului? A nu scrie nu este nicidecum fără de primejdie, căci atunci vor striga pietrele, adică oamenii împietriţi la inimă, tulburaţi şi încurcaţi sufleteşte din cinci continente, care vreme de zeci de ani l-au cercetat la mănăstirea sa din Anglia primind lumină, putere, cunoştiinţă şi o nădejde nouă prin rugăciunile şi învăţăturile Marelui Bătrân. Aflaţi în faţa acestei dileme, cunoscându-ne şi mărturisindu-ne nevrednicia şi nedestoinicia şi cerând iertare Părintelui Sofronie şi cititorilor noştri, am optat în cele din urmă pentru a aşterne pe hârtie firavele rânduri de faţă.
Publicat in Prăznuiri.
– 13.07.2010
De vorbă cu Părintele Veniamin de la Mănăstirea Putna (partea a doua a interviului, publicată în numărul 17 al revistei Familia Ortodoxă).
- Părinte Veniamin, foarte mulţi părinţi se plâng de faptul că nu-i ascultă copiii.
- De vină sunt părinţii, pentru că le fac toate mofturile. Oare ne-am născut cu telefon, ne-am născut cu calculator? Ştiinţa a declarat cel mai aprig război împotriva credinţei, iar lumea merge orbeşte după ştiinţă. Sunt bune, dar toate la timpul lor. „Nu toate îmi folosesc, nu toate zidesc” (1 Cor. 10:23). Tot ce nu-i din credinţă e păcat. Eu le spun celor pe care-i spovedesc: televizorul este Sodoma şi Gomora în casa creştinului, este cutia diavolului, mai ales în ziua de astăzi, pentru că nu toţi pot să-şi fie stăpâni pe trupul lor, să-şi ocârmuiască gândurile după legile lui Dumnezeu. Mântuitorul spune în privinţa aceasta: „Dacă ochiul tău te sminteşte scoate-l, că mai de folos îţi este să intri în viaţă cu un singur ochi decât să te duci în Gheenă cu amândoi ochii”! Adică să scoţi acea voie, acel gând, acel lucru prin care îţi vine vătămarea. Să tai pricina de unde vin aceste sminteli – şi dacă pricina de sminteală este televizorul, atunci rupe legătura cu el. Continuare…
Publicat in Cuvântul duhovnicului.
– 10.07.2010
Cele mai recente comentarii